Finala Ligii Campionilor 2012

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Finala UEFA Champions League 2012)
Finala Ligii Campionilor 2012
EvenimentLiga Campionilor 2011-2012
Chelsea câștigă cu 4–3 la loviturile de departajare
Data19 mai 2012
StadionAllianz Arena, München
Omul meciuluiCoasta de Fildeș Didier Drogba (Chelsea FC)[1]
ArbitruPortugalia Pedro Proença[2]
Spectatori69 901[3]
Vremea20 °C, parțial înnorat
2011
2013

Finala Ligii Campionilor UEFA 2012 a fost ultimul meci ce s-a jucat în Liga Campionilor UEFA 2011–2012, al 57-lea sezon al Ligii Campionilor UEFA. Meciul s-a disputat pe Allianz Arena din München,[4] stadionul echipelor FC Bayern München și TSV 1860 München.

Acesta a fost prima finală a Ligii Campionilor ce a avut loc pe stadionul Allianz Arena (pentru finală se folosește numele de „Fußball Arena München”). A fost pentru prima dată, după 1984, când una dintre echipe a jucat pe stadionul propriu, Bayern fiind una dintre cele două echipe care închiriază Allianz Arena.

Echipele nu s-au mai întâlnit în acest sezon înainte de finală. Bayern a jucat opt finale reușind să câștige de patru ori, cel mai recent joc fiind finala pierdută în 2010, în timp ce Chelsea a reușit să ajungă în finală o singură dată, în 2008 pierzând la lovituri de departajare. Barcelona, campioana en-titre, a fost eliminată de Chelsea în semifinale. Niciuna dintre echipe nu a ajuns în finală în calitate de campionă a țării de proveniență (Bundesliga și Premier League, respectiv), cu toate că Chelsea a câștigat Cupa FA din 2012.

Ca urmare a câștigării trofeului, Chelsea a evoluat contra deținătoarei Europei League 2012, Atlético Madrid (Spania), în cadrul Supercupei Europei. De asemenea, echipa londoneză a reprezentat UEFA la Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 2012.

Context[modificare | modificare sursă]

Gazda finalei, Bayern München, va încerca pentru prima dată să câștige trofeul pe propriul teren. Până la data meciului, Bayern München câștigase de 4 ori trofeul (în 1974, 1975, 1976 și 2001), jucând alte patru finale (în 1982, 1987, 1999, 2010). Cele două finaliste nu s-au mai întâlnit niciodată într-o finală de Liga Campionilor. Cu toate acestea, germanii au câștigat finala din 1975 împotriva englezilor de la Leeds United și a pierdut finalele din 1982 și 1999 împotriva celor de la Aston Villa, respectiv Manchester United. De partea cealaltă, Chelsea nu a câștigat niciodată trofeul și a jucat o singură finală pierdută dramatic în fața compatrioților de la Manchester United în 2008.

Drumul spre München[modificare | modificare sursă]

Germania Bayern München Rundă Anglia Chelsea
Adversar Gen. Prima manșă A doua manșă Calificări Adversar Gen. Prima manșă A doua manșă
Elveția Zürich 3–0 2–0 (A) 1–0 (D) Baraj Nu a jucat
Adversar Rezultat Faza grupelor Adversar Rezultat
Spania Villarreal 2–0 (D) Meciul 1 Germania Bayer Leverkusen 2–0 (A)
Anglia Manchester City 2–0 (A) Meciul 2 Spania Valencia 1–1 (D)
Italia Napoli 1–1 (D) Meciul 3 Belgia Genk 5–0 (A)
Italia Napoli 3–2 (A) Meciul 4 Belgia Genk 1–1 (D)
Spania Villarreal 3–1 (A) Meciul 5 Germania Bayer Leverkusen 1–2 (D)
Anglia Manchester City 0–2 (D) Meciul 6 Spania Valencia 3–0 (A)
Câștigătoarea Grupei A
Echipă MJ V E Î GM GP DG Pct.
Germania Bayern München 6 4 1 1 11 6 +5 13
Italia Napoli 6 3 2 1 10 6 +4 11
Anglia Manchester City 6 3 1 2 9 6 +3 10
Spania Villarreal 6 0 0 6 2 14 −12 0
Clasament final Câștigătoarea grupei E
Echipă MJ V E Î GM GP DG Pct.
Anglia Chelsea 6 3 2 1 13 4 +9 11
Germania Bayer Leverkusen 6 3 1 2 8 8 0 10
Spania Valencia 6 2 2 2 12 7 +5 8
Belgia Genk 6 0 3 3 2 16 −14 3
Adversar Gen. Prima manșă A doua manșă Faza eliminatorie Adversar Gen. Prima manșă A doua manșă
Elveția Basel 7–1 0–1 (D) 7–0 (A) Șaisprezecimi Italia Napoli 5–4 1–3 (D) 4–1 d.p. (A)
Franța Marseille 4–0 2–0 (D) 2–0 (A) Sferturi Portugalia Benfica 3–1 1–0 (D) 2–1 (A)
Spania Real Madrid 3–3 (3–1 p) 2–1 (A) 1–2 d.p. (D) Semifinale Spania Barcelona 3–2 1–0 (A) 2–2 (D)

Mingea finalei[modificare | modificare sursă]

Adidas,firma care pune la dispoziție mingile pentru toate competițiile UEFA sau FIFA, a prezentat mingea finalei la data de 9 mai 2012.Pe minge a fost imprimată sigla Europa League și culorile roșu,galben și albastru,care reprezintă culorile steagului național al României.[5]

Înainte de meci[modificare | modificare sursă]

Stadion[modificare | modificare sursă]

Allianz Arena în seara finalei

Finala din acest sezon a fost prima finală găzduită de noul stadion al echipei germane FC Bayern München, Allianz Arena. Finala Ligii Campionilor 1997 a fost gazduită de Olympiastadion, vechiul stadion al echipei germane.

Bilete[modificare | modificare sursă]

Cele două finaliste au primit câte 17 500 de bilete pentru a le distribui suporterilor. Alte 7 000 de bilete au fost disponibile pe site-ul uefa.com. Celelalte tichete au fost rezervate comitetului organizatoric local, celor 53 de federații afiliate UEFA și partenerilor comerciali și mass-media.[6]

Ambasador[modificare | modificare sursă]

Fostul jucător german Paul Breitner a fost numit ambasadorul oficial al finalei.[7]

Festivalul și proiecțiile în direct[modificare | modificare sursă]

Festivalul UEFA Champions League a avut loc pe Olympiapark din München între 16 și 19 mai.[8] Meciul a fost proiectat în direct pe Olympiastadion,[9] cu o capacitate de 65 000 de locuri, o secțiune fiind rezervată și susținătorului lui Chelsea.[10] O a doua proiecție în direct a avut loc pe Theresienwiese, locul de desfășurare al celebrului Oktoberfest.[11]

Meci[modificare | modificare sursă]

Detalii[modificare | modificare sursă]

FC Bayern München



1–1
(4–5 după
lovituri de departajare)
Chelsea FC
Müller A marcat în minutul 83 83' Cronică Drogba A marcat în minutul 88 88'
(d.p.)
Lahm Penalty marcat
Gómez Penalty marcat
Neuer Penalty marcat
Olić Penalty ratat
Schweinsteiger Penalty ratat
3–4 Penalty ratat Mata
Penalty marcat Luiz
Penalty marcat Lampard
Penalty marcat Cole
Penalty marcat Drogba
Spectatori: 69 901[3]
Bayern
Chelsea
P 1 Germania Manuel Neuer
F 21 Germania Philipp Lahm (c)
F 44 Ucraina Anatoli Tîmoșciuk
F 17 Germania Jérôme Boateng
F 26 Germania Diego Contento
M 31 Germania Bastian Schweinsteiger0 Cartonaș galben după 2 minute 2'
M 39 Germania Toni Kroos
M 10 Țările de Jos Arjen Robben
M 25 Germania Thomas Müller Schimbat în minutul 87 87'
M 7 Franța Franck Ribéry Schimbat în minutul 97 97'
A 33 Germania Mario Gómez
Rezerve:
P 22 Germania Hans-Jörg Butt
F 5 Belgia Daniel van Buyten Intrat în minutul 87 87'
F 13 Brazilia Rafinha
M 14 Japonia Takashi Usami
M 23 Croația Danijel Pranjić
A 9 Germania Nils Petersen
A 11 Croația Ivica Olić Intrat în minutul 97 97'
Antrenor:
Germania Jupp Heynckes
P 1 Cehia Petr Čech
F 17 Portugalia José Bosingwa
F 24 Anglia Gary Cahill
F 4 Brazilia David Luiz Cartonaș galben după 86 minute 86'
F 3 Anglia Ashley Cole Cartonaș galben după 81 minute 81'
M 12 Nigeria John Obi Mikel
M 8 Anglia Frank Lampard (c)
M 21 Coasta de Fildeș Salomon Kalou Schimbat în minutul 84 84'
M 10 Spania Juan Manuel Mata
M 34 Anglia Ryan Bertrand Schimbat în minutul 73 73'
A 11 Coasta de Fildeș Didier Drogba Cartonaș galben după 94 minute 94'
Rezerve:
P 22 Anglia Ross Turnbull
F 19 Portugalia Paulo Ferreira
M 5 Ghana Michael Essien
M 6 Spania Oriol Romeu
M 15 Franța Florent Malouda Intrat în minutul 73 73'
A 23 Anglia Daniel Sturridge
A 9 Spania Fernando Torres Cartonaș galben după 120 minute 120' Intrat în minutul 84 84'
Antrenor:
Italia Roberto Di Matteo

Omul meciului:
Coasta de Fildeș Didier Drogba (Chelsea)[1]

Arbitri asistenți:
Bertino Miranda (Portugalia)
Ricardo Santos (Portugalia)
Arbitru de rezervă:
Carlos Velasco Carballo (Spania)
Arbitri asistenți suplimentari:
Manuel De Sousa (Portugalia)
Duarte Gomes (Portugalia)

Regulile meciului[12]

  • 90 de minute.
  • 30 de minute de prelungiri dacă este necesar.
  • Lovituri de departajare dacă scorul rămâne egal.
  • Șapte rezerve numite.
  • Maxim trei schimbări.

Statistici[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Andrew Haslam (). „Chelsea success leaves Drogba speechless”. uefa.com. Accesat în . 
  2. ^ „Proença to officiate UEFA Champions League final”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  3. ^ a b Rob Draper (). „Bayern Munich 1 Chelsea 1 (aet, Chelsea win 4-3 on pens): Drogba and Cech deliver holy Grail for Abramovich”. dailymail.co.uk. Accesat în . 
  4. ^ „2011/12 draw and match calendar”. UEFA.com. 
  5. ^ FOTO: Adidas a lansat mingea oficiala din Liga Campionilor si Europa League! - www.sport.ro
  6. ^ „UEFA Champions League Final 2012 ticket sales launched”. UEFA.com. . 
  7. ^ „Ambassador: Paul Breitner”. UEFA.com. . 
  8. ^ „Olympiapark to stage UEFA Champions Festival”. UEFA.com. . 
  9. ^ „Official public screening of Champions League final”. UEFA.com. . 
  10. ^ http://www.sportingintelligence.com/2012/04/27/exclusive-uefa-to-sell-65000-new-munich-stadium-tickets-for-bayern-chelsea-270402/
  11. ^ „Second public screening planned on Theresienwiese”. Focus Online. . 
  12. ^ „Regulations of the UEFA Champions League 2011/12” (PDF). Nyon: UEFA. . Accesat în . 
  13. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite attendance
  14. ^ name="team statistics">„Team statistics” (PDF). UEFA. . Accesat în . 
  15. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite team statistics

Legături externe[modificare | modificare sursă]