Mitică Ciuciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Dumitru Marinescu Ciuciu)
Jump to navigation Jump to search
Mitică Ciuciu
Mitică Ciuciu.jpg
țambalistul Mitică Ciuciu
Date personale
Nume la naștereDumitru Marinescu
NăscutRomânia 1913, București
DecedatRomânia 1996, București
Activitate
Gen muzicalpopulară, lăutărească, clasică, café-concert
Instrument(e)țambal
Case de discuriElectrecord

Mitică Ciuciu (n. 1913, București - d. 1996, București), pe numele său real Dumitru Marinescu, a fost un țambalist virtuoz din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în 1913 în București, țambalist vestit în a doua jumătate a secolului XX, Mitică Ciuciu a fost un interpret de excepție al instrumentului său, posedând o tehnică și o expresivitate deosebită.

Din 1920 începe să învețe să cânte la țambal, cu renumitul țimbalist Lică Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi.

În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele Hora lui Fănică și Doina Oltului „Ciocârlia”, cântând cu tarafului vioristului Fănică „Chioru” Vișan.

Concert 4 februarie 1945

În 1944 concertează la Viena cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească și muzică „națională” (populară) românească, dar și muzică internațională de café-concert[1].

În 1945 este solicitat de compozitorul Mihail Jora să cânte, împreună cu fiul său Iani Ciuciu, propria sa transcripție pentru două țambale a Rapsodiei Române nr. 1 în La major, op. 11, de George Enescu.

În 1946 este angajat în orchestra Ansamblului Sindicatelor din România, evidențiindu-și calitățile de bun acompaniator, posedând (după expresia lui Ionel Budișteanu) „un ciocan” viguros, ferm și sigur pe armoniile și ritmurile date.

În 1950 interpretează, sub conducerea dirijorului Sergiu Comissiona, Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră a compozitorului Florin Comișel.[2].

În 1970 își prezintă propriile variațiuni pe tema Anicuța neichii dragă, în orchestrația lui Constantin Arvinte și sub conducerea dirijorului Victor Predescu, la premiera spectacolului Pe aripile rapsodiei, oferit publicului de către noul înființat ansamblu „Rapsodia Română”.[2].

În perioada 1970-1975 colaborează cu orchestrele „Rapsodia Română” și Radio, conduse de importanți dirijori precum: Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, Marius Olmazu și Paraschiv Oprea.

În 1971, cu orchestra Ansamblului C.C.S., participă la turnee în toată Europa, notabile fiind concertele din Berlin și Paris, dar concertând și în Canada, la Montréal și în Japonia, la Tokyo.

În același an, începe să compună o serie de variațiuni pe tema cântecului Tudorițo, nene, foarte cunoscut prin interpretările anterioare ale Ioanei Radu. Aceste variațiuni au fost transformate, prin acompaniament orchestral-simfonic, de către Constantin Arvinte și cedate lui Toni Iordache (ce a interpretat această compoziție în 1974 cu orchestra simfonică din Tokio). În memoria sa, țambalistul Anatol Cazanoi a interpretat aceeași temă, în 1999, la Filarmonica din Chișinău, sub bagheta lui Gheorghe Mustea.[3]

În 1983 realizează ultimele sale înregistrări la Radiodifuziunea Română, piese ce au rămas în fonoteca de aur a Radioului. Printre ele se numără și variațiunea pentru țambal pe tema cântecului Barbu Lăutaru, ultima sa compoziție.

Faima sa ca excepțional interpret la țambal i-a atras pe mulți tineri dornici a se perfecționa la acest instrument, devenindu-i mai apoi elevi, printre care copiii săi: Iani Marinescu-Ciuciu, Virginica Marinescu-Ciuciu, Stela Marinescu-Ciuciu, ginerele său Nicolae Bob Stănescu (zis „Valetul”) și fiul acestuia Florian Bob Stănescu (care se poate spune că a copilărit în casa lui Mitică Ciuciu), Nicolae Fieraru, Costel Pandelescu și nu în ultimul rând Toni Iordache, căruia i-a desăvârșit multe posibilități ale țambalului: tehnice și expresive.[1]

Moare în anul 1996 la București.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Înregistrările lui Mitică Ciuciu au fost făcute Societatea Română de Radiodifuziune și la casa de discuri Electrecord, pe bandă de magnetofon și discuri de gramofon și vinil. Multe din înregistrările efectuate au fost editate pe un CD Electrecord.

Discuri Electrecord[modificare | modificare sursă]

An Număr de catalog Format Piese Acompaniament
1936 1057[4] ebonită, single, 25 cm Hora lui Fănică
Doina Oltului „Ciocârlia”
Taraful Fănică Vișan
1936 1058[4] ebonită, single, 25 cm Sârba craiovenilor
Hora, sârba lăutarilor la joc
Taraful Fănică Vișan
1959 EPA 2694 ebonită, single, 25 cm O mamă, dulce mamă Orchestra „Electrecord”, dirijor Nicu Stănescu
2009 EDC 925
Mitică și Iani Ciuciu.
Comori ale muzicii lăutărești
compact disc

1. Cântec de pahar
2. Barbu Lăutaru (piesă pt țambal)
3. Hora lăutărească
5. Hai Buzău, Buzău
6. Hora
7. Cântec
8. Joc din Dobrogea
9. Hora lui Panait
10. Cântec de ascultare
12. Foaie verde gladior
13. Hora lui Mitică Ciuciu

Orchestra „Electrecord”, dirijori: Nicu Stănescu (1),
Ionel Budișteanu (3,9,12)

O.M.P.R., dirijor Marius Olmazu (5-8,10,13)

Discuri Contrepoint (Franța)[modificare | modificare sursă]

Pe următorul LP, Mitică Ciuciu este menționat cu numele său real, Dumitru Marinescu.

An Număr de catalog Format Piese Acompaniament
1955 MC 20.098
Musique Populaire Roumaine Vol. 1
vinil, LP, 25 cm

A2. a) Cîntec de dragoste, b) Hora de concert
B3. a) La cules de cucuruz, b) Horă
B4. a) Geamparalele, b) Horă

Orchestra populară a Casei de Cultură din București, dirijor Ionel Budișteanu

Înregistrări Radio România[modificare | modificare sursă]

An Piese Acompaniament
1983

Cântec de ascultare
Cântec și joc din Dobrogea
Hai Buzău, Buzău
Horă
Hora lui Mitică Ciuciu

O.M.P.R., dirijor Marius Olmazu
1983 Barbu Lăutaru - piesă pentru țambal

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Arvinte, Constantin: Comori ale muzicii lăutărești. Mitică și Iani Ciuciu - țambal (bookletul CD-ului), Electrecord, București, 8 mai 2009
  • Vasilescu, Costel: Anii de glorie ai muzicii lăutărești, Editura Eikon, București, 2015 ISBN 978-606-711-395-2

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Arvinte, p. 2
  2. ^ a b Arvinte, p. 3
  3. ^ Arvinte, p. 4
  4. ^ a b Electrecord – catalog general 1943, p. 4

Legături externe[modificare | modificare sursă]