Maximilian Franz al Austriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Arhiducele Maximilian Franz
Erzherzog Maximilian Franz of Austria.jpg
Casa regală Casa de Habsburg-Lorena
Tată Francisc I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Mamă Maria Tereza a Austriei
Naștere 8 decembrie 1756(1756-12-08)
Palatul Hofburg, Viena
Deces 26 iulie 1801 (44 de ani)
Palatul Hetzendorf, Viena

Arhiducele Maximilian Franz de Austria (8 decembrie 175626 iulie 1801) a fost arhiepiscop de Köln. A fost cel mai mic copil a împărătesei Maria Tereza și a soțului ei, Francisc I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Printre frații săi mai mari au fost doi împărați ai Sfântului Imperiu Roman: Iosif al II-lea și Leopold al II-lea și două regine: Maria Antoaneta, regină a Franței și Maria Carolina a celor Două Sicilii. A fost ultimul elector de Köln și un susținător al lui Ludwig van Beethoven.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Maximilian Franz la vârsta de 6 ani, în 1762, de Liotard

Maximilian Francis s-a născut la Palatul Hofburg din Viena.

Frate al reginei Maria Antoaneta a Franței, el a venit în vizită la 7 februarie 1775, la aproape cinci ani după ce Maria Antoaneta a sosit în țara adoptivă (aprilie 1770). Întâlnirea a avut loc la Château de la Muette. Pentru a păstra călătoria lui cât mai privată posibil, arhiducele a călătorit sub un pseudonim: Contele de Burgau.

O căzătură de pe cal în timpul Războiului de Succesiune bavarez l-a forțat să părăsească cariera militară și s-a destinat episcopatului. În 1780 el l-a succedat pe unchiul său Prințul Karl Alexander de Lorena ca Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni.

În 1784 el a devenit Arhiepiscop și Elector Spiritual de Köln, locuind în reședința electorală din Bonn. A rămas în această funcție până la moartea sa în exil. La Köln l-a avut în serviciu pe cel mai faimos dintre supișii săi: compozitorul Ludwig van Beethoven.

Închisoarea, condamnarea și executarea cumnatului său, regele Ludovic al XVI-lea al Franței și a surorii sale Maria Antoaneta l-au revoltat. El a primit mai mulți ecleziastici francezi care au refuzat să jure credință față de Constituția civilă a clerului. A fugit din fața trupelor evoluționare franceze și s-a refugiat în țara sa natală, condusă de nepotul său, împăratul Francisc al II-lea. A murit la Viena în 1801, la vârsta de 44 de ani.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]