Inelele lui Saturn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Inelele lui Saturn reprezintă cel mai mare sistem de inele planetare din Sistemul Solar. Inelele sunt formate din nenumărate particule mici, variind în mărime de la microni la metri[1], care formează pâlcuri care se rotesc în jurul planetei Saturn. Particulele din inele conțin aproape în întregime din apă înghețată, cu unele contaminări de praf și alte substanțe chimice.

Nu există încă un consens cu privire la mecanismul de formare; unele caracteristici ale inelelor sugerează o origine relativ recentă, dar modelele teoretice indică faptul că acestea s-ar putea să se fi format mai devreme în istoria Sistemului Solar.[2] Deși reflecția de la inele crește luminozitatea lui Saturn, ele nu sunt vizibile de pe Pământ cu ochiul liber.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Lucrarea lui Galileo[modificare | modificare sursă]

Galileo a observat mai întâi inelele în 1610

Galileo Galilei a fost primul care a observat inelele lui Saturn în 1610 folosind telescopul său, dar nu a reușit să le identifice ca atare. El a scris Marelui duce de Toscana că "Planeta Saturn nu este singură, ci este compusă din trei elemente, care se ating aproape una de cealălaltă și nu se mișcă și nu se schimbă niciodată una față de cealălaltă. Ele sunt aranjate într-o linie paralelă cu zodia, iar cea mijlocie (însuși Saturn) este de aproximativ trei ori mai mare decât cele laterale."[3]




Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Tiscareno, M. S. (). „Planetary Rings”. În Kalas, P.; French, L. Planets, Stars and Stellar Systems. Springer. pp. 61–63. arXiv:1112.3305v2Accesibil gratuit. doi:10.1007/978-94-007-5606-9_7. ISBN 978-94-007-5605-2. Accesat în . 
  3. ^ Whitehouse, David (). Renaissance Genius: Galileo Galilei and His Legacy to Modern Science. Sterling Publishing Company, Inc. p. 100. ISBN 978-1-4027-6977-1. OCLC 434563173. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]