Biserica de lemn din Grămești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
În cimitirul din Grămeşti, foto: 2009
Biserica de lemn din Grămeşti, foto: 2009
Pisania de la intrare, în pridvor. Foto: 2009
Portalul de la intrare, foto: 2009
Imaginea mitropolitului Ştefan, ctitorul bisericii, tindă, peretele de răsărit, foto: 2009

Biserica de lemn din Grămești se află în cătunul Grămești din localitatea Pietreni, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată de o inscripție din anul 7173, era bizantină, adică anii 1664 de la nașterea lui Christos. Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul calitativ ridicat al dulgheritului și al înzestrării interioare. Biserica se remarcă prin așezarea pe un soclu înalt de calcar, ce îi dă aerul unei case boerești, planul cu pridvor, tindă, naos și altar în retrageri succesive, prin rafinamentul îmbinărilor și decorațiilor dulgherești, prin colecția de inscripții adunate pe pereții exteriori, icoanele de o bună calitate artistică și portretul de ctitor. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: VL-II-m-A-09873.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Actul de naștere al bisericii a fost însemnat peste intrarea în biserică, în limba slavonă, într-o frumoasă caligrafie chirilică: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeiesc s-a ridicat în slava și cinstea Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă de arhiepiscopul și mitropolitul Chir Ștefan. S-a zidit din temelie până la săvârșire în zilele lui Io Grigorie voievod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan”. Anul bizantin 7173 poate fi tradus fie între anii 1664-1665. Dat fiind că prima domnie a domnitorului Grigore a luat sfârșit în 1664 se poate fixa acest an pentru datarea construcției.

Trăsături[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice
  • Drăghiceanu, Virgil (1910). „Vechea biserică de lemn din Grămeștii Vâlcii”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice III. 
Studii regionale
  • Ghika-Budești, Nicolae (1926). „Câteva biserici de lemn din Oltenia”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. 
  • Drăghiceanu, Virgil (1933). „Monumentele Olteniei. Raportul al II-lea”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice XXVI (­74, aprilie-iunie). 
  • Sacerdoțeanu, Aurelian (1935). „Inscripții și însemnări din Costeștii Vâlcii”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. 
  • Sacerdoțeanu, Aurelian (1937). „Raport despre starea actuală a monumentelor istorice din comuna Costești, județul Vâlcea”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice XXX (91). 
  • Pănoiu, Andrei (1971). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris 
  • Pănoiu, Andrei (1977). Din arhitectura lemnului. București: Editura Tehnică. CZ 721:694/5(498) 
  • Crețeanu, Radu (1980). „Zugravii din județul Vâlcea”. Revista Muzeelor și Monumentelor Istorice, seria Monumente Istorice (­2). 
  • Crețeanu, Radu (1981). „Bisericile de lemn din județul Vâlcea”. Mitropolia Olteniei (­1-3): 104-114. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica de lemn din Grămești
  • CIMEC Fișă de monument
  • CIMEC Icoană prăznicar de la biserica din Grămești în colecția Muzeului Județean Vâlcea
  • Monumente istorice din România Fișă de monument și localizare
  • Formula AS, 2008 Biserica în sărbătoare, la Grămești, de Sfântă Măria Mică de Horia Turcanu
  • blog Istocescu Biserica din Grămești, fragment din Spiritualitate și artă bisericească în comuna Costești, județul Vâlcea de Nicoleta Enculescu, Editura Anton Pann, Râmnicu Vâlcea, 2008.

Imagini exterioare[modificare | modificare sursă]

Imagini interioare[modificare | modificare sursă]