Mircea V. Stănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mircea V. Stănescu
Date personale
Născut23 februarie 1841(1841-02-23)
Arad, comitatul Arad
Decedat (47 de ani)
Arad, comitatul Arad
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepublicist, scriitor, politician
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Mircea Vasiliu Stănescu (n. 23 februarie 1841, Arad, comitatul Arad, d. 30 decembrie 1888, Arad, comitatul Arad) a fost un avocat, publicist, culegător de folclor, scriitor și politician român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Familia[modificare | modificare sursă]

Mircea Vasiliu Stănescu, a făcut parte dintr-o familie veche din România, Stanu, care pe la mijlocul secolului al XVIII-lea a emigrat în Transilvania, stabilindu-se în comuna Ghioroc, în apropierea Aradului. Tatăl său Atanasie Stanu, al cărui nume de familie sârbii l-au schimbat în Stanoviciu, era om cu carte, studiase dreptul în Késmárk și teologia în Carloviț, a fost preot în comuna Micălaca (astăzi cartierul Micălaca al Aradului), până în anul 1873, când a decedat.

Rămânând de mic orfan de mamă, a fost crescut de către bunicul său din partea mamei Vasiliu Szombati de Rimaszombat, parohul Aradului.[1]

A fost căsătorit din anul 1866 cu Elisa Machi Versiganu.

Studiile[modificare | modificare sursă]

Studiile gimnaziale le-a absolvit la Arad. În anul 1851 a fost înscris la liceul maghiar din Arad sub numele de Sztánovics Imre Vazul.[2] Începând cu anul 1859 urmează studiile în drept la universitățile din Viena și Pesta, perioadă în care își schimbă definitiv numele în Stănescu pentru a-și sublinia naționalitatea.[2]

Studiază și teologia la seminarul din Arad. Își susține examenul de stat în anul 1864, iar censura de avocat în anul 1866.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

În anul 1859 coordonează apariția almanahului literar Muguri editat de Societatea de lectură a elevilor români, care poate fi considerată prima manifestare literară arădeană.

În același an publică o colecție de poezii naționale sub titlul Un buchet de simțăminte, iar în anul 1860 publică la Viena un volum de Povești culese și corese cu note explicative, semnat Emeric Basiliu Stănescu Arădanul. Acest volum fiind a doua colecție de povești populare din literatura română după Povestea vorbei al lui Anton Pann.[1]

Între anii 1861 și 1879 coordonează editarea a câtorva ziare satirice, precum: Tutti Frutti (1861), Strigoiul (1862), Umoristul (1863), Gura Satului (1867), iar în anul 1871 colaborează la alcătuirea unui calendar umoristic Calendarul Babelor[3]. Fiind astfel considerat întemeietorul presei satirice din Transilvania.

În anul 1873 a scris o gramatică românească, tipărită în Pesta, în limba germană.[1]

După finalizarea studiilor, începând cu anul 1866 își deschide o cancelarie avocățească la Arad, unde a activat ca stagiar și Ioan Slavici.

A fost votat de două ori ca deputat în Dieta Ungariei, al cercului electoral Chișineu, în anii 1869 și 1872, fiind membru al Partidului Național Român.

Încetează din viață la Arad, la 30 decembrie 1888.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Suciu a încercat pe tot parcursul anului 1938 să obțină aprobarea pentru realizarea unui bust al lui Mircea V. Stănescu, la comemorarea a 50 de ani de la moartea sa. Autoritățile din Arad nu s-au lăsat însă ușor convinse; pentru a grăbi lucrurile, Ioan Suciu a oferit personal o donație de 5.000 de lei.[4]
  • O stradă din municipiul Arad, județul Arad, îi poartă numele.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Mircea Vasiliu Stănescu - V. Mangra în Revista Familia, nr. 51, anul XXIV, 18/30 decembrie 1888
  2. ^ a b Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979, p. 810
  3. ^ Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979, p. 811
  4. ^ Direcția Județeană Arad a Arhivelor Naționale, fond Ioan Suciu, vol. 9, f. 156