Scaunul filial al Tălmaciului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scaunului filial al Tălmaciului în Harta Iosefină a TransilvanieiScaunul filial al Talmaciului - Josephinische Landesaufnahme, 1769 - 73.jpg

Scaunul filial al Tălmaciului, (germană Filialstuhl Talmesch), a fost o unitate administrativă înființată de către comunitatea sașilor transilvăneni prin reorganizarea domeniului feudal al Tălmaciului existent încă din secolul al XII-lea cu sediul în Tălmaciu. Acesta avea în componența sa teritoriile aparținătoare de satele aflate la intrarea Râului Olt în defileul Oltului și în plus zona de graniță cu Țara Românească, din Munții Făgărașului și Munții Lotrului. Similar cu Scaunul Săliștei, satele scaunului erau localități ce aveau preponderent populație românească și care de-a lungul secolelor au avut o moștenire etnologică, culturală, arhitecturală și istorică unică, ele făcând parte din așa numita Mărginime a Sibiului.[1]

Începând din 3 februarie 1453, ca urmare a unei diplome de donație către cele Șapte Scaune, acordată de regele Ladislau al V-lea, întregul teritoriu împreună cu toate localitățile din jurul Tălmaciului sunt încorporate și anexate la Pământul crăiesc împreună cu toate drepturile ce decurg din aceasta.

Stema[modificare | modificare sursă]

Stema Scaunului filial al Tălmaciului este aceeași cu cea a Scaunului Sibiului și include două spade încrucișate, cu mânerele în partea superioară. Ele reprezintă Jus Gladii Minus (Minor) + Jus Gladii Majus (Maior), dreptul la pedeapsa cu moartea. Potrivit heraldicii, fondul roșu al scutului, împreună cu cele două spade, reprezintă dreptul la pedeapsa capitală.[2]

Localități apaținătoare[modificare | modificare sursă]

FilialstuhlTalmesch.svg

Diploma lui Ladislau Postumul[modificare | modificare sursă]

Diploma regelui Ungariei, Ladislau al V-lea, din anul 1453, prin care „Scaunul filial al Tălmaciului” a fost încorporat la cele „Șapte Scaune” ale provinciei Cibiniensis și dat în administrarea celor Șapte Juzi, Tălmaciul împreună cu alte șase comune românești componente: Turnu Roșu, Boița, Tălmăcel, Plopi (dispărută de 400 de ani), Sebeșu de Jos și Sebeșu de Sus:

Imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nistor N. Jipa, Dumitrescu - Sibiul și ținutul în lumina istopriei, I Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976, p. 299
  2. ^ Ne infigem radacinile in Sibiu
  3. ^ Ilarion PuȘcariu, Ioan Preda - Contribuțiuni istorice privitoare la trecutul romani pe pământul crăiesc, Sibiu, 1912, p. LXXXIX
  4. ^ Prezentare