Ion Ciocanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru un om politic și de cultură român, vedeți Ion Ciocan.
Ion Ciocanu
Date personale
Nume la naștereIon Ciocanu
Născut Modificați la Wikidata
Tabani, Briceni
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Naționalitate România,
Uniunea Sovietică Uniunea Sovietică,
 Republica Moldova
Cetățenie România Modificați la Wikidata
EtnieRomân
ReligieOrtodox
Ocupațiefilolog[*]
critic literar[*]
scriitor
lingvist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Stat din Moldova
PremiiOm emerit
Gloria muncii
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Ion Ciocanu (n. 18 ianuarie 1940, comuna Tabani, județul Hotin, România – d. 2 iulie 2021, Chișinău, Republica Moldova) a fost un critic literar, filolog, pedagog, scriitor român, cunoscut și recunoscut mai ales pentru atitudinea sa intransigentă față de politica de deznaționalizare a românilor basarabeni și de subminare a limbii române în Republica Moldova.

A fost director general al Departamentului de Stat al Limbilor (19931994) și șef al Direcției Promovare a Limbii Oficiale și Control asupra Respectării Legislației Lingvistice din cadrul Departamentului Relații Interetnice și Funcționarea Limbilor (19982001).

Studii, educație[modificare | modificare sursă]

Ion Ciocanu

Ion Ciocanu este absolvent al Universității din Chișinău, Facultatea de Filologie, doctor în Filologie (1965), doctor habilitat în Literatura română (2000).

Scrieri[modificare | modificare sursă]

A debutat cu o culegere de proză scurtă și cu mai multe cronici literare, printre care a scris o recenzie, considerată „subversivă” de oficialii timpului din RSS Moldovenească, la romanul Povara bunătății noastre al lui Ion Druță.

Pentru acel articol a fost forțat să părăsească postul de la catedră și i s-a aplicat o „mustrare aspră pe linie de partid”.

S-a angajat redactor la o editură și a continuat să scrie, în ciuda cenzurii.

Culegeri de articole și studii literare[modificare | modificare sursă]

Este autorul unui impresionant număr de culegeri de articole și studii literare, printre care se pot menționa:

  • Caractere și conflicte", Chișinău (1968),
  • Articole și cronici literare, Chișinău (1969),
  • Itinerar critic, Chișinău (1973),
  • Unele probleme de estetică, Chișinău (1973),
  • Dialog continuu, Chișinău (1977),
  • Podurile vieții și ale creației, Chișinău (1978),
  • Clipa de grație, Chișinău (1980),
  • Pașii lui Vladimir Curbet, Chișinău (1982),
  • Permanențe, Chișinău (1983),
  • Argumentul de rigoare, Chișinău (1985),
  • Dreptul la critică, Chișinău (1993).
  • Reflecții și atitudini, Chișinău (1993),
  • Dincolo de literă, Timișoara (1998),
  • Literatura română contemportană din Republica Moldova, Chișinău (1998),
  • Rigorile și splendorile prozei rurale, Chișinău (2000),
  • Scriitori de ieri și de azi București (2004),
  • Ion Ciocanu. Biobibliografie Chișinău, Ed. Museum (2005).

Studii de autori[modificare | modificare sursă]

Autor al unor articole despre Constantin Stere, Magda Isanos, Vasile Vasilache, Pavel Boțu, Petre Darienco, Mihai Cimpoi, Nicolae Corlăteanu, Mihai Vaculovschi, ș.a.m.d..

Studii despre situația limbii române în Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Ion Ciocanu este, de asemenea, autorul mai multor de culegeri de articole privind situația socio-lingvistică din Republica Moldova. Printre acestea sunt și:

  • Atât de drag... Microeseuri de dragoste pentru cuvânt, Chișinău, (1995),
  • Zborul frânt al limbii române (1999),
  • Realitatea în cuvânt și cuvântul în realitate (2002),
  • Conștientizarea greșelii (2003),
  • Temelia nemuririi noastre, Chișinău, (2005).

Surse[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în