Sari la conținut

Economia Uniunii Europene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Uniunea Europeană este prima putere economică mondială ce combină economiile celor 27 state membre, având un produs intern brut (PIB) de 16 748 miliarde de dolari, în paritate nominală[1]. Douăzeci de state membre au adoptat o monedă comună, Euro, reglementată de Banca Centrală Europeană. Economia UE reprezintă o piață unică și UE este reprezentată ca entitate unică în cadrul OMC (Organizația Mondială a Comerțului).

State Membre PIB-ul 2009
milioane de
euro 		Populația
în milioane
PIB-ul
pe cap de locuitor 2009
euro 		PIB-ul (Nominal)
pe cap de locuitor 2009
euro 		PIB-ul
pe cap de locuitor 2009
% EU27
Euro-zonă
da/nu
 Uniunea Europeană 11,808,717 500 23,600 23,600 100.0%
 Germania 2,409,100 82.3 27,300 29,300 116.2% da
 Franța 1,907,145 63.8 25,300 29,600 107.3% da
 Marea Britanie 1,566,741 60.9 27,400 25,300 117.0% nu
 Italia 1,520,870 60.1 24,000 25,200 101.6% da
 Spania 1,051,151 44.8 24,500 22,900 103.0% da
 Olanda 570,208 16.4 30,700 34,600 129.8% da
 Polonia 310,075 38.2 14,300 8,100 61% nu
 Belgia 337,284 10.6 27,200 31,400 114.9% da
 Suedia 292,680 9.1 28,400 31,300 120.3% nu
 Austria 277,074 8.3 28,800 32,800 124.0% da
 Grecia 237,494(p) 11.2 22,300(p) 21,100(p) 95% da
 Danemarca 222,893 5.5 27,700 40,400 117.3% nu
 Irlanda 163,543 4.4 30,900 36,600 131.0% da
 Finlanda 170,971 5.3 26,100 32,100 110.4% da
 Portugalia 167,633 10.6 18,500 15,800 78.3% da
 Republica Cehă 137,246 10.3 19,000 13,100 80.4% nu
 România 115,869 21.5 10,400(2007) 5,800(2007) 45% nu
 Ungaria 93,086 10.0 14,900 9,300 63.0% nu
 Slovacia 63,332 5.4 16,900 11,700 71.5% da
Croaţia Croația 45,376 4.5 15,700(2008) 10,800(2008) 64% nu
 Luxemburg 37,755 0.5 63,000 75,700 267.8% da
 Slovenia 34,894 2.0 20,300(b) 17,100(b) 86.1% da
 Bulgaria 33,877 7.6 10,400(2008) 4,500(2008) 41% nu
 Lituania 26,650 3.4 12,500 8,000 53.1% da
 Letonia 18,539 2.3 11,400 8,200 48.5% da
 Cipru 16,947 0.8 23,200 21,200 98.2% da
 Estonia 13,730 1.3 14,600 10,200 62.0% da
 Malta 5,720 0.4 18,300 13,800 77.6% da
Candidate la UE PIB-ul 2008
milioane de
euro 		Populația
în milioane
 		PIB-ul (PPP)
pe cap de locuitor 2009
euro 		PIB-ul (Nominal)
pe cap de locuitor 2009
euro 		PIB-ul
pe cap de locuitor 2009
% EU27
Euro-zonă
da/nu
 Islanda 8,688 0.3 28.200 27,200 119.7% nu
 Turcia 441,019 71.0 11,400(2008) 7,000(2008) 46% nu
 Macedonia 6,852 2.0 8,400(2008) 3,300(2008) 35% nu
State din afara UE PIB-ul 2008
milioane de
euro 		Population
în milioane
 		PIB(PPP)
pe cap de locuitor 2009
euro 		PIB(Nominal)
pe cap de locuitor 2009
euro 		PIB
pe cap de locuitor 2009
% EU27
Euro-zonă
da/nu
Norvegia Norvegia 275,060 4.6 41,500 56,500 177.3% nu
  Elveția 354,680 7.7 33,900(p) 45,800(p) 144% nu

p: valoarea provizorie
e: valoare estimată
Surse: PIB-ul:EUROSTAT([1]), GDP(PPP) per inhabitant: EUROSTAT([2]),GDP per capita in PPS :EUROSTAT([3]) , GDP per inhabitant expressed in PPS (2009): EUROSTAT ([4])

PIB-ul pe cap de locuitor (11 iulie 2009):

     >30.000 €

     >25.000 €

     >20.000 €

     >15.000 €

     >10.000 €

Reglementări

[modificare | modificare sursă]

Normele europene de mediu interzic desfășurarea activităților industriale în zonele urbane începand cu anul 2015[2].

Concurența

[modificare | modificare sursă]

În anul 2007, autoritățile europene de reglementare a concurenței au sancționat cu 486,9 milioane euro patru producători de sticlă pentru ferestre, uși și oglinzi, aceștia fiind acuzați că au cooperat, ilegal, la majorarea prețurilor și au manipulat mediul în care activează[3]. Companiile vizate sunt Guardian (SUA), Pilkington (divizia din Marea Britanie a grupului japonez), Saint-Gobain (Franta) și Glaverbel (divizia din Belgia a grupului japonez Asahi Glass)[3].

Forța de muncă

[modificare | modificare sursă]

Dacă în anii '70 femeile nu reprezentau nici 30% din piața europeană a muncii, în 2008 ajunseseră la 43%[4], iar in anul 2014 la 59,6%. În anul 2008, au fost transferate 78,7 miliarde euro în țara de origine de către străinii care au obținut venituri din muncă într-un stat mermbru al Uniunii Europene.[5]

Șomajul

[modificare | modificare sursă]

Rata șomajului din Uniunea Europeană (UE) a avansat în noiembrie 2009 cu 0,1 puncte procentuale față de octombrie, până la 9,5%, cel mai ridicat nivel din ultimii nouă ani și zece luni, în timp ce rata șomajului din zona euro a atins pragul de 10%, conform datelor, Eurostat[6]. Pentru zona euro este cel mai ridicat nivel din august 1998[6]. Numărul șomerilor din UE s-a apropiat de 22,9 milioane de persoane în noiembrie, din care peste 15,7 milioane erau din zona euro[6].

În rândul tinerilor, șomajul este mult mai mare. Astfel, 20,5% din cetățenii Uniunii Europene cu vârste între 15 și 24 de ani încă nu și-au găsit un loc de muncă (august 2011)[7].

Evoluția ratei șomajului:

  • 2011-04: 9,5% (22,5 milioane șomeri, din care 15,7 milioane în zona euro)[8]
  • 2010-06: 9,6% (23 milioane șomeri, din care 15,7 milioane în zona euro)[9]
  • 2009-11: 9,5% (22,9 milioane șomeri, din care 15,7 milioane în zona euro)[6]
  • 2009-07: 9%[10]
  • 2008-07: 7%[10]
  • 2005-05: 8,8% (19,1 milioane șomeri, din care 12,8 milioane în zona euro)[11]

Cele mai reduse rate ale șomajului au fost înregistrate, în iulie 2009, în Olanda (3,4%), Austria (4,4%) și Cipru (5,5%), iar cele mai mari în Estonia (18,5%), Letonia (17,4%) și Lituania (16,7%).[10]

În iunie 2010, cele mai scăzute rate ale somajului au fost înregistrate în Austria (3,9%) și Olanda (4,4%), la polul opus situându-se Spania (20%), Letonia (20%) și Estonia (19%)[12].

Agricultura

[modificare | modificare sursă]

Producția de porumb a Uniunii Europene a fost de 55,2 milioane de tone în anul 2006[13]. Din punct de vedere al suprafeței alocate, cele mai cultivate plante sunt: grâu, porumb, orz și rapiță[14]. În anul 2007, suprafața totală cultivată cu rapiță a crescut cu 13,6% față de 2006, până la șase milioane de hectare[14].

Industria auto

[modificare | modificare sursă]

În anul 2007, în Uniunea Europeană au fost comercializate circa 16 milioane de mașini.[15]

În anul 2009 s-au vândut 14,5 milioane de automobile, iar pentru 2010 vânzările sunt estimate la 12,7 milioane unități[16].

În anul 2010, producția de vehicule ușoare (autoturisme și vehicule comerciale sub 3,5 tone) a fost de 16,3 milioane, din care 5,4 milioane au fost asamblate în Germania[17].

Industria de apărare

[modificare | modificare sursă]

În anul 2006, cheltuielile anuale ale Uniunii Europene erau în jur de 180 miliarde de euro anual în domeniul militar[18].

Energie

[modificare | modificare sursă]

În 2030, se estimează că aproximativ 8% din carburanții comercializați pe piața europeană vor fi biocombustibili[19].

Importurile de gaze din Rusia reprezintă 26% din consumul Uniunii Europene, și 40% din gazele consumate de gospodării și intreprinderi[20]. În Europa Centrală și de Est, gazele rusești acoperă 87% din totalul importurilor și 60% din consum[20].

În anul 2008, aproape 50% din gazul consumat în spațiul comunitar și circa o treime din petrolul consumat în Uniune erau de proveniență rusească[21]. Spre comparație, întreaga producție indigenă de energie a Europei sprijină doar 46% din necesarul energetic al țărilor comunitare[21].

Reducerea consumului de energie

[modificare | modificare sursă]

Uniunea Europeană și-a propus ca, până în 2020, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%[22]. În UE se va consuma cu 60% mai puțină electricitate dacă vechile becuri, cele cu incandescență, vor fi înlocuite cu lămpi fluorescente[22]. Această economie la factura consumatorului ar aduce și o scădere cu 30 de milioane de tone a emisiilor anuale de CO2 în atmosferă în UE[22]. Pentru a îndeplini acest plan, becurile incandescente de 100W a fost interzise la 1 septembrie 2009[22]. Becul de 75W este interzis de la 1 septembrie 2010, iar cele de 60W vor fi interzise în septembrie 2011[22]. Din toamna anului 2012, nu se vor mai putea produce becuri incandescente[22].

Gazele naturale

[modificare | modificare sursă]

Consumul de gaze naturale în Uniunea Europeană a fost de 611 miliarde de metri cubi în anul 2010[23]. Din această cantitate, 23% a fost furnizată de Rusia[23].

În anul 2013, 27% din consumul de gaze naturale (adică 162,7 miliarde de metri cubi) era asigurat din Rusia.[24][25] În schimb, Rusia primea aproape 250 de miliarde de dolari pe an, adică două treimi din veniturile guvernamentale.[24]

Energia eoliană

[modificare | modificare sursă]

În aprilie 2010, la nivelul UE erau instalați 74.767 MW în proiecte eoliene, echivalentul a peste 100 de reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă[26]. Germania este lider în ceea ce privește investițiile în energia eoliană, cu 25.000 MW instalați[26]. În anul 2009 au fost instalați 10.163 MW în proiecte eoliene la nivel european[26]. Capacitățile eoliene nou-instalate au fost cele mai numeroase comparativ cu orice altă formă de producere a energiei și desi 2009 a fost un an de criză, acestea au fost în creștere cu 23% comparativ cu 2008[26].

Energia solară

[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul anului 2009, capacitățile instalate erau: Germania - aproape 10.000 MW, (o treime fiind instalați în 2009), Spania - 3.595 MW, Italia - 1.158 MW, Franța - 465 MW, Cehia - 465 MW[27]. Prin comparație, România avea o capacitate instalată de 0,5 MW[27].

Minerit

[modificare | modificare sursă]

În septembrie 2007, 4 Europarlamentari români, Daciana Octavia Sârbu, Tiberiu Bărbulețiu, Horia-Victor Toma și Adina-Ioana Vălean au inițiat o declarație politică în Parlamentul European (PE) privind interzicerea folosirii tehnologiei bazate pe cianuri în exploatările miniere[28]. Declarația a venit în sprijinul propunerii legislative a Senatorilor Gheorghe Funar (PRM) și Peter Eckstein Kovacs (UDMR) de interzicere a cianurii în minerit în România[28].

În mai 2010, Parlamentul European a adoptat Rezoluția referitoare la interzicerea folosirii tehnologiilor pe bază de cianuri în mineritul din Uniunea Europeană[29]. De asemenea, PE a invitat Comisia Europeană (CE) ca, până la sfârșitul anului 2011, să propună interzicerea totală a tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri, în Uniunea Europeană[29].

Huila

[modificare | modificare sursă]

În anul 2010, din producția totală de huilă a UE, mai mult de jumătate era furnizată de Polonia, în timp ce cealaltă jumătate era produsă în principal în Germania, Marea Britanie, Republica Cehă și Spania[30].

Industria farmaceutică

[modificare | modificare sursă]

În anul 2008, piața medicamentelor generice din Europa Centrală și de Est a atins valoarea de 17,2 miliarde de euro[31].

Coeficientul lui Gini

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Coeficientul lui Gini.

Până în prezent, una dintre metodele cele mai utilizate pentru măsurarea inegalității veniturilor este Coeficientul lui Gini. Aceasta este o măsură a inegalității veniturilor pe o scară de la 0 la 1. Pe această scală, 0 reprezintă o egalitate ideală pentru toți cei care au aceleași venituri și 1 reprezintă o inegalitate absolută cu o singură persoană de toate veniturile. Potrivit ONU, coeficientul Gini variază de la 0,247 în Danemarca la 0,743 în Namibia. Majoritatea țărilor post-industriale au coeficientul Gini în intervalul de la 0,25 până la 0,40. Conform unor estimări, în 2005 coeficientul Gini în UE a fost de 0,31 [32], comparativ cu Statele Unite, 0,463, [33] ceea ce este un rezultat foarte surprinzător, întrucât UE nu a obținut aproape niciun fel de venituri interguvernamentale de putere și s-au alăturat noi state membre sărace 2004.

Piața de telecomunicații

[modificare | modificare sursă]
  • Veniturile industriei telecom din Uniunea Europeană au crescut cu 1,3% în 2008, la peste 300 miliarde Euro[34][35].
  • Factura medie a clienților din acest sector a scăzut, în 2008, la 19,49 euro pe lună, de la 21,48 euro pe lună în anul anterior[35].
  • Numărul de utilizatori de telefoane mobile a crescut de la 112% din populația UE în 2007 la 119% în 2008, cu Italia, Lituania și Luxemburg în topul clasamentului, cu o penetrare de peste 140%[35]
  • Prin comparație, numărul de utilizatori este de 87% în SUA, respectiv 85% în Japonia[35].
  • Numarul de conexiuni broadband la internet prin linie fixă a urcat cu 14 milioane în 2008, la 114 milioane[35].
  • Aproximativ 13% din populația de 495 milioane cetățeni europeni utilizează conexiuni broadband mobile[35].

Comerțul exterior al Uniunii Europene

[modificare | modificare sursă]

Cu toate că populația UE reprezintă doar 6,9 % din populația mondială, schimburile sale comerciale cu restul lumii reprezintă aproximativ 15,6 % din importurile și exporturile derulate la nivel mondial. Peste 64 % din comerțul total al țărilor din UE se realizează cu alte țări din Uniune. În anul 2009, Uniunea Europeană era principalul partener comercial al RP Chineze cu un total de 364 miliarde USD, urmată de SUA cu 298,2 miliarde USD[36]. Exporturile celor 27 State Membre ale UE au atins la sfârșitul anului 2009 valoarea de 127,7 miliarde USD (13 % din importurile RP Chineză), pe locul 2 în clasamentul exportatorilor în RP Chineză, fiind devansată de Japonia (130,938 miliarde USD)[36]. Din punct de vedere al importurilor din RP Chineză, cele 27 State Membre UE se situează la sfârșitul anului 2009 pe primul loc, înregistrând o valoare de 236,2 miliarde USD, fiind urmată de SUA cu 220,8 miliarde USD[36].

În anul 2009, investițiile străine directe ale Uniunii Europene în țările din afara blocului comunitar au scăzut cu 24%, de la 348 miliarde de euro în 2008, la 263 miliarde euro în 2009, în timp ce investițiile străine directe ale țărilor partenere către UE au crescut cu 12%, de la 199 miliarde euro la 222 miliarde euro[37].

În anul 2009, cele mai mari deficite comerciale au fost înregistrate de Marea Britanie (92,6 miliarde euro), Franța (54,5 miliarde euro), Spania (49,5 miliarde euro), Grecia (28,5 miliarde euro), Portugalia (19 miliarde euro) și România (9,8 miliarde euro), iar cele mai mari excedente au fost înregistrate de Germania (135,8 miliarde euro), Olanda (37,9 miliarde euro) și Irlanda (37,4 miliarde euro)[38].

Principala destinație a investițiilor europene au rămas Statele Unite, cu 40%, deși volumul investițiilor UE în SUA a scăzut de la 121 miliarde euro în 2008, la 69 miliarde euro în 2009[37].

Investițiile directe ale UE în Rusia, care atingeau 26 miliarde euro în 2008, au scăzut masiv, și chiar au devenit ieșiri din investiții, volumul retragerilor fiind de 1 miliard de euro în 2009[37].

În același timp, Statele Unite au rămas și cea mai mare sursă de investiții străine directe în Uniunea Europeană, cu o creștere de la 50 miliarde euro în 2008, la 97 miliarde euro în 2009[37].

În 2016, cele 28 de state membre ale UE au deținut cea de-a doua cotă din importurile și exporturile de bunuri. Exporturile lor au reprezentat 15,6 % din totalul mondial, deși în 2014 acestea au fost depășite pentru prima dată în existența UE de cele înregistrate de China (16,1 % în 2014 și 17,0 % în 2016). La capitolul exporturi, țările UE au devansat SUA (11,8 %).

Statele Unite au deținut o pondere mai mare din importurile mondiale (17,6 %), comparativ cu țările din UE (14,8 %) sau China (12,4 %)[39].


Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Banca Mondială, 20Clasamentul țărilor în funcție de PIB
  2. ^ Astra Vagoane Arad vinde jumatate din terenuri, 6 august 2007, wall-stret.ro, accesat la 3 februarie 2010
  3. ^ a b UE a amendat cu aproape 500 mil. euro patru producatori de sticla, 29.11.2007, zf.ro, accesat la 14 martie 2010
  4. ^ În spatele fiecărei femei puternice stă un bărbat șomer Arhivat în , la Wayback Machine., 3 februarie 2010, capital.ro, accesat la 11 martie 2010
  5. ^ 78,7 mld. euro au fost transferate, în 2008, în țara de origine de către străinii care au obținut venituri din muncă într-un stat mermbru al Uniunii Europene Arhivat în , la Wayback Machine., 25 martie 2010, capital.ro, accesat la 28 martie 2010
  6. ^ a b c d Rata șomajului din UE a urcat în noiembrie la 9,5%, cel mai înalt nivel din ultimii 9 ani și 10 luni, 08.01.2010, bursa.ro, accesat la 8 ianuarie 2010
  7. ^ Bomba cu ceas a Europei: Tinerii din UE Arhivat în , la Wayback Machine., 3 aug 2011, money.ro, accesat la 4 august 2011
  8. ^ Rata somajului din UE a scazut in aprilie, la 9,4%, 31 mai 2011, Dragos Comache, HotNews.ro, accesat la 4 august 2011
  9. ^ Somajul din Uniunea Europeana s-a mentinut la 9,6% in iunie[nefuncțională], 30 iul 2010, a1.ro, accesat la 4 august 2011
  10. ^ a b c Vasluienii, campioni la șomaj, standard.ro, accesat la 9 septembrie 2009
  11. ^ Somajul in Uniunea Europeana este in scadere, 2 iulie 2005, 9am.ro, accesat la 4 august 2011
  12. ^ Romania, locul 19 in topul somajului din UE, 30 iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 1 august 2010
  13. ^ Productia de porumb a UE scade dupa recolta slaba din Ungaria si Romania, 31.10.2007, zf.ro, accesat la 10 aprilie 2010
  14. ^ a b Romania are cea mai mare suprafata cultivata cu porumb din UE, 10.07.2007, zf.ro, accesat la 10 aprilie 2010
  15. ^ Industria auto europeană, în pragul unor schimbări majore Arhivat în , la Wayback Machine., 28 februarie 2012, Robert Stan, Capital, accesat la 3 martie 2012
  16. ^ Unu din 200 de romani isi va lua masina noua in acest an. Cehii, polonezii si maghiarii stau mai bine, 08.03.2010, zf.ro, accesat la 14 martie 2010
  17. ^ Motorul industriei auto europene, tot mai puternic[nefuncțională], 9 august 2011, Robert Stan, capital.ro, accesat la 11 august 2011
  18. ^ Ministerul Apararii transforma afacerea MIG in scandalul F 16[nefuncțională], 11 iulie 2006, capital.ro, accesat la 13 august 2010
  19. ^ Investițiile de mediu ard buzunarele rafinăriilor Arhivat în , la Wayback Machine., 21 februarie 2007, capital.ro, accesat la 11 martie 2010
  20. ^ a b Importurile nete de energie au scazut cu 41% din 1990, 30 aprilie 2010, wall-stret.ro, accesat la 28 august 2010
  21. ^ a b UE nu mai vrea să depindă de gazul rusesc, 13 noiembrie 2008, Vlad Stoicescu, evz.ro, accesat la 20 decembrie 2011
  22. ^ a b c d e f Becul de 75W, interzis de la 1 septembrie 2010, 29 august 2010, wall-street.ro, accesat la 3 septembrie 2010
  23. ^ a b Gazprom: Era gazelor ieftine a luat sfârșit, 4 august 2011, Florentina Bălăceanu, adevarul.ro, accesat la 4 august 2011
  24. ^ a b UPDATE OFENSIVA GAZPROM: Rușii au redus cu 24% livrările de gaze naturale spre Polonia, 10 septembrie 2014, Capital, accesat la 11 septembrie 2014
  25. ^ FĂRĂ PRECEDENT: RUȘII tocmai AU LOVIT o ȚARĂ EUROPEANĂ! DEMONSTRAȚIE de FORȚĂ!, 10 septembrie 2014, Capital, accesat la 11 septembrie 2014
  26. ^ a b c d Dupa un inceput lent, 2010 ar putea fi anul investitiilor in eoliene, 19 apr 2010, wall-street.ro, accesat la 5 august 2010
  27. ^ a b INTERVIU - Schneider Electric: Investitorii s-au lasat dusi de valul eolian si au uitat de energia solara, 28 iulie 2010, wall-street.ro, accesat la 28 iulie 2010
  28. ^ a b Coalitia Romania fara Cianuri le cere europarlamentarilor sa semneze pentru interzicerea cianurilor in minerit, 9 noiembrie 2007, green-report.ro, accesat la 19 august 2010
  29. ^ a b RMGC: Interzicerea cianurii in minerit va afecta grav industria europeana, 15 mai 2010, green-report.ro, accesat la 19 august 2010
  30. ^ UE are un nou regulament al cărbunelui. Subvenții doar pentru minele care se închid Arhivat în , la Wayback Machine., 10 dec 2010, adevarul.ro, accesat la 11 decembrie 2010
  31. ^ Piata genericelor din regiune va creste cu 14% in urmatorii doi ani, 26 noiembrie 2009, wall-street.ro, accesat la 9 iulie 2010
  32. ^ „Eurofound: Monitoring quality of life in Europe — Gini”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ DeNavas-Walt, Carmen, Bernadette D. Proctor, and Jessica Smith (august 2008). „Income, Poverty, and Health Insurance Coverage in the United States: 2007” (PDF). U.S. Census Bureau. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  34. ^ Penetrarea telefoniei mobile in UE, 119% [nefuncțională], accesat la 27 martie 2009
  35. ^ a b c d e f Veniturile industriei telecom din Uniunea Europeana au crescut cu 1,3% in 2008, 26.03.2009, zf.ro, accesat la 20 martie 2010
  36. ^ a b c Schimburile comerciale dintre RP Chineza si Uniunea Europeana Arhivat în , la Wayback Machine., 08/04/2010, portaldecomert.ro, accesat la 20 august 2010
  37. ^ a b c d Investitiile straine directe din afara UE in Romania au fost de 600 mil. euro in 2009, 25 iunie 2010, wall-stret.ro, accesat la 24 august 2010
  38. ^ Al saselea deficit comercial ca marime din UE, 19 martie 2010, wall-stret.ro, accesat la 28 august 2010
  39. ^ https://europa.eu/european-union/about-eu/figures/economy_ro Economia. Accesat în 04 octombrie 2018

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Europa economică interbelică, I. Saizu, Al. Tacu, Editura Institutului European, Iași, 1997
  • European Economic Integration (307 pagini), Radu Șerban, Ed. Ecou Transilvan, 2010

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Economia Europei
Țări independente
Republici, teritorii și regiuni
recunoscute parțial
Teritorii și regiuni nesuverane
Alte entități
1În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european  · 2Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței  · 3Stat transcontinental

Formate pe subiecte: Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Economia_Uniunii_Europene&oldid=15749728