Biserica Maronită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Biserica Maronită
Biserica Maronită Siriană a Antiohiei
ܥܕܬܐ ܣܘܪܝܝܬܐ ܡܪܘܢܝܬܐ ܕܐܢܛܝܘܟܝܐ
الكنيسة الأنطاكية السريانية المارونية
Ecclesia Syrorum Maronitarum
St. Maron.jpg
Coat of Arms of the Maronite Patriarchate.svg
Stema patriarhiei maronite - Citat din profetul Isaia 35,2 - Slava Libanului i s-a dat [1]
Poziție geografică
Liban ,Siria, Israel, Cisiordania, Iordania, Cipru, Diaspora
Provincie ecleziastică27 dioceze
ReședințăBkerke, Liban
Statistici
Populație3,500,000
 –credincioșiLiban 1.413.000, Argentina 700.000, Brazilia 500.000, S.U.A. 200.000, Mexic 150.000, Australia 150.000. Canada 80.000, Siria 50.000
Viața bisericească
CultCreștinism catolic oriental
Ritsirian de vest
Limbăsiriacă, arabă
Calendargregorian
Înființaresecolul al VII-lea - Sfântul Ioan Maro ; unire cu Roma - 1182
Conducere
PapaFranciscus
PatriarhMar Bechara Boutrous Rahi
Prezență online
site web oficial

Biserica Maronită sau Biserica Maronită Siriană a Antiohiei (în limba siriacă:ܥܕܬܐ ܣܘܪܝܝܬܐ ܡܪܘܢܝܬܐ ܕܐܢܛܝܘܟܝܐ ܡܪܘܢܝܶܐ, ʿīṯo suryaiṯo māronaiṯo d’anṭiokia, sau pe scurt: Maronaye, în limba arabă: الكنيسة الأنطاكية السريانية المارونية sau pe scurt موارنة Mawārina) este o biserică orientală de rit sirian, aflată în deplină comuniune cu Biserica Catolică. Numele complet al Bisericii Maronite este Unica Biserică Dreptcredincioasă Catolică-Caldee Maronită a Melkiților. Limba liturgică a maroniților este siriaca. Biserica Maronită este una din cele mai vechi comunități religioase din Liban.

Numele acestei biserici provine de la sfântul Maro⁠(en) (în arabă: مارون Mārūn, în lat. Maro, în siriacă Maron), care a activat ca monah în vestul Mesopotamiei (teritoriul Siriei de astăzi). Este singura Biserica Orientală care a rămas în comuniune cu Biserica Catolică, la Marea Schismă de la 1054. Sinodul patriarhal maronit din 2006 a definit identitatea bisericii ca "biserică siriană a Antiohiei cu un patrimoniu liturgic deosebit. Recunoscând supremația Papei, biserica maronită are proprii ei patriarh - Patriarcha Antiochenus Maronitarum - și episcopi. Patriarhul îsi are sediul la Bkerke, în districtul Kesrouan din Liban. Biserica maronită are 27 dioceze în lume și posedă mănăstiri proprii. Numărul credincioșilor ei este apreciat la peste 3 milioane, din care o treime trăiesc în Liban, iar restul în Siria, Israel, și în Diaspora - în Europa, mai ales în Franța și în America -mai ales în Argentina, Statele Unite, Brazilia și Mexic, de asemenea în Australia, statele arabe din Golful Arabo-Persic, și în vestul Africii. Este cea mai mare biserică dintre bisericile Antiohiei, și a doua ca mărime între bisericile creștine din Orientul Apropiat, după Biserica Coptă.


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Pierre Dib, v. Maronite (Eglise), in Dictionnaire de Théologie Catholique, Tome Dixième, première partie, Paris 1928, coll. 1-142
  • Bolla Apostolica praedecessorum], in Raffaele de Martinis, Iuris pontificii de propaganda fide. Pars prima, Tomo III, Romae 1891, pp. 48–53

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Biblia ortodoxă, în versiunea lui B.Anania