Veteran de război

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Veteran (din latină veteranus prin franceză vétéran) era denumirea dată unui ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar în armata romană, care obținea la liberare o serie de privilegii, fiind împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte).[1]

În România[modificare | modificare sursă]

Insigna Veteran de razboi.JPG

În România, prin legile nr. 49/1991 și nr. 44/1994 se stabilește că au calitatea de veteran de război persoanele care au participat la Primul Război Mondial sau al Doilea Război Mondial în armata română și s-au aflat într-una din următoarele situații:[2][3]

  • au luptat în unități militare – subunități, mari unități sau comandamente – la diferite eșaloane ori au făcut parte din formațiunile logistice, astfel cum sunt prevăzute în Nomenclatorul Marelui Stat Major;
  • au acționat în unitățile speciale din zona interioară la dezamorsarea proiectilelor, precum și la curățarea teritoriului de mine până la 31 decembrie 1946;
  • au fost comandanți militari sau comandanți ai gărzilor militare ori membri în comisiile militare de control și recepție în întreprinderi furnizoare de material de război, prevăzute în Nomenclatorul Marelui Stat Major;
  • au luptat pe teritoriul național vremelnic ocupat de inamic, împotriva acestuia, în unități ori formațiuni constituite, recunoscute ca atare de Marele Stat Major;
  • au făcut parte din justiția militară, poliția militară, jandarmerie, din unități de pompieri militari și companii de poliție din cadrul Ministerului de Interne, care au acționat în zona de operațiuni ori s-au aflat în unități sau formațiuni constituite și au acționat în timpul războiului, în perioadele arătate în Nomenclatorul Marelui Stat Major;
  • au devenit invalizi de război;
  • au fost prizonieri de război.

Sunt considerate, de asemenea, veterani de război, persoanele care au participat la primul sau al doilea război mondial, după cum urmează:

  • cetățenii români din orice teritoriu care s-au înrolat voluntar și au luptat în rândurile armatelor Națiunilor Unite;
  • locuitorii din provinciile românești, vremelnic ocupate în perioada 1940 – 1945, care au fost încorporați sau mobilizați în mod obligatoriu și au luptat în armatele altor state, în cazul în care și-au păstrat sau redobândit cetățenia română și domiciliul în România;
  • persoanele de naționalitate germană care au fost încadrate obligatoriu în unități ale armatei germane, în cazul în care și-au păstrat sau redobândit cetățenia română și domiciliul în România.

Note[modificare | modificare sursă]