Administrația comunei Racovița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol dezvoltă o secțiune Administrația comunei Racovița a articolului principal, comuna Racovița, Sibiu.
Județe cu locuri și localități care se numesc Racovița

Adminitrația comunei Racovița a suferit de-a lungul timpului o mulțime de reorganizări, corelându-și interesele în funcție de aparteneța sa la organizarea administrativ-teritorială de care a aparținut pe parcurul istoriei sale. Astfel, satul, a aparținut de „Terra Blachorum[1] și de Comitatul Sibiului până în anul 1224[2] după care de Scaunul filial al Tălmaciului aparținător direct de Scaunul Sibiului[3]. Începând din anul 1453, satul a fost divizat în partea scăunală și partea iobăgită, ultima aparținând juridic de Comutatul Alba de Jos până în anul 1783, după care a trecut la comitatul nou înființat, Alba Superioară. Imediat după militarizarea Racoviței ca urmare a înființării Graniței Militare Transilvănene de către Imperiul Habsburgic, cele două jumătăți de sat au fost unificate, satul fiind încorporat integral în Scaunul Sibiului. Începând din anul 1851, an care marchează sfârșitul graniței militare, Racovița trece în administrare civilă, ea făcând parte pe rând din administrațiile locale din Cisnădie, Sibiu și Rășinari care aparțineau de Comitatul Sibiului. Din 1919 a făcut parte din Județul Sibiu cu o singură sincopă de apartenență la Regiunea Stalin, între anii 1950 - 1968. În perioada 1765 - 1851, Racovița s-a identificat cu compania de grăniceri care a existat aici, fiind subordonată din punct de vedere administrativ numai "Stabului" de la Orlat și pe linie directă Comandei generale de la Sibiu și Curții Aulice din Viena.

Prima mențiune despre obștea racoviceană și conducătorul ei datează din anul 1494, când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinari[4].

Sebeșu de Sus se arondează Comunei Racovița la data de 31 decembrie 1950.

SiglaRacovița.png Racovița, Sibiu
SediuCompaniei7Racovița.jpg Administrație Danga pentru vitele din Racovita, Sibiu - clipart.jpg Economie Pieptar.JPG Etnografie
FilialstuhlTalmesch.svg Evul Mediu Relieful la intrarea Raului Olt in defileu.gif Geografie Locuitor in ie si clop ciobanesc din Racovita, Sibiu.JPG
Grai
RacovițaToporașSilex.jpg Istorie ValeriuFlorianuRacovița.jpg Personalități GrupRacoviceni1956.jpg Populație
GătitulCapuluiRacovița.jpg Port PetruFlorianuRacovița.jpg Preoți Biserica din Racovita, Sibiu - clipart.jpg Religie
ȘcoalaGrănicereascăRacovița.jpg Școală HartaToponimica.png Toponimie FațăMasăRacovița.jpg Țesături


Apartenența satului la organizarea administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]

Datorită poziției geografice, este de presupus că încă înainte de venirea ungurilor în Ardeal, Racovița a făcut parte din vestita "Terra Blahorum", menționată în documente încă din 1222[1]. O dată cu înființarea Comitatului Sibiului atestat ca atare până în anul 1224[2], Racovița va fi făcut parte din aceasta iar mai apoi, din Scaunele Tălmaciului și Sibiului[3]. După anul 1453, "partea iobăgită" a localității a rămas sub jurisdicția Comitatului de Alba, iar o dată cu anul 1738 sub cea a comitatului nou înființat, Alba Superioară[5].

De îndată după militarizarea Racoviței și includerea ei în "granița militară", cele două părți de sat, partea "scăunală" și cea "iobăgită", au fost unificate. Trecând din nou în administrație civilă în 1851 , localitatea a cunoscut numeroase reorganizări administrative, făcând parte rând pe rând din preturile: Rășinari, Sibiu și Cisnădie, care la rândul lor au făcut parte din Comitatul Sibiului[6].

Prin înființarea județului Sibiu în 1919, Racovița a fost inclusă în teritoriul acestuia, aparținând de Cisnădie, Avrig și Tălmaciu.

În 1950, în baza Legii nr.5/1950, județul Sibiu a fost desființat și transformat în raionul cu același nume, înglobat în Regiunea Stalin, respectiv Brașov. În această situație a rămas până în 1968, când prin Legea nr.57/1968 regiunile și raioanele au fost desființate, revenindu-se din nou la județe.

Organizarea administrativ locală[modificare | modificare sursă]

Siglă aniversară la 550 de ani de atestare documentară

Prima mențiune despre obștea racoviceană și conducătorul ei datează din anul 1494, când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinari[4].

Juzii Racoviței erau aleși din rândurile celor mai vrednici și înstăriți locuitori ai satului. Astfel localitatea a avut:

  • Un singur jude până când satul a format o singură unitate administrativă, care potrivit rânduielilor vremii, se alegea de către întreaga obște, adesea în interiorul bisericii[7] pe timp de un an.
  • Doi juzi când satul a fost împărțit în două subunități administrative distincte, "partea scăunală" și "partea iobăgită" în care stăpânii feudali își numeau juzi propri, întâlniți în documente sub numele de „judex dominialis”.

În conducerea treburilor obstești, cneazul sau judele, funcție întâlnită în documentele vremii și sub numele de „vilicus”, „crainic” sau „ortsrichter”, era ajutat de un „sfat al bătrânilor” alcătuit din fruntașii satului aleși prin vot, membrii acestuia purtând numele de "oameni buni", "bătrâni", "sutași" sau "jurați".

În perioada 1765 - 1851, Racovița s-a identificat cu compania de grăniceri care a existat aici, fiind subordonată din punct de vedere administrativ numai "Stabului" de la Orlat și pe linie directă Comandei generale de la Sibiu și Curții Aulice din Viena. Primarii și jurații erau sub comanda căpitanului de companie și în lipsa lui în cadrul așa-ziselor "Kirchenparade" primarul era acela care în "Plațu Ariștii" sau de pe "trepții"(treptele scării) bisericii anunța "poruncile" primite de la eșaloanele superioare.

După anul 1849, o dată cu noua împărțire administrativă a țării, în structura organelor administrative locale a apărut și funcția de notar, primul ce a ocupat acest post fiind caporalul "halbinvalid" Ioan Metea, plătit din "lada comunei"[8]. Începand din anul 1851, primăria comunală este întâlnită în documente sub denumirile de "oficiul comunal", "reprezentanță comunală", „antistia” sau "dregătoria comunală" ba chiar și "comuna politică".

Prin Legea din 15 ianuarie 1949, vechile structuri administrative ale primăriilor au fost înlocuite cu așa-zisele "Comitete Provizorii" și în 5 aprilie 1949 comitetele au fost înlocuite cu "Sfaturile populare", în baza Legii nr. 5. Din acest moment funcția de primar a fost înlocuită cu cea președinte și cea de notar cu cea de secretar. "Sfaturile populare" au funcționat până în 31 ianuarie 1968 când ca urmare a Legii nr.57/1968 s-au transformat în Consilii Populare.

Începand cu data de 31 decembrie 1950 se arondează Racoviței satul vecin Sebeșu de Sus, situație existentă și astăzi.

Sediul Companiei a VII-a numit și Cănțălărie

În anul 1974 președintele Consiliului Popular a redevenit primar și în anul 1968 a preluat și funcția de "secretar de partid" a localității.

Sediul Primăriei Racovița a fost localizat până în anul 1765 fie pe teritoriul local al curților nobiliare ale satului, fie confundându-se cu locuințele juzilor. După cuprinderea satului în "granița militară", cancelaria comandantului de companie numită de localnici Cănțălărie, a devenit și Primărie, motiv pentru care racovicenii au numit această instituție așa până la jumătatea secolului al XX-lea.

În 1834 sediul Primăriei a fost mutat în locuința căpitanului comandant de companie, construită special în acest scop în centrul satului, care prin rescript împărătesc în 1866 a fost donată bisericii[9]. Clădirea Primăriei a fost folosită sporadic și drept cârciumă comunală, locuință pentru notar sau școală, iar în 1964 a fost supraetajată căpătând forma de astăzi.

Între anii 1952 - 1956, Primăria Racovița a funcționat în clădirea fostului proprietar David Olaru, vizavi de actualul "Magazin Sătesc", clădire expropiată pe considerentul că acesta era chiabur.

Tabel nominal cu juzii și primarii satului din 1711 până azi[modificare | modificare sursă]

Nume Perioada Nume Perioada Nume Perioada Nume Perioada
Ioan Doic(an) 1711 Iosif Păcurar 1854 Nicolae Maxim 1908-1909 Nicolae Ciungu 1944-1945
Ioan Bobanga 1721 Gheorghe Raț 1855 Gheorghe Hulpuș 1909 Gheorghe Stoica 1945
Radu Faur 1751 Ioan Maxim 1857 Ioan Fogoroș 1913 Aurel Bobanga 1946-1947
Toma Vintilă 1751 Ioan Bobanga 1859 David Mohan 1918 Ieronim Olaru 1947-1948
Toma Hitoc 1752 Gheorghe Rusu 1860-1861 Nicolae Doican 1919 Ioan Bobanga 1948-1949
Florea Cîndea 1752 Ioan Maxim 1862-1864 Gheorghe Hulpuș 1920 Ilie Iancu 1949
Toma Totan 1753-1756 Ioan Măierean 1863-1867 Ioan Fogoroș 1921 Nicolae Spătacean 1949-1956
Toader Ionuș 1756-1757 Ioan Cîndea 1867 Iosif Stoichiță 1922 Ilie Dancu 1956-1958
Oprea Pascului 1757-1758 Gheorghe Rusu 1867-1868 Ioan Doican 1922 Dionisie Hulpuș 1958
Toma Stoian 1758-1759 Toma Vlad 1868-1869 Ioan Fogoroș 1923 Miron Olaru 1958-1973
Ioan Tîlvan 1759-1760 Ioan Măerean 1869 Nicolae Suciu 1923-1924 Ioan Bălan 1973-1975
Pavel Ionuș 1760-1761 Ioan Bobanga 1871-1872 Ioan Doican 1924 Simion Stoichiță 1975-1979
Constantin Lazăr 1765 Toma Vlad 1873-1876 Nicolae Suciu 1924-1925 Ana Măerean 1979-1989
Filip Stoica 1765 Gheorghe Bobanga 1877 Ioan Măierean 1925 Ioan Maxim 1989-1992
Mihăila Hirst 1765 Mihai Brudar 1879 Ioan Aleman 1925-1926 Emilian Stoica 1992-1996
Ioan Fulcea 1765 Ioan Măerean 1879-1880 Ioan Doican 1928-1929 Stoica Cornel 1996-2000
Marin Totan 1766 Gheorghe Bobanga 1880 Dionisie Crișan 1930-1933 Vasiu Nicolae 2000-2008
Mitrea Crișan 1784-1785 Ioan Măerean 1881 Gheorghe Măerean 1933 Florina Peciu-Florianu 2008-2012
Moise Bendorfean 1803 David Ivan 1882 Alexandru Maxim 1933
Onea Opri Stoica 1804 Gheorghe Hulpuș 1883-1888 Gheorghe Hulpuș 1933
Chirilă Șoneriu 1820 David Ivan 1889 Alexandru Maxim 1934
Petru Vasiu 1821-1822 Ioan Măerean 1890-1891 Gheorghe Măerean 1934-1936
Ioan Opri Stoica 1829 David Murărescu 1892-1893 Nicolae Suciu 1936
Gheorghe Vasiu 1833 Simion Maxim 1893-1894 Gheorghe Măerean 1937-1938
Dumitru Comănean 1841 Simion Ciungu 1894-1895 Ioan R.Popa 1938
Nicolae Todea 1842-1843 Simion Maxim 1895 Ioan Doican 1938
Șofron Trif 1844 Ioan Bobanga 1896 Ioan Săbăduș 1938-1939
Vasile Ucean 1844 Simion Maxim 1897 Alexandru Maxim 1939
Gheorghe Raț 1847 Nicolae Măerean 1898-1900 Nicolae Diac 1939-1940
Gheorghe Trif 1848 Gheorghe Măerean 1901-1902 Marcu Rusu 1940-1941
Iacob Panga 1850 Ioan Vichendea 1903 Ioan Doican 1941
Gheorghe Raț 1851 Iosif Crișan 1904-1905 Gheorghe Măerean 1941-1942
Ioan Diac 1852 Nicolae Suciu 1907 Simion Mohan 1943

Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"

Notarii satului în perioada 1849-1949[modificare | modificare sursă]

Nume An/Perioada Nume An/Perioada Nume An/Perioada Nume An/Perioada
Ioan Metea 1849-1851 Iuliu Fogorosi 1887 Vasile Chialda 1923 Ioan Bichiș 1938
Gheorghe Hulpuș 1855 Ioan Wenczel 1895 Ferdinand Schmidt 1923 Ioan Mureșan 1939
Ioan Măcelaru 1855-1867 Iuliu Fogorosi 1895-1897 Gheorghe Frățila 1923-1924 Ioan Mărie 1939
Ioan Trif 1867-1868 Victor Florianu 1897-1898 Ovidiu Florianu 1924 Ioan Mureșan 1940
Ioan Măcelaru 1868-1873 Irimie Răduț 1898-1905 Victor Florianu 1925 Vasile Avram 1940-1941
Ioan Trif 1873 Ștefan Popovici 1905-1918 Ferdinand Schmidt 1926 Ioan Podorean 1941-1945
Ioan Măcelaru 1874-1878 Leonte Opriș 1918-1919 Ioaneș Olaru 1926-1936 Vasile Avram 1945
Ioan Trif 1878-1879 Victor Florianu 1919-1921 Augustin Barbu 1936 Nicolae Opriș 1945-1946
Alexandru Petruțiu 1880-1881 Mihai Ogreanu 1921-1922 Ioan Mureșan 1936 Vasile Avram 1946-1949
Mihăilă Smigelschi[10] 1881 Carol Filip 1922 Ioan Mărie 1936-1937
Zaharia Ioanovici 1882-1887 Ioan Hofman 1922-1923 Ioan Mureșan 1937

Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"

Secretarii Sfatului Popular după 1950[modificare | modificare sursă]

Nume An/Perioada Nume An/Perioada
Vasile Giorgi 1950 Vasile Deneș 1979-1990
Octavian Bărdaș 1950 Stana Călin 1990-1993
Gheorghe Savu 1951 Georgeta Hamciuc 1993-
Gheorghe Băra 1952
Ana Bucurenciu 1952
Elisabeta Marciuc 1952-1960
Nicolae Opriș 1960
Maria Ignat 1960-1962
Nicolae Opriș 1962-1965
Gheorghe Bărăgan 1965-1967
Elisabeta Berceanu 1967-1968
Gheorghe Bărăgan 1968-1969
Maria Ignat 1969-1970
Nicolae Opriș 1970-1971
David Păcuraru 1971-1973
Maria Ignat 1973-1974
Ana Măerean 1974-1979

Sursa: Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene"

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b L.Badea ș.a, Județul Sibiu, Buc., 1971, p. 7.
  2. ^ a b N. Lupu, Cetatea Sibiului, Buc., 1966, p. 7.
  3. ^ a b A.D. Jippa și N. Nistor, 1.c., p. 54.
  4. ^ a b Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus Sächschischen Archiven, I, Hermannstadt, 1880, p. 145.
  5. ^ O. Pescariu, Comitatul Alba de Sus, în "revista arhivelor", XLVII, vol. XXXII, nr. 1/1970, p. 34.
  6. ^ Arhiva Primăriei Racovița, passim.
  7. ^ S. Meteș, Istoria bisericii române din Transilvania, I, Sibiu, 1935, p. 492, nota 3.
  8. ^ Document original din 1849 purtând semnătura sa, în arhiva lui Cornel Lupea
  9. ^ Arhiva Parohiei Ortodoxe Române Racovița.
  10. ^ Tatăl pictorului Octavian Smigelschi

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene", Casa de presă și Editura Tribuna, Sibiu, 1995.