Sari la conținut

Constantin F. Robescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin F. Robescu
Date personale
PoreclăRobescu-Cataramă Modificați la Wikidata
Născut1839 Modificați la Wikidata
Focșani, Vrancea, România[3] Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Ocupațieagronom Modificați la Wikidata
Activitate
PorecleRobescu-Cataramă[1]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Liberal[2]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul național „Steaua României”
Ordinul Coroana României
Medalia Benemerenti[*]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române

Constantin F. Robescu (n. 1839, Râmnicu Sărat, județul Râmnicu-Sărat – d. 23 septembrie 1920, București) a fost un inginer agronom român, membru corespondent al Academiei Române din 1871.[5]

Constantin F. Robescu a absolvit Școala Normală de Ape și Păduri, luându-și apoi licența în științele naturii la Paris.

În 1870 a înființat, împreună cu Petre S. Aurelian, "Revista Științifică", în care a publicat numeroase articole de silvicultură. În 1883 a fost unul dintre fondatorii "Școlii Speciale de Silvicultură" din București.

C.F. Robescu a fost primul președinte (1886 - 1888) al Societății „Progresul Silvic”, înființată la 1 aprilie 1886 de un grup de silvicultori, mari oameni de știință și proprietari de păduri[6].

Primar al Bucureștilor

[modificare | modificare sursă]

A fost de două ori primarul Bucureștiului în perioada ianuarie 1896 - aprilie 1899 și noiembrie 1902 - decembrie 1904.

Sub mandatul său, s-a hotărât lărgirea Căii Victoriei[7].

C. F. Robescu a fost director general al Poștelor și Telegrafului.

În 14/27 august 1916, în caliatate de vicepreședinte al Senatului, C.F.Robescu a luat parte la Al doilea Consiliu de Coroană, în care regele Ferdinand I i-a anunțat pe cei prezenți de hotărârea luată împreună cu guvernul său, aceea de a intra în război de partea Antantei[8][9].

A ridicat, împreună cu soția sa, biserica Sfinții Împărați din Focșani. A avut la Galați o casă edificată de arhitectul Ion Mincu, numită casa Robescu, azi Palatul Copiilor[10].

Note, referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Victor Bilciurescu[*] (), București și bucureșteni de ieri și de azi, Cotidianul, p. 5 
  2. ^ INFORMAȚIUNI - Moartea lui C.F. Robescu, Gazeta de Transilvania, , p. 3, accesat în  
  3. ^ Cei care se duc: MOARTEA LUI C. F. ROBESCU, , p. 1, accesat în  
  4. ^ Necrolog C. F. ROBESCU, Universul, , p. 3, accesat în  
  5. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – R
  6. ^ Societatea „Progresul Silvic”. Douăzeci de ani de la reînființare
  7. ^ „Cu piciorul... prin București”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Războiul pentru întregirea națională
  9. ^ „Regii României. Ferdinand”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Robescu, Constantin F.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]