Biserica de lemn din Urși, Vâlcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Urşi, 2008
Intrare. Pe portal apare motivul şerpilor în jurul crucii. Foto: 2009
Interiorul naosului, spre iconostas. Foto: 2009
Tabloul votiv al ctitorului şi macheta bisericii după reparţiile şi repictarea de la 1843. Foto: 2009

Biserica de lemn din Urși se află în localitatea omonimă, comuna Popești, județul Vâlcea. Biserica se crede a fi ridicată în 1757 și poartă hramul „Buna Vestire” și „Arhanghelul Mihail”. În forma ei actuală, îmbrăcată în picturi murale exterioare și interioare viu colorate în vechea tradiție bizantină, este rezultatul renovărilor de la 1843. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: VL-II-m-B-09954. Starea ei de conservare cere intervenții urgente de salvare.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Începutul acestei biserici diferă în unele surse, astfel este menționat fie în anul 1757[1] fie în 1775.[2]

Pe portalul intrării apare incizat anul 7303 în era bizantină, adică anul 1796/1797, care surprinde probabil momentul unei intervenții.

Lăcașul a fost renovat și îmbrăcat în haina sa actuală, viu colorată de picturile murale exterioare și interioare, în anul 1843 prin ctitorul Nicolae Milcoveanu. El este pictat în tinda bisericii alături de macheta bisericii, pe peretele de apus. Ctitorul apare sub titulatura de „d[umnealui] d[omnul] praporgic Nicolae Milcoveanu” care indică funcția lui militară de sublocotenent și de purtător de steag. Rolul lui la renovarea acestei biserici este subliniat în continuare atât de pisania de peste intrare cât și de pomelnicul de la proscomidie. Din pisania pictată pe portalul de intrare se poate încă citi fragmentar următoarele: „[În] această sfăntă și Dumnezăiască beseri[că în care se pr]ăznuește hramu Bunavestire: și Arhanghelu Mihail [d]in temelimei au fost făcută de tictori vechi ale c[ăr]or nume sănt scrise la pomelnic: și ajungând în [dă]răpănare: sau sculat întru ajutori: d. d. prapo[rgic] Nicolae Milcoveanu de au puso [pă] temelie și au coperit ...”. Pisania trimite la pomelnic, care se află în altar, la proscomidie. Aici este pictat pe perete un pomelnic sub forma unui sul deschis: „Pomelnicu d. d. praporgic Nae Milcoveanu” în care apar la vii „Nicolae” - adică ctitorul însuși, „... Ștefan și Ioan” iar între cei morți sunt numiți vechii ctitori „Constandin, Anica ... și tot neamul lor”, foarte probabil chiar strămoșii ctitorului. Scena principală în dreptul poliței proscomidiei este cea a lui Iisus-viță de vie. La picioarele Lui sunt semnați cei trei zugravi: Gheorghe, Nicolae și Ioan. Întreaga pictură murală este datată tot aici în anul 1843.

Tradiția locală păstrează amintirea preotului Nicolae „Mititică” din Ponor, care a reparat biserica după un cutremur.[2] Este posibil ca această tradiție să fie legată de cutremurul din 23 ianuarie 1838. În acest caz se explică amploarea renovărilor de la 1843, însă singurul ctitor care apare în pictura parietală este praporgicul Nicolae Milcoveanu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ CIMEC
  2. ^ a b Impactreal Adi Bădescu, „Bisericuța monument din Popești, la un pas de ruinare”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii regionale
  • Pănoiu, Andrei (). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris. 
  • Pănoiu, Andrei (). Din arhitectura lemnului. București: Editura Tehnică. CZ 721:694/5(498). 
  • Crețeanu, Radu (). „Bisericile de lemn din județul Vâlcea”. Mitropolia Olteniei (1-3): 104–114. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]