Sari la conținut

Gleb Drăgan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Membru titular al Academiei Române
Gleb Drăgan

Inginerul Gleb Drăgan
Date personale
Născut6/19 iulie 1920
Tătar Copceac, județul Cahul (din Regatul român), azi Republica Moldova
Decedat24 octombrie 2014
România Modificați la Wikidata
PărințiHaralambie Draganov
Alexandra
Frați și suroriBoris Draganov (geamăn)
Valentina
Cetățenie România
Etniegăgăuz
Religiecreștinism ortodox[*]​[1] Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer
academician
profesor universitar
Activitate
Alma materUniversitatea din Cluj
Universitatea de Vest din Timișoara  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gleb Drăgan (n. Gleb Draganov în 6/19 iulie 1920, Tătar Copceac, județul Cahul, din Regatul român (azi, Republica Moldova) – d. 24 octombrie 2014,[2] România) a fost un academician român de origine găgăuză,[3] inginer, membru titular (2004) al Academiei Române.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut cu numele Gleb Draganov într-o familie de învățători unde tatăl, fost membru al Partidului Național-Țărănesc și primar al orașului Comrat, a fost deportat în iunie 1941 la închisoarea din Ivdel (partea Asiei a munților Ural), lucrând la tăiatul pădurii. Mama a fost deportată la Berezova, în partea de nord a munților Ural, apoi trimisă în Siberia.[4] Gleb, la fel că și fratele său Boris era de origine etnică găgăuză, urmând să fie reprezentativ printre figurile politice, culturale și științifice ale etniei lui alături de Alexandru Bârlădeanu (academicieni), N. Topciu (imunolog), Ion Fazlî (compozitor).[5]

A urmat liceul la Comrat și, din 1936, la Tighina (unde s-a mutat cu familia), absolvindu-l în 1939. După liceu a urmat un an la Facultatea de Electromecanică din Timișoara dar examenele s-au suspendat. Și-a schimbat numele la Timișoara pentru a evita antipatiile la adresa rușilor pe care le întâmpina.[4] A revenit ulterior în Tighina. Și-a continuat studiile la Institutul de Inginerie Mecanică din Odessa, dar începutul războiului a adus complicații în familia acestuia. În toamna lui 1941 a susținut examenele restante la Timișoara și a continuat Facultatea de Electromecanică (anul II). A terminat facultatea ca șef de promoție, cu „Magna cum laude”. De asemenea, a urmat (1941-1943) cursurile secției de matematică a Facultății din Cluj refugiată la Timișoara.[6] În 1958 și-a luat doctoratul în specialitatea tehnica tensiunilor înalte.

Activitate

[modificare | modificare sursă]

După absolvire, a lucrat la Societatea „Astra Română” din Câmpina și apoi la Societatea de gaz și Electricitate. În 1948 a devinit cercetător la Institutul de Studii și Proiectări Energetice și, în paralel, inginer-șef la Centrala Industrială de Energie Electrică. Începând cu 1958 a devenit cadru didactic la Institutul Politehnic din București. Prin cercetările sale a dezvoltat un domeniu de studiu nou în România, tehnica tensiunilor înalte. A fost sprijinit să creeze la Institut un laborator special pentru această disciplină. A urcat treptele carierei didactice până la nivelul de decan al Facultății de Energetică (1963-1971). Între 1951-1967 și-a desfășurat activitatea la Institutul de Energetică al Academiei Române.

Activitatea sa de cercetare s-a finalizat în contribuții notabile în domeniile electrostatică, descărcarea corona, trăsnet, supratensiuni atmosferice și de comutație. Toate sunt prezentate pe larg în paginile celor 12 cărți de specialitate și peste 230 de lucrări publicate, dintre care 80 în străinătate. A fost coordonator și coautor la lucrarea „Tehnica tensiunilor înalte”.

Recunoscut pe plan mondial, Gleb Drăgan a fost membru al unor societăți științifice, al unor cunoscute reviste de specialitate și a fost invitat să susțină cursuri de specialitate la Universități de peste hotare.

Cu un interes deosebit pentru istoria și filosofia științei și tehnicii, Gleb Drăgan s-a implicat activ în activitatea Diviziei de Istoria Științei a Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al cărei președinte a fost.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1991) și ulterior membru titular (2004). A fost șeful Secției de Științe Tehnice.

A fost membru al Academiei de Științe Tehnice din România.

A fost ales membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

A primit titlul de doctor honoris causa al Universității Tehnice din Moldova[7] și al Universității din Oradea. În 1991 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler.

Cărți

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ https://adevarul.ro/cultura/istorie/academician-gleb-dragan-94-ani-fratele-geaman-kiev-e-mai-bun-decat-mine-1_5319e4330d133766a8b1a5b0/index.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Academicianul Gleb Drăgan a murit la 94 de ani - mediafax.ro
  3. ^ Ecaterina Țarălungă, „Enciclopedia Identității românești”, Editura Litera, București, 2011, p. 275 ISBN: 978-606-600-246-2
  4. ^ a b Academician Gleb Drăgan, 94 de ani: „Fratele meu geamăn de la Kiev e mai bun decât mine“ - adevărul.ro, 8 martie 2014
  5. ^ Ștefan Bejan, „Găgăuzii: origine, evoluție istorică, așezarea în Sudul Basarabiei” (rezumat la teză de doctorat), Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, 2021, p. 8
  6. ^ Doliu în mediul academic din România: Academicianul Gleb Drăgan a murit Arhivat în , la Wayback Machine. - b365.ro, 31 octombrie 2014
  7. ^ Aurel Marinciuc, Universitatea Tehnică a Moldovei, 1964-2004, Chișinău, ed. Museum, 2004
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gleb_Drăgan&oldid=15516240