Haumea (planetă pitică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Haumea
Haumea Hubble.png
Descoperire
DescoperitorMichael E. Brown  Modificați la Wikidata
Locul descopeririiSierra Nevada Observatory[*][1]  Modificați la Wikidata
Data descoperirii  Modificați la Wikidata
Nomenclatură
Denumit după
Haumea[*]  Modificați la Wikidata
Caracteristici orbitale
Periapsis34,97 unitate astronomică[2]  Modificați la Wikidata
43,28 unitate astronomică[2]  Modificați la Wikidata
Excentricitatea0,19205[2]  Modificați la Wikidata
284,8 an[2]  Modificați la Wikidata
Înclinația28,21 grad sexagesimal[2]  Modificați la Wikidata
122,109 grad sexagesimal[2]  Modificați la Wikidata
238,557 grad sexagesimal[2]  Modificați la Wikidata
Satelit pentruSoare  Modificați la Wikidata
Sateliți cunoscuțiNamaka
Hiʻiaka  Modificați la Wikidata
Caracteristici fizice
3,9154 h  Modificați la Wikidata
Cele mai mari opt obiecte trans-neptuniene cunoscute, în comparație cu Pământul

Haumea (cunoscută înainte ca 136108 Haumea) este, ca mărime, a treia planetă pitică, fiind situată în Centura Kuiper.

A fost descoperită în 2004 de o echipă condusă de Mike Brown de la Observatorul Palomar din Statele Unite și în 2005 de o echipă condusă de J. L. Ortiz de la Observatorul Sierra Nevada din Spania; a doua variantă a fost contestată.

La 17 septembrie 2008, Uniunea Astronomică Internațională a încadrat-o în categoria planetelor pitice și a fost denumită după zeița hawaiană a Pământului și a fertilității, Haumea.

Doi sateliți naturali au fost descoperiți orbitând în apropierea planetei pitice Haumea, Hi'iaka și Namaka.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Haumea este un plutoid, termenul tehnic de a descrie planetele pitice de dincolo de orbita lui Neptun.

Orbita[modificare | modificare sursă]

Vedere schematică a orbitelor lui Haumea (în galben), Pluto (în roșu) și Neptun (în gri).

Haumea este clasată ca obiect transneptunian clasic, posedând o orbită tipică: destul de excentrică, periheliul său este aproape la 35 u.a., iar afeliul său atinge 51 u.a.[3] Ea prezintă și o înclinație semnificativă de circa 28°.[3]

Haumea s-a aflat la afeliu în 1991, iar viitoarea sa trecere la periheliu se va produce în 2133.[3]

Orbita lui Haumea are o excentricitate ușor mai mare decât a celorlalți membri ai familiei sale.

Sateliți naturali ai lui Haumea[modificare | modificare sursă]

Haumea posedă cel puțin doi sateliți naturali.

Tabelul sateliților
Numele Distanța Diametrul
în kilometri
Denumirea provizorie
Hi'iaka 49 500 km ~310 S/2005 (2003 EL61) 1
Namaka 39 300 km ~170? S/2005 (2003 EL61) 2

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ JPL Small-Body Database 
  2. ^ a b c d e f g https://ssd.jpl.nasa.gov/sbdb.cgi?sstr=136108  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c „JPL Small-Body Database Browser: 136108 Haumea (2003 EL61)”. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alain Doressoundiram et Emmanuel Lellouch, Aux Confins du Système solaire, Belin, Paris 2008, 159 de pagini ISBN 978-2701146072

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]