Troian neptunian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Troienii neptunieni din L4 cu plutine pentru referință.
      Troienii neptunieni (selecție)
  · 2001 QR322
  · 2005 TN53
  · 2007 VL305
      Plutine
  · Format:Dp
  · Format:Dp
  · Format:Dp

Troienii neptunieni sunt corpurile care orbitează Soarele lângă unul din punctele Lagrange stabile a lui Neptun, similar cu troienii altor planete.

Descoperirea lui 2005 TN53 într-o orbită cu o înclinație mare (>25°) a fost semnificativă, deoarece a sugerat un nor de troieni "dens" [1] (troienii lui Jupiter au înclinații până la 40°[2]), ceia ce indică captura cu înghețare înlocul formării in situ sau colizionale.[1] Se suspectă că troieni Neptunieni mari (rază ≈ 100 km) pot depăși numeric troienii lui Jupiter cu un ordin de mărime.[3][4]

În 2010, descoperirea primului din troieni L5 al lui Neptun, 2008 LC18, a fost anunțată.[5] Regiunea L5 din spatele Neptunului la moment e foarte dificil de observat deoarece este de-a lungul liniei de vedere a centrului Căii Lactee, o arie a cerului aglomerată cu stele.

Dinamica și originea[modificare | modificare sursă]

O animație care arată calea a șase din troienii Neptunului L4 în cadrul de rotație cu o perioadă egală cu perioada orbitală a Neptunului. Neptun este ținut staționar. (Apasă pentru a vedea.)

Orbitele troienilor Neptunului sunt foarte stabile; Neptun posibil a reținut până la 50% din populația originală de după migrație a troienilor în timpul de existență a Sistemului Solar.[1] L5 Neptunului poate adăposti troieni stabili la fel de bine ca L4 său.[6] Troienii Neptunului pot libra până la 30° de la punctele Lagrangiene asociate lora cu o perioadă de 10,000 ani.[7] Troienii Neptunului care scapă intră orbite similare centaurilor.[6] Deși Neptun nu poate în prezent captura troieni stabili,[1] aproximativ 2.8% din centauri în 34 UA sunt prezise să fie coorbitali Neptunului. Din acestea, 54% ar fi în orbită în potcoavă, 10% ar fi cvasisateliți, și 36% ar fi troieni (împărțiți uniform între grupurile L4 și L5).[8]

Troiani neașteptați cu înclinație mare sunt cheia înțelegerii originii și evoluției populației ca un întreg.[6]

Membri[modificare | modificare sursă]

La data de Februarie 2020, 29 troiani Neptunieni sunt cunoscuți, din care 24 orbitează lângă punctul Lagrange SoareNeptun L4 60° înainte de Neptun,[9] patru orbitează lângă regiunea L5 Neptunului 60° după Neptun, și unul orbitează în partea opusă a Neptunului (L3) dar frecvent șchimbă locația relativ cu Neptun către L4 și L5.[9] Acestea sunt listate în următorul tabel. Acesta e construit din list troianilor Neptunului menținută de Minor Planet Center a UAI[9] și cu diametre din lucrarea lui Sheppard șo Trujillo' pe 2008 LC18,[7] decât dacă e menționat altfel.

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Sheppard, Scott S.; Trujillo, Chadwick A. (iunie 2006). „A Thick Cloud of Neptune Trojans and Their Colors” (PDF). Science. 313 (5786): 511–514. Bibcode:2006Sci...313..511S. doi:10.1126/science.1127173. PMID 16778021. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Jewitt, David C.; Trujillo, Chadwick A.; Luu, Jane X. (). „Population and size distribution of small Jovian Trojan asteroids”. The Astronomical Journal. 120 (2): 1140–7. arXiv:astro-ph/0004117Accesibil gratuit. Bibcode:2000AJ....120.1140J. doi:10.1086/301453. 
  3. ^ E. I. Chiang and Y. Lithwick Neptune Trojans as a Testbed for Planet Formation, The Astrophysical Journal, 628, pp. 520–532 Preprint
  4. ^ David Powell (). „Neptune May Have Thousands of Escorts”. Space.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Scott S. Sheppard (). „Trojan Asteroid Found in Neptune's Trailing Gravitational Stability Zone”. Carnegie Institution of Washington. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c Horner, J., Lykawka, P. S., Bannister, M. T., & Francis, P. 2008 LC18: a potentially unstable Neptune Trojan Accepted to appear in Monthly Notices of the Royal Astronomical Society
  7. ^ a b Sheppard, Scott S.; Trujillo, Chadwick A. (). „Detection of a Trailing (L5) Neptune Trojan”. Science. AAAS. 329 (5997): 1304. Bibcode:2010Sci...329.1304S. doi:10.1126/science.1189666. PMID 20705814. 
  8. ^ Alexandersen, M.; Gladman, B.; Greenstreet, S.; Kavelaars, J. J.; Petit, J. -M.; Gwyn, S. (). „A Uranian Trojan and the Frequency of Temporary Giant-Planet Co-Orbitals”. Science. 341 (6149): 994–997. arXiv:1303.5774Accesibil gratuit. Bibcode:2013Sci...341..994A. doi:10.1126/science.1238072. PMID 23990557. 
  9. ^ a b c „List Of Neptune Trojans”. Minor Planet Center. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]