Comuna Șagu, Arad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Șagu
—  Comună  —
Coordonate:Coordonate: 46°02′20″N 21°18′05″E / 46.038925°N 21.301278°E / 46.038925; 21.30127846°02′20″N 21°18′05″E / 46.038925°N 21.301278°E / 46.038925; 21.301278

Țară  România
Județ Arad

SIRUTA 12144

Reședință Șagu
Sate componente Cruceni, Firiteaz, Fiscut, Hunedoara Timișană, Șagu

Guvernare
 - Primar Emilia Brăneț (PD-L, 2008, reales 2012 Mișcarea Creștin Liberală)

Suprafață
 - Total 102,66 km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 3.776 locuitori
 - Densitate 37.61 loc./km²
 - Recensământul anterior, 2002 3.862 locuitori

Site web: http://www.ghidulprimariilor.ro/business.php/PRIMARIA-SAGU/4208/

Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului

Șagu (în maghiară: Németság, în germană: Sagenthau) este o comună în județul Arad, Banat, România. Are în componență 5 sate: Șagu (reședință), Cruceni, Firiteaz, Fiscut și Hunedoara Timișană.

Date geografice - Comuna Sagu

Şagu - Comună în judeţul Arad

„Situată în partea sud-vestică a judeţului Arad, pe DN 69, localitatea Şagu, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, se află la o distanţă de 13 km de municipiul Arad şi 37 km de municipiul Timişoara. Comuna Şagu se întinde pe o suprafaţă de 10602 ha, din care 9476 ha reprezintă terenul agricol.  În componenţa administrativă a comunei se regăsesc următoarele localităţi: Şagu, Cruceni, Fiscut, Firiteaz şi Hunedoara Timişană.  Evidenţiat ca o singură unitate geomorfologică, parte a Câmpiei Vingăi, arealul studiat prezintă trei trepte de relief: câmpia înaltă propriu-zisă, cu aspect de platou uşor ondulat de la E-NE spre V-SV, cu o pantă generală mai mică de 0,5%, altitudinea maximă absolută fiind de 170 m în estul satului Fiscut şi cea minimă absolută de 125 m în vestul localităţii Şagu, prezentând o serie de microdepresiuni neuniform repartizate şi o vastă reţea de văi de eroziune, versanţii, care fac trecerea de la câmpia înaltă la văile de eroziune, de lungimi diferite, în majoritatea lor cu expoziţie nordică şi sudică, cu pante ce variază între 1-30% şi văile de eroziune, care străbat radial teritoriul, imprimându-i un slab aspect de piemont, etalând o adâncime ce oscilează între 10-30 m, cu o densitate mai mare în partea estică, în perimetrul satelor Firiteaz, Fiscut şi Hunedoara Timişană, cele mai importante fiind Valea Fibişului, V. Slatina, Apa Mare şi V. Ardelenilor.  Situat în cea mai mare parte în bazinul hidrografic al Begăi, bazinetul Fibiş-Beregsău şi numai o mică parte, situată în nord-vestul perimetrului, aparţinând de bazinul Mureşului, teritoriul comunei este străbătut de un singur curs de apă permanent, pârâul Fibiş, care prezintă un debit mic vara şi viituri primăvara, în valea acestuia aflându-se numeroase depresiuni periodic înmlăştinate.  În văile menţionate anterior, în care debuşează o serie de văi de mică importanţă, cursurile de apă sunt intermitente, ele fiind periodic inundate de apele ce se scurg de pe versnţi în perioadele ploioase, fapt ce a determinat executatea unor canale de dirijare şi evacuare a acestora.  Temperatura medie anuală este de 10,80C (staţia Arad), iar precipitaţiile medii anuale oscilează între 580-600 mm la Şagu, Cruceni şi Hunedoara Timişană şi între 620-640 mm la Fiscut şi Firiteaz (Atlasul climatologic, 1966). Precipitaţiile sunt neuniform reprezentate de-a lungul anului, înregistrându-se un maxim în lunile mai-iunie, în timpul perioadelor ploioase, cu menţiunea că în timpul ploilor torenţiale se produc eroziuni pe versanţi, inundaţii în văi şi stagnări de apă în depresiuni.  Arondat zonelor de silvostepă şi de silvostepă în tranziţie spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrişărilor sistematice.  În mod izolat, vegetaţia lemnoasă este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp. (tei), Ulmus foliacea (ulm), Crataegus pentagyna (păducel), Cornus sanguinea (sânger), Evonymus europaea (voniceriu).  În pâlcurile de arbuşti, vegetaţia ierboasă cuprinde specii ca Tamus communis (fluierătoare), Polyfonum spp. (troscot), Lithospermum spp. (mărgeluşă), iar în culturi, Agropyron repens (pir), Lolium perenne (raigras), Cirsium arvense (pălămidă), Rubus caesius (mur), Setaria viridis (mohor), Dactylis glomerata (golomăţ).  În păşuni şi fâneţe sunt prezente graminee precum Lolium perenne, Agropyron repens, Bromus inermis (obsigă), Dactylis glomerata şi leguminoase ca Trifolium hybridum (trifoi), T. pratense (trifoi roşu), Lathyrus tuberosus (oreşniţă), L. pratensis (lintea pratului), dar şi buruieni ca Xanthium spinosum (holeră), Carduus acanthoides (spin), Euphorbia spp. (laptele câinelui).  Prin gruparea unităţilor de teren (U.T.) din cartograma alăturată rezultă următoarele tipuri dominante de soluri :  1. Cernoziomuri cambice vertice, 1-5: 17,5%;  2. Cernoziomuri argiloiluviale, 6-9 (vertice pseudogleizate): 25,3%;  3. Soluri brun-roşcate, 10-13 (vertice, vertice, pseudogleizate): 25,4%;  4. Soluri brun-roşcate luvice, 14-17 (vertice pseudogleizate): 17,2%  5. Soluri gleice şi amfigleice, 18-21 (tipice, vertice): 12,1%;  6. Erodisoluri, 22-23 (tipice, vertice): 2,5%.  Terenul agricol al comunei se constituie din următoarele folosinţe: arabil 7679 ha (81,1%), păşuni 609 ha (6,4%), fâneţe 335 ha (3,5%%), vii 830 ha (8,8%) şi livezi 23 ha (0,2%).  Referitor la încadrarea în clase de calitate (fertilitate), pentru categoria de folosinţă "arabil", situaţia se prezintă astfel: cl I 4388 ha (46,3%), cl a II-a 1876 ha (19,8%), cl. a III-a 2008 ha (21,2%), cl. a IV-a 11278 ha (11,9%) şi cl. a V-a 76 ha (0,8%).  Factorii limitativi care influenţează semnificativ calitatea învelişului de sol sunt dimensionaţi de rezerva de humus (mică pe 2,3% din suprafaţă), textura fină (80%), compactitate (66%), portanţa redusă (17%), eroziunea de suprafaţă (2,7%), excesul de umiditate freatică (11%), excesul de umiditate stagnantă (foarte puternic 1,4%, puternic 30%, moderat 16%, slab 21%).  Pentru combaterea limitărilor menţionate se impun acţiuni de fertilizare ameliorativă radicală, executarea unor lucrări de afânare adâncă, executarea arăturilor pe curba de nivel, instalarea de benzi înierbate, combaterea excesului de umiditate prin drenaj de suprafaţă şi drenaj cârtiţă."

Text din volumul „Panoptic al comunelor bănăţene din perspectivă pedologică" - Dorin Ţărău şi Marcel Luca. Editura Marineasa, Timişoara, 2002

(http://www.banaterra.eu/romana/toponimii/ss/sagu/index.htm)

Scurt istoric al comunei Sagu

Deja in anul 1332, comuna a fost mentionata in registrele papei, sub numele de Mezeusag si Mezesag. Pe harta Müller (Comitat Csanadiensis) din anul 1709, comuna pe harta este notata cu numele de Schak, iar pe harta Contelui Claudius Florian von Mercy din 1723-25 este notata cu numele de Prädium Saag, pe o harta mai tarziu din 1761 este mentionata doar ca domeniu (Puszta). Primii proprietari de pamant au fost : 1489 Stefan Ethele, 1510 Peter Ravazdi si 1561 Johann Kassai. In primele registre de biserica numele apare ca Seegentau (1771/72), Segentau (1782), Segenthau (1784), Seegenthau (1829), Szegenthau (1830).  De unde provine numele de Segenthau exact, nu s-a aflat nici pana in prezent. Nici de unde apare numele Dreispitz, cum comuna este numita neoficial nu se poate spune cu exactitate. Exista unele incercari de a explica acesta, (care tradus pe romaneste inseamna tricorn) ca de exemplu: ca primii locuitori, au purtat palari cu trei colturi, iar zona pamantului era impartita in trei colturi, (e mai greu de tradus aici ,cred ca se refera la hotar care cred ca are de a face cu pamanturile care le aveau). O alta explicatie spune ca numele ar proveni de la prima casa construita, anume a unui birt, a carui acoperis avea trei colturi. Ungurii au preluat numele vechi de Saag si l-au schimbat in Nemetsag, numele romanesc al comunei "Sagu" este o preluare a numelui din maghiara, mai bine spus e zis pe romaneste!

In august 1931 a avut loc sarbatoarea de 200 de ani a comunei. Ziarul "Aradul" din 16 august 1931 scrie : "...Sambata vor fi 200 de ani, de cand a fost infintata comuna Segenthau (Dreispitz). Luand in considerare timpurile grele si lipsa de bani, nu se v-a putea tine o petrecere prea mare a celor 200 de ani de la infiintare, se v-a petrece in liniste si pe uscat (adica fara alcool)...  Dupa cum scrie in cartea lui Karl von Möller "Cum s-au infintat comunele svabesti ", anul infiintarii comunei Segenthau (Sagu) ar fi fost in 1731. Dar pentru aceasta nu exista nici pana azi o dovada clara. Nici in registrele de istorie din Aradul-Nou (incepand din 1725) nu se gaseste o insemnare despre comuna Segenthau (Sagu).  Cu atat m-ai mult se gasesc in arhivele din Viena certificate, care dovedesc clar ca Segenthau (Sagu) s-a infiintat in perioada Theresiana (aici se refera la perioada de guvernare a Reginei Maria Theresa). Carl Samuel Neumann, Edler von Bucholt, a adus in anii 1770/71 primi colonisti germani in Sagu si a lasat sa se construiasca primele 77 de case. Cele 75 de familii nemtesti, 320 de persoane, au venit din diferite zone ale Germaniei, cum ar fi: Elsass, Lothringen, Baden Württemberg, Bayern, Austria si din alte parti ale Germaniei de atunci. Dupa moartea Mariei Theresia (1780) a preluat fiul ei, Josef al doilea, conducerea. Pentru colonistii germani asta a insemnat decizii grele pentru vitorul lor. Marea vanzare a satelor si pamanturilor lor, nu le m-ai sta acum nimic in drum. Dupa mai putin de zece ani de la infiintarea ei, comuna Sagu a fost vanduta, cu om, cal si caruta, celui care a platit mai mult. Noii domni si proprietari au fost in 1781, baronii Stefan Atzel si Ignat Vörös. Acest lucru a fost desigur o cadere grava inapoi in feudalism si este cu atat mai uimitor pentru ca noul kaiser, Josef al doilea, este un adept al ideilor liberale, el anuland in anul 1781 legea iobagiei.

Sagu a avut si un castel frumos, in mijlocul unui parc, cu pomii batrani, iar camerele au fost mobilate cu mobile pretioase. A fost proprietatea familiei Atzel-Szapary si ocupata in 1918/19 de armata sarba. Iar cand sarbii au fost nevoiti sa plece au luat toata mobila cu ei. In 1924 castelul a fost demolat iar pe locul liber sau construit case. Castelul a fost situat pe locul urmatoarelor case : In gradina caselor cu nr 214 (acum camin) pana la casa cu nr.287 si in locul caselor 304 -315, iar in locul casei cu numarul 315 a fost un beci foarte mare, unde puteai sa intri cu caruta. In 1924 castelul care avea si un parc exotic, a fost daramat si pe acel loc s-au construit casele de acum. Cu anexarea Banatului la Romania si in Sagu s-a impus Legea agrara (1922-1925). Pentru aceasta au fost de folos pamanturile si proprietatile vaduvei contelui Stefan Szapari. S-au dat cate doua hectare de pamant celor care au luat parte la razboi si celor fara avere, orfanilor de razboi , invalizilor si taranilor fara avere, printre altii.

Cu cresterea populatiei a crescut si intinderea comunei, iar pamanturile care sunt lucrate, fac cea mai mare parte din aceasta. Masini de treierat au existat deja din 1900. La inceput s-au folosit masini de abur pentru treierat, dar deja inainte de al doilea razboi mondial s-au folosit tractoare. Agricultura a fost mai mult axata pe cereale. Micii tarani au plantat tutun si vita de vie. Cu conectarea comunei la linia ferata Timisoara-Arad, in anul 1871 sagani au devenit m-ai mobili, cea ce sigur a avut o influenta pozitiva asupra economiei si sanselor in meserie. Asa multi sagani au invatat o meserie si au gasit de lucru in apropiere, in Aradul nou si Arad. Moara construita in 1912 si marita in 1932, nu a fost cunoscuta doar in comuna, ci si in afara ei si macina in jur de un vagon pe zi.

Situatia economica grea, a facut, ca unul sau altul dintre sagani sa plece in America la inceputul secolului 20. Dar multi, s-au intors dupa cativa ani inapoi acasa. Pentru ca viata grea a intreprinzatorilor mici si a celor fara avere sa nu m-ai fie asa grea, s-a infiintat in Sagu in 1908 un fel asociatie si a fost una dintre primele de acest fel din Banat. Scopul ei a fost in primul rand sa uneasca si impreuna sa fie totul mai usor economic. Aceasta coperativa (hai sa o numim asa) a infiintat o banca, a construit o hala de lapte si a deschis doua magazine si ele fiind, cred construite de asemenea (nu este explicat daca construite din temelii s-au in case, care deja existau, asa cum s-a facut de exemplu dupa 1990).

Pentru ca viata culturala sa se dezvolte, s-a aranjat o biblioteca in localul din sat (nu stiu exact aici despre ce local e vorba) cu o camera pentru citit. Din 1936 nici comuna noastra, ca si celelalte comune din Banat cu populatie germana, nu a putut sa se apere de influenta partidului nazist. Asa denumirea de comunitate a primit un alt nume si anume acela de grup.

Secolul 20 a adus multor sagani si perioade de trai foarte bune, dar si multa durere si suferinta. Asa a avut sagu 51 de morti cazuti in primul razboi mondial. Dar mai grave si groaznice sunt pierderile din al doilea razboi mondial. Atunci cand Romania s-a alaturat Germaniei, in razboiul impotriva rusilor. Multi sagani, baieti tineri, au ajuns pe frontul de est. Dupa acordul din 1943 intre Romania si Germania, multi dintre sagani (care erau toti de etnie germana) au fost scosi din armata romana si au ajuns in Wehrmacht-SS. In comuna, cai si carutele au fost luate si folosite pentru razboi. Pamanturile, lucrul cel m-ai greu , au fost prelucrate in aceasta perioada de femei si copii. Pentru Romania, al doilea razboi mondial a luat sfarsit in 23 august 1944. Pentru comunitatea germana, avea insa sa inceapa, cel m-ai trist capitol din istorie. In Sagu au avut loc cateva schimburi de focuri intre armata romana si cea ungara, in care s-a tras asupra turnului bisericii, doi sagani si un ungur au fost ucisi.

In a doua parte a lunii septembrie 1944 , a sosit o avangarda a armatei rosii in Sagu, iar cateva saptamani mai tarziu au rulat tancurile pe strazile din Sagu. O unitate scolara de conducere a armatei rosii cu cateva mii de soldati s-au cazat pentru cateva luni in Sagu. S-au cazat in casele de pe strada cu biserica (catolica), locuitorii fiind evacuati. Sagu a avut 75 de soldati cazuti, in armata romana si germana, in al doilea razboi mondial. Si sub populatia civila au existat 4 morti. Un destin groaznic avea sa cutremure societatea comunei dupa 1945, atunci cand fiecare femeie cu varsta intre 18 si 30 de ani si fiecare barbat cu varsta intre 17 si 45 de ani, au fost dusi la munca silnica, in minele si colhozurile din fosta Uniune Sovietica. 30 de sagani au murit de foame sau accidente de munca si nu s-au mai intors niciodata de acolo de unde au fost deportati! Dupa legea de reforma a pamanturilor din 1945, populatia germana din Romania, a fost acuzata de conlucrare cu Germania hitlerista si invinovatita de crime de razboi! Prin aceasta lege au fost expropriati si li s-a luat tot (pamanturile,tractoare,animalele,alimentele, etc) etnicilor germani. Si casele au fost luate, iar unele au trebuit sa fie eliberate pentru colonisti. Noii colonisti fiind: famili de romani din patria veche, fosti servitori si tarani. Sistemul de economie privat a inceput din anul 1946, pas cu pas si fara oprelisti, sa fie desfintat si inlocuit cu cel colectiv, asa economia socialista a inceput sa fie promovata. Cu desproprietarirea si luarea de drepturi a populatiei, a luat startul desradanicirea. Iar cu trecera bunurilor private la statul roman, au fost infintate primele intreprinderi agricole de stat ( IAS ), aici gasindu-si multi sagani desprioprietati de munca.

Si colectivizarea pamanturilor a inceput sa ia contur, asa s-a infintat in 1949/50 colectivul "Scanteia Sagul". Din 1948 au inceput sa treaca la stat si micile firme private a meseriasilor, iar ca urmare majoritatea saganilor si-au cautat de munca in Arad sau Timisoara. Incepand din anul 1956, situatia politica a inceput sa se normalizese, iar bastinasii nemti si-au primit casele inapoi, pentru ca romanii, cu ajutorul statului, sa-si construiasca casele lor proprii. Am conlucrat impreuna (aici se refera l-a sateni nemti si romani), iar economia a inceput sa creasca putin . Sagu fiind o comuna, a primit devreme un doctor, un dentist si a fost infintata o unitate veterinara.  Pana in anii 1970 lucrurile bune si cele rele au avut urcusuri si coborasuri, m-ai ales in ce priveste politica etniilor nationale. Au avut loc evenimente negative si dureroase, cum ar fi deportarea dupa al doilea razboi mondial, totala desproprietarire, schimbarea economiei in una socialista, astfel nu s-a mai putut opri decaderea si ruperea fostei legaturi stranse a societatii comunei. Instrainarea comunei, pierderea poprietatilor si tendintele de asimilare, au fost motivele principale de a intoarce spatele comunei si de a pleca a multor germani. Majoritatea locuitorilor nu au mai vazut posibil sa le ofere un viitor copiilor lor ca si nemti (dezavantajati de sistemul comunist). Plecarea in Germania si in America pentru reintregirea familiei a inceput la sfarsitul anilor 50. Devreme a inceput dezmembrarea comunei majoritare de etnie Germana. A avut loc o puternica reintoarcere in Germania ( cca 70 persoane) intre anii 1971/72, dintre care multi au platit bani pentru a fi liberi.  Dupa caderea comunismului, incepand cu anul 1990, aproape toti etnicii germani au facut pasul si au plecat din tara. In urma au ramas vreo 16 persoane din casatorii mixte. Majoritatea saganilor de etnie germana, locuiesc acum in Germania, in orasele Rastat, Frankenthal, Göppingen si Aschaffenburg. In perioada comunista, in fosta comuna svabeasca Segenthau, s-au mutat multe familii din toata Romania, printre care multi fara chef de lucru si fara prea mare interes in curatenia si prosperitatea comunei. In acest fel, repede economia si cultura comunei a luat-o la vale. Situatia s-a imbunatatit dupa caderea comunismului, pentru ca statul a vandut casele nemtilor (pana atunci date in chirie), locuitorilor satului, noii proprietari refacandu-le si reconstruindu-le, iar prin asta infatisarea satului s-a schimbat. Din fostele case traditionale svabesti, nu se mai disting multe! Case colorate si acoperisuri trase in jos in tipicul caselor romanesti, domina acum peisajul comunei. Nu mai este infatisarea acelei comune initial svabesti, avand in vedere majoritatea locuitorilor romani care locuiesc azi in Sagu.

Mesaj tradus, inspirat si adaptat, de la adresa:http://segenthau.de/index.php/ortsgeschichte

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Șagu

     Români (85.75%)

     Maghiari (2.93%)

     Romi (6.3%)

     Necunoscut (3.49%)

     Altă etnie (1.5%)


Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Șagu

     Ortodocși (79.76%)

     Romano-catolici (4.71%)

     Penticostali (4.21%)

     Greco-catolici (1.45%)

     Baptiști (4.92%)

     Necunoscută (3.6%)

     Altă religie (1.32%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șagu se ridică la 3.776 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.862 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,75%). Principalele minorități sunt cele de romi (6,3%) și maghiari (2,94%). Pentru 3,5% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,77%), dar există și minorități de baptiști (4,93%), romano-catolici (4,71%), penticostali (4,21%) și greco-catolici (1,46%). Pentru 3,6% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populaţia stabilă după etnie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populaţia stabilă după religie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013.