Alexandru Piru
| Alexandru Piru | |||
 Profesorul Alexandru Piru | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [1]  Mărgineni-Răzeși, România | ||
| Decedat | (76 de ani)[1] București, România | ||
| Înmormântat | Cimitirul Bellu[2] | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | critic literar, istoric literar, profesor | ||
| Limbi vorbite | limba română[3] | ||
| Activitate | |||
| Educație | Facultatea de Litere și Filozofie din București | ||
| Alma mater | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași | ||
| Organizație | Universitatea din București | ||
| Lucrări remarcabile | „Istoria literaturii romîne de la origini până la 1830” | ||
| |||
| Prezență online | |||
Modifică date / text  | |||
Alexandru Piru (n. , Mărgineni-Răzeși, Bacău, România – d. , București, România) a fost un critic și istoric literar român, profesor de literatură la Facultatea de Litere a Universității din București. A fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în București pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Alexandru Piru a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Statul Israel, Republica Populară Chineză și Republica Franceză-Senat.
A fost unul dintre asistenții lui George Călinescu, alături de Dinu Pillat și Adrian Marino, până la „radierea" (îndepărtarea) acestuia din Facultate, și a îngrijit re-editarea monumentalei Istorii a literaturii române de la origini și pînă în prezent, semnând prefața ediției a doua, publicată în 1982 de Editura Minerva.[4]
Istoricul literar
[modificare | modificare sursă]Alexandru Piru a scris de asemenea o istorie a literaturii române, influențată ca manieră de abordare de cea a lui G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până la 1830 (publicată în 1977)[5], Istoria literaturii române (publicată postum în 1994) și nu în ultimul rând foarte utila Istorie a literaturii române vechi, considerată a fi a doua ca valoare după cea interbelică a lui Nicolae Cartojan. Alexandru Piru este și autorul unei retrospective a deceniului literar cinci, intitulată Panorama deceniului literar românesc 1940-1950 (apărută în 1968). În anul 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Medalia „Meritul Științific” (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea științifică, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România”[6]
Selecție din cărțile publicate
[modificare | modificare sursă]Istorii ale literaturii române
[modificare | modificare sursă]- Literatura romînă veche, ediția întâi, 1961
- Literatura romînă veche, ediția a doua, 1962
- Literatura romînă premodernă, 1964
- Istoria literaturii române de la origini până la 1830, 1977
- Istoria literaturii române de la început pînă azi, 1981
- Istoria literaturii române, ediția revizuită de autor, apărută postum, 1993
- Istoria literaturii române, 1994
Monografii critice
[modificare | modificare sursă]- Viața lui G. Ibrăileanu, 1946
- Opera lui G. Ibrăileanu, 1959
- Liviu Rebreanu, 1965
- C. Negruzzi, 1966
- Ion Eliade Rădulescu, 1971
Alte studii
[modificare | modificare sursă]- Varia
- Poezia română clasică
- Studii și comunicări, în colaborare cu George Călinescu (1966)
- Universul poeziei, în colaborare cu George Călinescu; ediția a II-a (1971)
- Analize și sinteze critice (1973)
- Poezia românească contemporană (1975).
- Valori clasice (1978)
- Discursul critic (1987)
- Eminescu, azi (1993)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Alexandru Piru, Visuotinė lietuvių enciklopedija Online
- ^ Alexandru Piru a fost condus pe ultimul drum, Evenimentul zilei, , p. 6
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Editura Minerva de odinioară - Fundatia România Literara”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Alexandru Piru, Istoria literaturii române de la origini până la 1830. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 739 din 26 septembrie 1966 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Științific”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 66, Partea I, 11 octombrie 1966, p. 469.
