Constantin Arvinte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Arvinte
Date personale
Născut 21 mai 1926 (89 de ani)

Constantin Arvinte (n. 21 mai 1926, comuna Voinești, județul Iași) este un compozitor, dirijor și folclorist român.

Între anii 1933-1937 face cursul primar în comuna natală, după care urmează între 1937-1945, Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, unde își dezvoltă aptitudinile muzicale cu profesorii: Constantin Baciu - teorie și solfegiu, muzică vocală și corală și Rudolf Podlowski- vioară, flaut, trompetă, orchestră și fanfară.

Între anii 1945-1949 urmează: Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, unde îi are ca profesori pe: Constantin Georgescu - armonie, contrapunct și fugă; Constantin Constantinescu - teorie și solfegiu; Antonin Ciolan și Emanuel Elenescu - dirijat: cor și orchestră; Achim Stoica - folclor; George Pascu - istoria muzicii, estetică și forme muzicale; Robert Steckelman - instrumentație și orchestrație; Jenny Itzicovici - pian și Elena Urma - canto.

Imediat, urmează în 1950 Școala militară de muzică-dirijor de fanfară, iar între anii 1954-1957 face studii de perfecționare în domeniul compoziției cu: Zeno Vancea - polifonie modală și Constantin Bugeanu - forme muzicale, instrumentație și orchestrație și Dimitrie Cuclin - compoziție și estetică muzicală. În 1973-1974 frecventează ultimul an la Universitatea de Muzică București, studiind cu profesorul Iosif Csire și își susține examenul de diplomă cu teza: Folclorul muzical românesc în creația cultă (corală) și în spectacolul scenic (ansambluri profesioniste de folclor) - conducător științific Lazăr Octavian Cosma.

Experiență profesională[modificare | modificare sursă]

  • 1946-1949: dirijor al corului mixt al Căminului Cultural „Învățător C. Vasilescu” din comuna Voinești, județul Iași;
  • 1949-1950: corist și dirijor de cor Ia Ansamblul MAI din București;
  • 1957-1960: secretar muzical, folclorist orchestrator la Ansamblul „Ciocârlia” al MAI (orchestra populară);
  • 1960-1965: inspector în cadrul Direcției Muzicii din Ministerul Culturii;
  • 1965-1968: secretar muzical la Ansamblul „Ciocârlia”;
  • 1976-1979: folclorist în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor, București;
  • 1979-1984: a revenit ca dirijor al formației artistice „Ciocârlia”.

De-a lungul carierii sale s-a bucurat de sprijin profesional din partea unor prestigioși maeștri, printre care: D.D. Botez, Mircea Chiriac, Viorel Doboș, Victor Giuleanu, Florin Comișel, Dinu Stelian, Victor Predescu și a colaborat cu muzicieni, dirijori, maeștri coregrafi și folcloriști, ca: Marin Constantinescu, Ionel Budișteanu, George Vancu, Iacob Ciortea, Eugen Gal, Floria Capsali, Gheorghe Popescu-Județ, Gheorghe Baciu, Iacob Lascu, Tamara Cap, Emilia Comișel și alții.

Compoziții[modificare | modificare sursă]

Muzică de scenă pentru ansambluri artistice[modificare | modificare sursă]

  • La bâlci (1956), fantezie muzical-coregrafică;
  • Obiceiuri de iarnă din Moldova (1960), fantezie coregrafică;
  • Dansul fetelor din Căpâlna (1961);
  • Fantezie coregrafică dobrogeană (1961);
  • Sâmbra oșenească (1962), suită de dansuri populare;
  • Artizanat moldovenesc (1963), fantezie coregrafică;
  • Drăgaica (1964), tablou coregrafic;
  • De la Dorna până-n Vrancea (1967), spectacol muzical-coregrafic;
  • Rapsodia oltenească (1967);
  • Haiducii lui Bujor (1968), teatru folcloric moldovenesc, libretul de Constantin Cârjan;
  • Sărbătoarea liliacului (1968), suită coregrafică de jocuri populare oltenești;
  • Florile Bihorului (1969), suită coregrafică de dansuri populare ardelenești;
  • Trei mândruțe, româncuțe (1969), rapsodie coregrafică;
  • Ciuleandra (1969), scenă coregrafică;
  • Pe aripile rapsodiei (1970), spectacol de cântece și dansuri;
  • Legendă și dor (1971), spectacol muzical-coregrafic;
  • Pe plaiurile Mioriței (1972), spectacol muzical-coregraf ic;
  • Pe acest pământ (1975), muzică de scenă, libretul de Isidor Râpă și Iosif Capoceanu;
  • Primăvara pe Mara (1978), tablou coregrafic;
  • La popasul dorului (1979), spectacol muzical-coregrafic;
  • Triptic coregrafic românesc (1983), spectacol muzical-coregrafic;
  • Cântă ciocârlie (1986), spectacol muzical-coregrafic;
  • Nunta Zamfirei (1986), poem coregrafic.

Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]

  • Balada lui Pintea Viteazul (1961), pentru solist, cor mixt și orchestră, versuri populare;
  • Cantata patriei (1964), pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri de Florin Raba;
  • Poem maramureșean (1965), pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri de Valentin Munteanu;
  • Te cântăm, străvechi pământ (1969), poem-cantată pentru soliști, cor mixt și orchestră, primă audiție, București, 31 iulie 1969, Ansamblul „Ciocârlia”, Constantin Arvinte;
  • Slavă, partidului lumină (1971), cantată, versuri de Mircea Block, primă audiție, Craiova, 9 mai 1971, Filarmonică, Theodor Costin;
  • Balada unui popor viteaz (1978), pentru bariton, recitator, grup coral și orchestră, versuri de Angel Cârstea;
  • Balada omagială (1980), pentru soliști, grup coral și orchestră, versuri de Angel Cârstea;
  • Baladă despre Tudor Vladimirescu (1981), pentru soliști, grup coral și orchestră, versuri de Ioan Meițoiu;
  • Soarele libertății (1984), pentru tenor (mezzosoprană) și orchestră, versuri de Crișan Constantinescu;
  • E toată țara-n sărbătoare (1985), pentru altistă și orchestră, versuri de Nicolae Dragoș.

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

  • Simfonieta pentru orchestră de coarde (1960);
  • Suită simfonică (1961);
  • Joc din Oaș (1964), dans simfonic;
  • Doină și joc în stil românesc (1971), pentru 12 viori;
  • Cântări străbune (1978), preludiu simfonic, primă audiție, Brăila, 1978, Orchestra „Lyra”, Nicu Teodorescu;
  • Fantezie concertantă românească (1983), pentru cvintet instrumental și orchestra primă audiție, Nijmegen (Olanda), 24 februarie 1984, Orchestra simfonică, Jan Cober;
  • Corăghiasca din Hârlău (1985), dans simfonic;
  • Coloana infinită (1985), piesă pentru orchestră simfonică;
  • Suita sătmăreană (1986) pentru oboi și orchestră de coarde.

Muzică pentru fanfară[modificare | modificare sursă]

  • Plaiuri românești (1981);
  • Sârba în căruță (1981), prelucrare.

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

  • Triptic românesc (1984), pentru sextet instrumental;
  • Cântări străbune (1985), suită pe teme de colinde pentru cvartet de coarde;
  • Melancolie (1986), pentru cvartet de coarde.

Muzică corală[modificare | modificare sursă]

  • Sub flamura partidului (1959), cor mixt, versuri de Ion Socol, București, 1960;
  • Partid viteaz (1960), cor mixt, versuri de Ion Socol, în Tomegdalok (Massenlieder), București, 1962;
  • Veghez (1961), pentru 3 voci egale, versuri de Nicolae Dumbravă, în De ziua ta, republică, București, 1962;
  • Poem coral pentru mineri (1962), pentru cor mixt, versuri de Florin Raba;
  • Hăulita oltenească (1966), pentru cor mixt și pian (orchestră populară), versuri populare;
  • Cununa spicelor (1966), pentru cor mixt și pian (orchestră populară), versuri populare;
  • Republică, izvor de frumuseți (1966), pentru cor mixt, versuri de Ioan Meițoiu;
  • În cetatea Sucevei (1968), pentru cor mixt și pian (orchestră), versuri de Mircea Block;
  • Ia-mi tăicuță, papucei (1968), pentru soprană, cor mixt și pian (orchestră populară), versuri populare;
  • Triptic maramureșean (1969), pentru cor mixt și percuție, versuri populare;
  • Odă eroilor țării (1972), poem coral pentru cor mixt a cappella;
  • În ceas de foc al marilor victorii (1973), poem coral pentru cor mixt a cappella, versuri de Nicolae Dolângă și Mihail Cosma;
  • Suntem tineri militari (1974), pentru cor bărbătesc și pian (orchestră), versuri de Ion Socol;
  • Țării șarje de oțel (1974), pentru cor mixt a cappella, versuri de Nicolae Nasta în Cântecul, prietenul nostru, București, 1984;
  • Spune inimioară (1975), pentru soprană și cor mixt;
  • Diptic maramureșean nr. 1 (1976), prelucrare de folclor pentru cor mixt, versuri populare, în Cântece pentru pionieri și școlari, București, 1976;
  • Diptic maramureșean nr. 2 (1976), prelucrare de folclor pentru cor mixt, versuri populare;
  • Republică înnoitoare țară (1976), pentru cor mixt, versuri de Nicolae Nasta;
  • La Mărășești (1976), pentru cor mixt și pian, versuri de Ioan Meițoiu, în Flamura neatârnării, București, 1977;
  • Balada gornistului de la Plevna (1977), pentru bariton și pian (orchestră), versuri de Ioan Meițoiu;
  • Ciuta (1978), pentru 3 voci feminine, versuri populare;
  • În frumoasa Românie (1978), poem pentru cor mixt, versuri de Ioan Meițoiu; București, 1978;
  • Balada unui popor viteaz (1978), pentru solist, grup vocal și pian (orchestră), versuri de Angel Cârstea;
  • Frumoasă ești liberă, țară (1979), pentru cor mixt, versuri de Ioan Meițoiu, București, 1979;
  • Odă în metru antic (1979), pentru cor mixt, versuri de Mihai Eminescu;
  • Țara (1979), madrigal pentru cor mixt, versuri de Sergiu Adam, București, 1979;
  • Pe uitate cărărui (1980), pentru cor de femei, versuri de Sergiu Adam, București, 1979;
  • Hăulita oltenească (1980), prelucrare de folclor pentru cor de fete, versuri populare;
  • Dragu-mi-i veselia (1981), prelucrare de folclor pentru cor mixt, versuri populare;
  • Țara își făurește visul (1983), pentru cor mixt și pian (orchestră), versuri de Angel Cârstea, București, 1983;
  • La izvor de poartă albă (1983), pentru cor de femei, versuri de Ion Cozmei;
  • Când te cheamă țara (1984), pentru bariton, cor bărbătesc și pian (orchestră), versuri de Mircea Block, București, 1984;
  • Congresul Comuniștilor Români (1984), pentru cor mixt și pian (orchestră), versuri de Angel Cârstea, București, 1985;
  • Drum înalt (1985), pentru cor mixt a cappella, versuri de Teofil Bălaj;
  • Coborât-o, coborâtu’ (1985), prelucrare de folclor pentru cor bărbătesc, versuri populare;
  • Diptic buzoian (1986), prelucrare de folclor pentru cor de fete, vioară și pian, versuri populare;
  • Revedere (1986) madrigal pe versuri de Mihai Eminescu.

Culegeri de folclor[modificare | modificare sursă]

  • Jocuri populare românești, București, 1959 (în colaborare cu Gh. Popescu-Județ);
  • Jocuri populare, din regiunea București, București, 1961 (în colaborare cu Gh. Popescu-Județ);
  • Jocuri populare din regiunea Argeș, București, 1963 (în colaborare cu Gh. Popescu-Județ);
  • Maramureș, viață nouă, Baia Mare, 1965 (în colaborare cu Isidor Râpă);
  • Jocuri populare din regiunea Dobrogea, Constanța, 1967 (în colaborare cu Gh. Popescu-Județ);
  • Ceteră, lemnul de dor. Melodii instrumentale, Baia Mare, 1968 (în colaborare cu Isidor Râpă);
  • Câtu-i Maramureșu’, Baia Mare, 1971 (în colaborare cu Isidor Râpă).

Premii de creație și distincții[modificare | modificare sursă]

Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistului Constantin Arvinte i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.[1]

  • 1976 - Premiul II (ex-aequo) la Concursul Internațional de Cânt Coral Tours, Franța;
  • 1996 - Premiul pentru întreaga activitate artistică a interpreților acordat de Fundația „Mihail Jora”;
  • 1997 - Mențiune excepțională pentru creație corală, Festivalul de creație și interpretare religioasă;
  • 1998 - Premiul UCMR pentru creație corală miniaturală (Pre tine te lăudăm);
  • 2001 - Diploma de excelență, Fundația Culturală „Ethnos”;
  • 2004 - Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer acordat de președintele României.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea ordinului „Meritul Cultural” clasa I ansamblului de cîntece și dansuri „Ciocîrlia”, al Ministerului Afacerilor Interne, a titlului de „Maestru emerit al artei din Republica Socialistă România” directorului artistic al ansamblului, colonel Constantin-Viorel C. Doboș, precum și a ordinului „Meritul Cultural” și a medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai acestui ansamblu, publicat în Buletinul Oficial nr. 109 din 22 decembrie 1967.
  2. ^ DECRET nr.34 din 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural