Discuție Utilizator:Remigiu/Poloneza

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
Adăugare subiect
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ultimul comentariu: acum 16 ani de Miehs în subiectul Istorie

I tried to correct a part of your text. Whwere I did not know te exact meaning,I left (((( ))))????

Limba poloneză sau polonă (polszczyzna, język polski) este o limbă slavă de vest, vorbită prin aproximativ 42,5 de milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia. Precedată de rusă şi urmată de ucraineană, este cea a doua limba slavă după numărul vorbitorilor.

Astăzi, limba poloneză este limba oficială în Polonia, unde este folosită de 37-38 de milioane de vorbitori nativi. Mulţi polonofoni locuiesc de asemenea în părţile vestice ale Belarusului şi ale Ucrainei, precum şi în Lituania estică – în special în jurul oraşului Vilnius. Din cauza emigraţiei din Polonia, în diverse perioade, milioane de polonofonir pot fi găsite în multe ţări, cum ar fi Australia, Brazilia, Canada, Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii. Există aproximativ 42,5 de milioane de vorbitori nativi de limba poloneză[1].

Poloneza este reprezentantul principal al limbilor lehitice, ramură a limbilor slavice de vest. S-a dezvoltat pe teritoriul Poloniei actuale din dialecte şi graiuri slavice, principal cele vorbite în Polonia Mare şi Polonia Mică. Împărtăşeşte puţin vocabular cu limbile naţiunilor slave învecinate, în special cu slovacă (rudă mai apropiată), cehă, bielorusă şi ucraineană.

Distribuţie geografică[modificare sursă]

Poloneza este vorbită mai ales pe teritoriul Poloniei. Polonia este una dintre cele mai omogene ţări europene în ceea care priveşte la limba sa natală. Aproximativ 97% de locuitori ai statului declară poloneza ca limbă maternă. După Al Doilea Război Mondial, teritorii, care mai întainte erau o parte a Poloniei, au fost anexate de Uniunea Sovietică, dar în aceste teritorii a rămas o mare parte din populaţia poloneză care nu a fost dispusă, sau nu a fost capabilă, să migreze spre Polonia postbelică, astfel şi astăzi în Lituania, Belarus şi Ucraina există comunităţi mari de polonezi.

În Lituania 195.016 de locuitori au declarat poloneza ca limba maternă[2]. 26% de populaţie a judeţului Vilnius, conform recensământului din 2001, foloseşte poloneza acasă că primă limbă. Polonofoni trăiesc şi în alte judeţe[3].

În Ucraina, poloneza este mai frecvent folosită în oraşul şi regiunea Liov, şi în Luţk. Aceste oraşe erau o parte a Poloniei. Liov este încă important pentru polonezi din punct de vedere istoric şi majoritate a minorităţii poloneze din Ucraina trăieşte în acest oraş.

În Belarus există o minoritate poloneză mare, dar din cauza conflictului diplomatic între cele două state, condiţiile pentru promovarea şi cultivarea tradiţiilor au venit mai grele. Comunitatea poloneză din Belarus se concentrează în apropiere de Hrodna şi Brest.

Hartă a judeţului Suceava, din România, cu aşezările poloneze marcate.

Comunitatea polonofonă din România este concentrată în judeţul Suceava. O organizaţie care promovează cultura şi limba poloneză se numeşte Dom Polski (Casa Poloneză).

În SUA, numărul persoanelor de origine poloneză este de peste de 11 de milioane, dar majoritatea lor nu poate vorbi limba poloneză. Conform Recensământului Statelor Unite ale Americii din 2000, doar 667.414 de americani, cu vârsta de peste cinci ani, au declarat limba poloneză ca limbă vorbită acasă – ceea ce reprezintă aproximativ 1,4% din persoanele care vorbesc alte limbi decât engleză sau 0,25% de întreaga populaţie a Statelor Unite.

Alte ţări cu populaţia polonofonă semnificativă sunt: Africa de Sud, Argentina, Australia, Austria, Azerbaidjan, Canada, Cehia, Emiratele Arabe Unite, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Israel, Irlanda, Kazahstan, Letonia, Norvegia, Noua Zeelandă, Regatul Unit, Rusia, Slovacia, Suedia, Ungaria şi Uruguay[4].

Limbile legate[modificare sursă]

Europa slavă.

Poloneza face parte în subgrupul limbilor slavice cunoscut sub denumirea „limbile lehitice”, în care se includ şi limba pomeraniană (aproape dispărută – doar un dialect al ei, limba caşubiană, mai este vorbit) şi limba polabă (dispărută din secolul XVIII). Rude mai îndepărtate ale limbii poloneze sunt alte limbi slavice de vest: limba slovacă, limba cehă, limba sorabă de jos şi limba sorabă de sus. De asemenea, alte limbi slave au legături cu limba poloneză.

Pentru că poloneza este o limbă indo-europeană, aproape toate limbile europene au ceva comun cu ea. Excepţiile principale sunt limba maghiară şi limba finlandeză, care fac parte din grupul limbilor fino-ugrice.

Dialecte şi graiuri[modificare sursă]

După Al Doilea Război Mondial, limba poloneză a devenit mai mult omogenă, în parte din cauza educaţiei universale, dar mai ales datorită migraţiei masive a milioanelor de cetăţeni polonezi din partea estică spre cea vestică după, schimbări teritoriale ale statului.

Există câteva diferenţe între dialectele şi graiurile poloneze, dar ele sunt foarte mici şi înţelegerea între vorbitorii acestora nu creează nici un fel de probleme. Cele mai bine păstrat dialecte sunt: cel marepolonez, cel micopolonez, cel mazovian şi cel silezian (uneori considerat ca limba separată). Limba caşubiană, care este vorbită în părţile nordice ale statului (voievodatul Pomerania) şi are acolo un status de limbă auxiliară, nu este un dialect polonez – face parte din sistemul dialectelor pomeraniane şi este unica rămăşiţă a acesteia.

Graiul goralilor, o parte a dialectului micopolonez, are unele influenţie din cultura ciobanilor vlahi.

Istorie[modificare sursă]

Botezul Poloniei a fost un eveniment hotărâtor, atât pentru stat cât şi pentru limba sa.
Introducerea creştinismului de Jan Matejko.

Limba poloneză veche s-a dezvoltat din dialectele vestice ale limbii protoslave în secolul IX, pe teritoriul statului primilor Piaşti. După botezul Poloniei în anul 966, s-au apărut primele surse scrise. Au rămas doar câteva documente din această epocă, dar prin este posibil să ne imaginăm cum era limbajul din Evul Mediu. Primele texte erau scrise în latină, dar au conţinut şi câteva informaţii despre Polonia şi limba sa:

  • Geographus Bavarus[5] (poloneza Geograf Bawarski, româna Geograful Bavarian) – a descris teritoriul Europei Estice. A menţionat denumirile popoarelor prapoloneze: Wiślanie, Goplanie, Dziadoszanie, Opolanie
  • Dagome Iudex[6] – cel mai vechi document polonez, în care Mieszko al I-lea (Dagome) a pus statul său sub protecţia papală. A conţinut o listă a localităţilor poloneze.
  • Bula din Gniezno (poloneza bulla gnieźnieńska, cunoscută şi ca Bula de aur a limbii poloneze) – a anulat controlă a arhiepiscopului lui Magdeburg asupra bisericii poloneze prin crearea arhiepiscopiei Gniezno. A conţinut aproximativ 400 de etnonime şi nume de familie.
  • Liber fundationis (poloneza Księga henrykowska) – a conţinut o primă frază în limba poloneză: „daj, ać ja pobruszę, a ty poczywaj” (poloneza modernă Daj, niech ja pomielę, a ty odpocznij, româna Dă, eu să macin şi tu odihneşte).

Din secolele următoare: XIII-XV ne parvin primele texte scrise integral în poloneză. Acestea au în principal un caracter religios. Cele mai importante dintre ele sunt: cânturi, cântece, predici şi textele jurământelor judiciare:

Jan Kochanowski într-o imagine din secolul XIX.

La sfârşitul secolului XV a început o eră a limbii poloneze medii, cea mai importantă pentru dezvoltarea limbii scrise. După inventarea tiparului cărţi şi citire au primit mai multa popularitate. Mai mulţi poeţi, precum Jan Kochanowski (1530-1584), scriau mai degrabă în limba lor maternă decât în latină. În Evul Mediu s-au produs multe schimbări în vocabular şi gramatică, mai ales în flexiune. Au apărut primele dicţionare şi studii gramaticale.

De asemenea, Jan Kochanowski a propus o primă reglementare a ortografiei poloneze. Alfabetul propus a conţinut 48 de litere şi digrafe: a á à ą b b' c ć cz d dz dź dż é è ę f g h ch i j k l ł m m' n ń o ó p p' q r rz s ś sz t u v w w' x y z ź ż. Acest complet de semne este încă folosit pentru a scrie cuvinte dialectale.

Cu începutul iluminismului s-a iniţiat şi era limbii poloneze noi, care a durat până la Al Doilea Război Mondial. În aceasta epocă s-a extins vocabularul. Multe franţuzisme au intrat limba scrisă, dar n-au primit popularitate şi au mers învechite după împărţiri. În timpul iluminismului, limba poloneză a fost introdusă în şcoli prin Komisja Edukacji Narodowej (Comisiunea Educaţiei Naţionale). După împărţiri, ea a devenit un mediu de polonism şi un factor care a unit polonezii din toate părţile anexate ale statului. Atunci Henryk Sienkiewicz (1846-1916) a scris trilogiă sa istorica: „Prin foc şi sabie” (1884), „Potopul” (1886) şi „Domnul Wołodyjowski” (1888).

În 1918, după ce s-a format din nou statul polonez, limba poloneză a devenit unica sa limbă oficială, folosită în administraţie, şcoli, tribunale, ş.c.l. Datorită statutului său special, ea s-a dezvoltat. În perioada interbelică a fost scrisă prima enciclopedie modernă în limba poloneza.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ocupanţii germani şi ruşi au interzis folosire publică a limbii poloneze, care a devenit din nou un factor care i-a unit pe toţi polonezii. După război, poloneza a fost declarată limbă oficială în Republica Populară Polonă. Regimul comunist a încercat să schimbe limba în nowomowa (limbajul nou) prin folosirea vocabulariului militar şi în contexte economice sau sociale.

Acum, limba poloneză îşi dezvoltă vocabulariul mai ales prin introducerea cuvintelor noi din domeniul informaticii şi altelor domenii ale ştiinţei moderne, cum este fizica nucleară. Se şi observă dispariţia vocalelor nazale în unele cuvinte şi aparţia lor în altele.

Influenţiile altelor limbi[modificare sursă]

Multe alte limbi au influenţat poloneza, la diferite nivele. Limbile germanice sunt un izvor principal al cuvintelor străine – în trecut spre poloneza au mers multe cuvinte din limba germană, cum: kształt (formă) din germ. Gestalt, sztuka (piesă, artă) din germ. Stück. Acum, limba engleză dă împrumuturi noi, în special din domeniul informaticii.

Dintre celelalte limbi, cele mai productive izvoare de neologisme poloneze au fost: cehă, franceză, gotă, italiană, latină, maghiară, rusă şi ucraineană.


For now, that's all. --Miehs 9 mai 2007 23:01 (EEST)Răspunde

  1. ^ „Raportul Ethnologue despre limba poloneză”. Accesat în 3 mai 2007.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor).
  2. ^ Departamentul statistic al guvernului lituanian
  3. ^ Departamentul statistic al guvernului lituanian
  4. ^ După Ethnologue.
  5. ^ Geographus Bavarus la Wikisursa Latină
  6. ^ Dagome Iudex la Wikisursa Latină
  7. ^ Bogurodzica la Wikisursa Poloneză
  8. ^ Predicele de Sfânta Cruce la Wikisursa Poloneză