Nemesis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nemesis
Nemesis (muzeul Luvru)
Civilizațiareligia în Grecia Antică[*]  Modificați la Wikidata
UrmașiTelchines[*][[Telchines (Greek minor gods, original inhabitants of Rhodes)|​]]
Elena (mitologie)  Modificați la Wikidata
TatăErebus[1][2]  Modificați la Wikidata
MamăNyx[3][4]  Modificați la Wikidata
BunicHaos  Modificați la Wikidata
Haos  Modificați la Wikidata
BunicăCaligo[*][[Caligo (Roman diety)|​]]  Modificați la Wikidata
Caligo[*][[Caligo (Roman diety)|​]]  Modificați la Wikidata
Pentru alte sensuri, vedeți Nemesis (dezambiguizare).

Nemesis (grec. Νέμεσις, numită și Rhamnusia) era, în mitologia greacă, zeița răzbunării care pedepsește crimele, conservând și supraveghind ordinea și echilibrul în univers sub raportul moral, prin cântărirea riguroasă a fericirii și nenorocirii umane.

La Homer, numele comun νέμεσις are sens de justiție divină: la origine, νείμειν înseamnă "a împărți (echitabil)", sensul fiind legat de distribuirea egală a șansei și neșansei, deoarece dereglarea proporției între noroc și ghinion nu rămânea nepedepsită.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Nemesis
(pictură de Alfred Rethel, 1837)

Nemesis este socotită fiică a cuplului Zeus-Ananke, dar conform lui Hesiod în Theogonia (v. 223, dar într-un pasaj socotit interpolare), ea este fiica Nopții (Nyx).

Tragicii o prezintă pe Nemesis în primul rând ca răzbunătoare a crimelor și pedepsitoare a aroganței, înrudită deci cu grupul Erynnys, adică "Furiile".

Ca supraveghetoare a echilibrului dintre bine și rău și zeiță vindicativă, Nemesis veghează destinul particular al ființelor și al lucrurilor, adică menținerea locului destinat fiecăruia și păstrarea măsurii în toate; iar pe de altă parte, Nemesis pedepsește orgoliul sau credința umană că omul își poate depăși condiția cosmică, implicit faptele omenești comise cu intenția de a modifica ordinea naturii. De asemenea, Nemesis veghează aplicarea principiului delfic Nimic prea mult (Μηδέν αγάν) - deviză înscrisă pe frontonul sanctuarului din cetatea Delphoi; forma latină, la Terentius: Ne quid nimis (Andria, 61).

Templul lui Nemesis din Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Nemesis este înfățișată ca o femeie serioasă, cu un bici, o sabie, o pereche de hățuri sau o balanță în mâna stângă. În perioada elenistică este portretizată cu un volan. Este numită și Rhamnusia, de la un templu și o statuie a sa din Rhamnus, un sat din partea nordică a Africii. Epitetul Adrasteia ("cea de care nimeni nu poate scăpa") i-a fost atribuit ulterior.

Roma[modificare | modificare sursă]

Romanii au preluat cultul grec pentru Nemesis (uneori numită Pax-Nemesis), transferând asupra ei atributele zeiței locale Fortuna, devenită patroana generalilor imperiali și a gladiatorilor.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


  1. ^ Hyginus mythographus,   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Marcus Tullius Cicero,   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ 223, Teogonia 
  4. ^ RSKD / Nemesis[*][[RSKD / Nemesis (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)