În iulie 2008, Spania s-a clasat pe locul întâi în ierarhia FIFA pentru prima dată în istoria sa, devenind a șasea țară lider mondial și prima care nu a câștigat Campionatul Mondial. Între noiembrie 2006 și iunie 2009, Spania a fost neînvinsă pentru un record de 35 meciuri consecutive — record împărțit cu Brazilia — incluzând un record de 15 meciuri câștigate pe linie până la înfrângerea cu Statele Unite 2-0 la Cupa Confederațiilor FIFA 2009. În 2010 a făcut cea mai mare performanță din istoria sa, câștigând pentru prima dată în istorie Campionatul Mondial de Fotbal după finala cu Țările de Jos, unde singurul gol a fost marcat în minutele de prelungiri de Iniesta.
Atunci campioana nu era decisă într-un singur meci, câștigătoarele grupelor erau puse într-o singură grupă, iar primul loc lua trofeul. Cele patru echipe participante în grupa finală erau Uruguay, Brazilia, Suedia și Spania. Spania nu a reușit să câștige grupa, și au terminat pe locul patru după un egal 2-2 cu Uruguay, o înfrângere 6-1 cu Brazilia și o altă înfrângere la scorul de 3-1 cu Suedia. Până în 2010, acest loc patru era cel mai bun rezultat al Spaniei la Campionatul Mondial, în 2010 ea luând trofeul. Golgheterul Spaniei la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 a fost Estanislao Basora, care a terminat turneul cu cinci goluri, performanță egalată în 2010 de David Villa.
În 1976, Spania a fost aleasă ca gazdă a Campionatului Mondial de Fotbal 1982. Acest mondial a fost jucat în 24 de echipe în premieră pentru prima dată. Așteptările au fost mai mari pentru Spania ca națiune gazdă sub comanda antrenorului José Santamaría. În faza grupelor a jucat în Grupa 5, în care au reușit doar un 1-1 contra Hondurasului în meciul de deschidere, după care au reușit o victorie 2-1 contra Iugoslaviei, dar au fost învinși cu 1–0 de Irlanda de Nord. Aceste rezultate au fost suficiente pentru a avansa în a doua rundă în care au jucat în Grupa B, dar înfrângerea cu Germania de Vest și egalul cu Anglia nu a fost de ajuns pentru a avansa mai departe, și Santamaría a fost demis.
Fostul antrenor al lui Real Madrid Miguel Muñoz, care a antrenat temporar Spania în 1969, l-a înlocuit pe Daniel Newlan, reîntorcându-se la echipa națională. Spania a fost în Grupa 7 de calificare a Euro 84, împotriva Țărilor de Jos, Irlandei, Islandei și Maltei. În ultimul meci al grupei, Spania trebuia să o învingă pe Malta la cel puțin 11 goluri diferență pentru a depăși Țările de Jos, echipa de pe primul loc. După ce a condus cu 3-1 la pauză, Spania a înscris nouă goluri în a doua repriză, câștigând meciul cu 12-1, și a câștigat grupa. La tragerile la sorți de dinaintea turneului final, Spania a picat în grupa B, acolo unde avea să întâlnească România, Portugalia și Germania de Vest. După două egaluri cu primele două adversare, scor 1-1, Spania a reușit să obțină primul loc după ce a câștigat meciul cu Germania de Vest cu 1-0. În semifinalele competiției, Spania și Danemarca se aflau la penaltiuri, după ce prelungirile se încheiaseră cu scorul de 1-1. Spania a reușit să câștige la loviturile de departajare cu 5-4. Gazda, și totodată favorita competiției, Franța, a învins-o pe Spania în finala cu scorul de 2-0, după o primă repriză albă.
Pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1990 din Italia, Spania avea un alt antrenor, Evan Luis Suárez. Ea calificându-se dintr-o grupă formată din Republica Irlandei, Ungaria, Irlanda de Nord, și Malta, Spania a intrat în competiție după o formă bună, a ajuns în faza elminatorie după 0–0 cu Uruguay și o victorie cu Coreea de Sud (3–1) și cu Belgia (2–1), în a doua rundă fiind învinsă de Iugoslavia cu 2-1.
După înfrângere 3–2 în meciul de deschidere cu Cipru calificările pentru Euro 2000, Clemente a fost concediat și a fost înlocuit de José Antonio Camacho ca antrenor. Spania a câștigat restul meciurilor pentru calificarea la Euro 2000, unde au fost puși în Grupa C. O înfrângere 1–0 cu Norvegia a fost urmată de victorii cu Slovenia (2–1) și cu Iugoslavia (4–3) ea calificându-se în sferturile Euro 2000 unde a fost învinsă de campioana mondială din 1998, Franța cu 2-1, golul Spaniei fiind marcat de Mendieta din penalti.
La Campionatul Mondial de Fotbal 2002 Spania s-a calificat ca câștigătoare a Grupei 7 de calificare, ea fiind pusă în Grupa B împreună cu Paraguay, Africa de Sud și Slovenia, a câștigat grupa sa și s-a calificat în faza eliminatorie a Cupei Mondiale 2002, unde a dat peste Irlanda, pe care a învins-o la penalti-uri cu 3-2, în sferturile de finală a întâlnit co-organizatoarea, Coreea de Sud, unde a fost învinsă la penalti-uri cu 5-3.
La Euro 2004 în Portugalia, Spania a jucat în Grupa A cu gazda Portugalia, Rusia și Grecia, ea terminând pe locul trei. Spania a învins cu 1–0 Rusia și a făcut egal 1–1 cu Grecia, dar nu a reușit să facă egal cu Portugalia pentru a merge mai departe. Iñaki Sáez a fost demis și câteva săptămâni mai târziu a fost înlocuit de Luis Aragonés.
Debutul la Cupa Confederațiilor FIFA și Preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal 2010
2008 l-a văzut pe David Villa marcând 12 goluri în 15 jocuri, doborând recordul de 10 goluri într-un an, performanță făcută de Raúl în 1999.[6] Pe 11 februarie 2009, David Villa a făcut un alt record la golul din minutul 36 împotriva Angliei el devenind primul jucător spaniol care marchează 6 goluri în 6 meciuri consecutive.[7]
La Cupa Confederațiilor FIFA 2009 a participat pentru prima dată în istorie ca campionă europeană, ea participând în Grupa A împreună cu Africa de Sud, Irak și Noua Zeelandă, învingând toate echipele și calificându-se în semifinale, unde a fost învinsă de Statele Unite cu 2-0 după un record de 35 de meciuri fără înfrângere. A reușit să ia locul trei după ce a învins în finala mică Africa de Sud în prelungiri cu 3-2, prin golul lui Xabi Alonso. David Villa și Fernando Torres au reșit fiecare câte 3 goluri, Torres făcând un hat-trick cu Noua Zeelandă.[8]
Cu jocul impus de Xavi si Iniesta, considerati cei mai mari jucatori spanioli din toate timpurile, Spania avea sa reuseasca "dubla" istorica, impunandu-se si in finala Campionatului Mondial, dupa ce in urma cu doi ani reusea sa castige Campionatul European, acesta din urma fiind primul trofeu important pentru iberici, de la titlul castigat de generatia lui Luisito Suarez din 1964.
La Campionatul Mondial de Fotbal 2010 a jucat în Grupa H împreună cu Elveția, Honduras și Chile. Grupa a fost câștigată de spanioli. În primul meci au jucat contra Elveției, care a reușit să o învingă pe Spania, fiind singura echipă care a reușit să o învingă pe Spania la acest mondial, cu 1-0. În meciul următor, contra Hondurasului, au reșit să învingă cu 2-0 după dubla lui David Villa. În ultimul meci al grupei, a reușit să învingă Chile cu 2-1. A reușit să avanseze în optimi, întâlnind Portugalia, de care au reușit să treacă cu 1-0 după golul lui David Villa. În sferturi au întâlnit Paraguay, cu care a câștigat în ultimele minute după un meci cu 2 penalti-uri ratate, unul pentru Paraguay și unul pentru Spania, după golul din minutul 82 a lui David Villa. În semifinale avea să joace cu tripla campioană mondială, Germania, de care a reușit să treacă după golul lui Puyol din minutul 75, reușind în premieră să ajungă în finală, unde a jucat cu Țările de Jos, care a jucat pentru a treia oară o finală de campionat mondial după cele din 1974 și 1978, reușind să câștige pentru prima dată în istorie Campionatul Mondial de Fotbal. Singurul gol al pertidei a fost marcat în prelungirile partidei, înainte de penalti-uri, de Andrés Iniesta în minutul 116.
Spania a câștigat premiul fair-play, în timp ce jucătorii săi au câștigat alte premii.[11] Iker Cassilas a fost cel mai bun portar al mondialului, el primind doar două goluri. David Villa a câștigat balonul de bronz și gheata de argint cu 5 goluri marcate și o pasă de gol. Spania urmează să reprezinte Europa la Cupa Confederațiilor FIFA 2013.
La Campionatul Mondial de Fotbal din 2014, Spania a pierdut primele două meciuri din grupa B cu Țările de Jos, scor 1-5 și cu Chile, scor 0-2, reușind o singură victorie, cea în fața Australiei, scor 3-0. Spania a terminat a ocupat numai locul al treilea, ieșind din competiție încă din faza grupelor.
Echipamentul Spaniei de acasă este format dintr-un tricou roșu, șort-uri albastre, șosete roșii și linii galbene pe tricou. Cel de deplasare este format din echipament albastru cu linii roșii și galbene pe tricou. După câștigarea Cupei Mondiale 2010 o stea galbenă a fost adăugată stemei.
În Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2010 a fost prima dată de la Anglia în 1966 când câștigătorii cupei au jucat în echipamanetul de rezervă. Ei folosind echipamentul albastru, iar la premiere schimbându-și echipamentul în cel roșu cu albastru.
^Din 1992, în loturile Fotbalului Olimpic de Vară puteau să joace doar trei jucători sub 23 ani.The achievements of such teams are not usually included in the statistics of the international team
Spania 1–0 Danemarca 
Spania 13–0 Bulgaria 
Anglia 7–1 Spania 
1930
1934
1938
1950
1954
1958
1962
1970
1974
1978
1982
1994
2002
2010
2018
2022
Spania
Țările de Jos
Paraguay
Belgia
Honduras
Irlanda de Nord
Iugoslavia
Portugalia
Algeria
Arabia Saudită
Australia
Austria
Bolivia
Cehoslovacia
Iran
Maroc
Nigeria
Republica Irlanda
Slovenia
Tunisia
Ucraina
2012
2020
Brazilia între 1993–1996)
Materiale media legate de Echipa națională de fotbal a Spaniei la Wikimedia Commons
