Familia Hilda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Schema Sistemului Solar, până la orbita lui Jupiter, punând în evidență membrii familiei Hilda (în brun). Sunt indicați și asteroizii troieni (în verde) și cei din centura de asteroizi (în alb). [1]

Familia Hilda este un grup de asteroizi care orbitează în partea externă a centurii principale, între Marte și Jupiter.

Ei nu formează o familie de asteroizi în sensul original al termenului întrucât ei nu provin dintr-un același obiect, ci formează, mai degrabă, o familie „dinamică”, fiind toți în rezonanță orbitală de 3:2 cu Jupiter.[2][3]

Sunt denumiți așa după 153 Hilda, un asteroid descoperit în 1875.

Orbită[modificare | modificare sursă]

Schema poziţiilor asteroizilor Hilda (în negru) şi asteroizii troieni (în gri), văzuţi în planul eclipticii.

Asteroizii din familie posedă semiaxele majore cuprinse între 3,7 și 4,2 ua, o excentricitate cuprinsă între 0,045 și 0,3 și o înclinație mai mică de 20° în raport cu planul eclipticii.[3]

Grupele de asteroizi până la orbita lui Jupiter, afișându-se excentricitatea în funcție de semiaxa majoră. Asteroizii din familia Hilda sunt în albastru la dreapta (la cca 4 UA). Regiunea centrală a centurii de asteroizi este afișată în roșu.

Sunt caracterizați de un fenomen al rezonanței orbitale cu Jupiter și realizează trei orbite în jurul Soarelui în timp ce Jupiter parcurge două. Pe de altă parte, membrii familiei Hilda se deplasează pe orbita lor eliptică în așa fel încât afeliul lor este întotdeauna opus celui al lui Jupiter în raport cu Soarele, sau cu 60° în avans sau în întârziere față de Jupiter pe o orbită mai mică decât orbita acestuia.[4] În cursul a trei orbite succesive fiecare asteroid Hilda trece succesiv prin fiecare din aceste trei puncte.

Spre deosebire de asterozii troieni, asteroizii Hilda pot să ia indiferent ce diferență de longitudine cu Jupiter, cu excepția acelora care îi apropie prea mult de planetă.

Dinamică[modificare | modificare sursă]

În stânga, triunghiul lui Hilda, trasat pe poziţia asteroizilor cunoscuţi până la orbita lui Jupiter. În dreapta, acelaşi trunghi pe fondul orbitelor membrilor săi.

Dacă fiecare asteroid din familia Hilda se deplasează urmând propria sa orbită eliptică, mulțimea acestor asteroizi formează în orice moment o formă triunghiulară cu liniile de intersecție ușor convexe și cu colțuri trunchiate. Această structură pare să fie stabilă pe termen lung. [4]

Listă[modificare | modificare sursă]

În septembrie 2015, numărul asteroizilor cunoscuți din familia Hilda era de 3791, dintre care 1872 sunt numerotați, iar 155 denumiți.[2] Mai jos se află o listă a caracteristicilor primilor asteroizi din familia Hilda.

Numele
asteroidului
Diametrul
mediu
Semiaxa
majoră
Înclinația
orbitală
Excentricitate  Anul
descoperirii
asteroidului 


153 Hilda 170,6 km 3,976 UA 7,835° 0,141 1875


190 Ismene 159,0 km 3,982 UA 6,166° 0,166 1878


361 Bononia 142,0 km 3,954 UA 12,632° 0,213 1893


499 Venusia 81,4 km 4,010 UA 2,091° 0,214 1902


958 Asplinda 47,08 km 3,989 UA 5,628° 0,186 1921


1578 Kirkwood 51,88 km 3,929 UA 0,809° 0,238 1951


4196 Shuya 3,902 UA 1.5° 0,045 1982


5439 Couturier 3.949 UA 1.233° 0.157 1990
6984 Lewiscarroll 3,978 UA 16,79° 0,189 1994
14845 Hegel 3,952 UA 4,899° 0,238 1988


Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ L'vov V.N., Smekhacheva R.I., Smirnov S.S., Tsekmejster S.D. Some peculiarities in the Hildas motion. Izv. Pulkovo Astr. Obs., 2004, 217, 318-324 (in Russian)
  2. ^ a b „Asteroid families in the first-order resonances with Jupiter”. 2008. pp. 715–732. doi:10.1111/j.1365-2966.2008.13764.x. 
  3. ^ a b „Quasi-Hilda comet 147P/Kushida-Muramatsu. Another long temporary satellite capture by Jupiter”. octobre 2008. pp. 1355–1362. doi:10.1051/0004-6361:200810321. 
  4. ^ a b The triangle formed by the Hilda asteroids. http://www.easysky.de/eng/screenshots/Hildas.htm. Accesat la 15 decembrie 2009. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]