Pământul crăiesc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Königsboden)
Salt la: Navigare, căutare

Pământul crăiesc (Ținutul crăiesc, Ținutul sașilor sau Scaunele săsești, în latină fundus regius, în germană Königsboden, în maghiară Királyföld) este denumirea dată unora dintre teritoriile transilvane repartizate Sașilor în Evul Mediu, delimitate la nord de râul Mureș, la sud de râul Olt, la est de localitatea Drăușeni și la vest de Orăștie.

În aceste teritorii s-a stabilit în secolele XII-XIV o populație de limbă germană (inițial populație mixtă germană, flamandă, valonă), cunoscută sub denumirea de sași (în latină, saxones). Prima mențiune documentară este Diploma Andreanum (1224), numită de istoriografia săsească și „hrisovul de aur” (în germană, Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen), în care regele Andrei al II-lea al Ungariei stabilește anumite privilegii (scutiri fiscale și o formă de autonomie) pentru unitățile administrative respective.

Unități administrative[modificare | modificare sursă]

Harta Transilvaniei, de Johanes Honterus, 1532.
Împărțirea administrativă a Transilvaniei medievale: în verde Ținuturile sașilor, printre care Ținutul crăiesc.
Pe aceste hărți figurează regiunile Althland, Burzenland, Weinland, Nösnerland, Land vor dem Wald și Ciculia[1]

Aceste unități administrative speciale, numite Szék în maghiară și Boden în germană, erau la început în număr de patru:[2]:

Ținutul crăiesc (Fundus regius) a fost divizat ulterior în mai multe scaune:[3]

  • De jos:
  • De sus:
  • Din zona Târnavelor – formate în secolul al XVI‑lea:

Ținutul crăiesc (Fundus regius) dispare în 1784 odată cu împărțirea în Bezirke decisă de împăratul habsburgic Iosif al II-lea[4], și nu este restabilit prin reforma administrativă legată de constituirea Imperiului Austro-Ungariei în 1876, care desființează Marele-Principat al Transilvaniei.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Popescu-Spineni, Marin; România în izvoare geografice și cartografice; Editura Științifică și Enciclopedică; București; 1978; p. 124; accesat la 8 ianuarie 2017
  2. ^ Alain du Nay (2008) [2001]. Români și maghiari în vârtejul istoriei (ed. a II-a, revăzută și adaugită). Buffalo - Toronto: Editura Matthias Corvinus. p. 22. http://www.hungarianhistory.com/lib/dunay2/dunay2.pdf 
  3. ^ Magina, Livia;Instituția judelui sătesc în Principatul Transilvaniei; Ed. Mega; Cluj-Napoca; 2014; p. 63-64; accesat la 7 ianuarie 2017
  4. ^ Lucas Joseph Marienburg: Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Band 19, Neudruck 1986 aus 1813, editura Böhlau 1996, Ignaz de Luca, articol: Das Großfürstenthum Siebenbürgen în: Geographisches Handbuch von dem Oestreichischen Staate Vand 4 Ungarn, Illyrien und Siebenbürgen, editura J. V. Degen, Viena 1791, paginile 491–549, și harta acestor „Bezirke Siebenburgens” în A. Petermanns Geographische Mittheilungen, editura Justhus Perthes, Gotha 1857.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]