A noua planetă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
A noua planetă
Planet Nine Orbit.svg
Orbitele mai multor obiecte cunoscute drept cele mai îndepărtate, din jurul Soarelui: orientarea lor sugerează existenței unei planete masive cu mult dincolo de Neptun, a noua planetă.
Denumiri alternative Planeta Phattie
Numit după 9  Modificați la Wikidata
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 700 UA (est.)[1]
Distanța la periheliu 200 UA (est.)[2]
Distanța la afeliu 1200 UA (est.)[3]
Excentricitatea 0.6 (est.)[2]
Perioada siderală 10.000 - 20.000 ani[2]
Înclinarea față de ecliptică 30° (est.)[2]
Date fizice
Raza medie 13,000 km - 26,000 km (est.)[2]
de 2–4 ori mai mare ca Raza Pământului
Masa 6×1025 kg (est.)[2]
≥10 mase terestre (est)
Temperatura la suprafață nu
Magnitudine aparentă >22 (est.)[3]

Pluto a fost considerată ca fiind cea de-a noua planetă a Sistemului Solar. Aceasta și-a pierdut statutul de planetă, fiind acum considerată o planetă pitică.

A noua planetă (poreclită "Planeta Phattie"[4]) este o ipotetică planetă gigantă cu o masă de aproximativ 10 ori mai mare ca cea a Pământului, aflată la marginea Sistemului Solar.[5] Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN).[1][6] La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal[1], „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.[7]

Planeta gigantă a fost detectată indirect după ce cercetătorii au observat cum 13 obiecte transneptuniene din Centura Kuiper se mișcă împreună ca și cum ar fi influențate de gravitația unui corp ceresc uriaș.[8]

Context[modificare | modificare sursă]

În 2014 revista Nature a publicat primele elemente ale posibilei existențe a unei a noua planete. Într-adevăr astronomi de la Carnegie Institution of Science, din Pasadena[9], și de la Observatorul Gemini, din Hawaii, au afirmat că perturbarea orbitelor unor obiecte din Centura Kuiper ar putea fi cauzată de o planetă masivă, ascunsă în „cotloanele” Sistemului Solar.[10] O baterie de simulări conduse de astronomi de la Caltech, între care Michael E. Brown (inițial realizate pentru a infirma această teorie) a permis să se conchidă că o a noua planetă ar putea să se găsească, într-adevăr, dincolo de Pluto.[1] Michael E. Brown o descrie ca fiind un „perturbator masiv” al obiectelor din Centura Kuiper, și postulează că dacă rezultatele actuale sunt corecte, această a noua planetă ar fi putut să se formeze în nucleul unei gigante gazoase, și să fie proiectată la marginile Sistemului Solar.[11]

Se estimează că cea de-a noua planetă este similară în mărime și compoziție cu planeta Neptun[2], și poate fi cea de-a cincea planetă gazoasă formată după Modelul de la Nisa.[1]

Observare[modificare | modificare sursă]

Planeta a noua nu a fost încă observată, dar ar putea fi reperată de telescopul Subaru de la Observatoarele Mauna Kea, dacă există.[9][12]

Telescopul spațial James Webb, succesor al lui Hubble, a cărui punere în serviciu este prevăzută în anul 2018 va avea capacitățile tehnice de a furniza imagini ale unei planete atât de îndepărtate[13], însă ele se vor limita la câțiva pixeli.[13]

Dacă existența acestei planete este dovedită, survolul său de către o sondă spațială n-ar putea să se facă mai curând de mai multe decenii sau chiar de câteva secole cu tehnologia actuală. Astfel dacă telescopul James-Webb i-ar confirma existența și orbita și dacă s-ar decide îndată trimiterea unei sonde spațiale[13], cu un timp de pregătire al unei asemenea misiuni de cel puțin 10 ani, lansarea sondei ar interveni cel mai curând în 2028.[13] Dacă sonda ar putea atinge viteza maximă atinsă de Voyager 1, adică 17 km/s[13], și dacă traiectoria va fi cea mai scurtă, adică dacă Planeta a Noua va fi cel mai aproape de Soare, la periheliu, sondei i-ar trebui 57 de ani[13] pentru a parcurge distanța de 30 de miliarde de kilometri[13] care o separă de Terra, pentru un survol în 2085. Însă dacă planeta a cărei revoluție este între 10.000 și 20.000 de ani, este la punctul său cel mai îndepărtat de Soare, la afeliu, sonda nu va putea să o survoleze decât după 343 de ani.[13]

Caracteristici orbitale[modificare | modificare sursă]

Perioada sa de revoluție ar fi cuprinsă între zece mii și douăzeci de mii de ani, planeta fiind situată între 30 și 180 de miliarde de kilometri de Soare, cu alte cuvinte de 6 până la 40 de ori mai departe[13] decât cea mai îndepărtată planetă cunoscută, până acum (2016), din Sistemul Solar, Neptun, sau chiar decât planeta pitică, Pluto.

Dar contrar termenului folosit de mai multe media, planeta nu se află la „marginile” Sistemului Solar.[13] Acesta se întinde, într-adevăr, pe toată zona unde Soarele își exercită o forță gravitațională, adică până la o depărtare de circa un an-lumină sau 9.460.000.000.000 de kilometri.[13]

Are o excentricitate orbitală estimată de 0,6, iar semiaxa majoră are circa 700 UA.[2][3][14]

Caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]

Masa planetei ar fi de circa zece ori masa Pământului[15], cu un diametru între două și patru ori mai mare decât cel al planetei noastre, cu o talie intermediară între Terra și Neptun.

Planeta ar fi probabil gazoasă. Diferite studii științifice au conchis că pentru ca o planetă să fie telurică, diametrul său nu ar putea să depășească de două ori diametrul Pământului. Prin urmare cu o masă de zece ori mai importantă și cu un diametru de două până la patru ori superior celui al Pământului, este puțin probabil ca Planeta a Noua să fie telurică.[13]

Îndoieli și repuneri în chestiune[modificare | modificare sursă]

Deși dacă modelul predictiv care a condus la formularea ipotezei celei de-a noua planete este credibil, așteptând o confirmare prin observație directă, perturbările studiate ar putea avea o altă cauză, fie că ar fi vorba despre mulțimea aștrilor neplanetari masivi, fie de un fenomen necunoscut până acum. În consecință, mai mulți astrofizicieni pun în gardă contra „ambalării mediatice” care a urmat publicării ipotezei celei de-a noua planete, care rămâne încă teoretică și nedemonstrată.[16]

De altfel, într-un studiu care va apărea în cursul primului trimestru al anului 2016, Agnès Fienga, în cadrul Observatorului din Nisa și al IMCCE, de la Paris, emite serioase îndoieli asupra existenței celei de-a noua planete descrisă de Michael E. Brown și Konstantin Batygin. Potrivit cercetătoarei, rezultate contradictorii ar putea fi obținute pornind de la studiul orbitelor planetelor Saturn și Jupiter. Aceste date, furnizate de recentele analize ale sondei Cassini, ar arăta imposibiitatea găsirii unei planete masive la o distanță mai mică de 1.200 de Unități Astronomice, adică maximul a ceea ce au propus cercetătorii de la Caltech.[17]

Ori ce ar fi, este admis prin acest studiu că orbitele corpurilor din Centura Kuiper s-au adunat într-o regiune și nu au decât 0,007 % șansa de a fi acolo prin întâmplare.[18] Acest lucru nu înseamnă că aceasta este singura ipoteză; ar putea fi mai multe planete necunoscute, sau planeta ar fi putut fi ejectată de pe orbită. Însă teoriile obiectelor transneptuniene mai mici și mai numeroase care orbitează în locul Planetei 9 nu sunt conforme cu simularea de la Caltech și par improbabile dat fiind masa prea mică a Centurii Kuiper.[19][20]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Batygin, Konstantin; Brown, Michael E. (20 ianuarie 2016). „Evidence for a distant giant planet in the Solar system”. The Astronomical Journal 151 (2). doi:10.3847/0004-6256/151/2/22. http://iopscience.iop.org/article/10.3847/0004-6256/151/2/22. 
  2. ^ a b c d e f g h Witze, Alexandra (20 ianuarie 2016). „Evidence grows for giant planet on fringes of Solar System”. Nature. doi:10.1038/529266a. 
  3. ^ a b c Where is Planet Nine?”. findplanetnine.com. http://www.findplanetnine.com/p/blog-page.html. 
  4. ^ Eric Hand (20 ianuarie 2016). „Astronomers say a Neptune-sized planet lurks beyond Pluto”. Science Magazine (AAAS). doi:10.1126/science.aae0237. http://www.sciencemag.org/news/2016/01/feature-astronomers-say-neptune-sized-planet-lurks-unseen-solar-system. 
  5. ^ Achenbach, Joel; Feltman, Rachel (20 ianuarie 2016). „New evidence suggests a ninth planet lurking at the edge of the solar system”. The Washington Post. ISSN 0190-8286. https://www.washingtonpost.com/news/speaking-of-science/wp/2016/01/20/new-evidence-suggests-a-ninth-planet-lurking-at-the-edge-of-the-solar-system/. 
  6. ^ Burdick, Alan (20 ianuarie 2016). „Discovering Planet Nine”. The New Yorker. http://www.newyorker.com/tech/elements/discovering-planet-nine. Accesat la 20 ianuarie 2016. 
  7. ^ ro „Planeta Nouă” a Sistemului Solar ar fi un Super-Pământ
  8. ^ Sistemul Solar ar putea include o a noua planetă, de 10 ori mai mare decât Terra de Narcis Rosioru, Florin Badescu - Mediafax, 21 ianuarie 2016
  9. ^ a b Peut-être une neuvième planète. http://ici.radio-canada.ca/nouvelles/science/2016/01/20/001-planete-decouverte-neuvieme-au-dela-neptune.shtml?utm_source=dlvr.it&utm_medium=twitter. Accesat la 20 ianuarie 2016. .
  10. ^ „A Sedna-like body with a perihelion of 80 astronomical units” (pdf). 27 martie 2014. pp. 471-474. doi:doi:10.1038/nature13156. .
  11. ^ „New evidence suggests a ninth planet lurking at the edge of the solar system”. 20 ianuarie 2016. 
  12. ^ Caltech researchers find evidence of a real ninth Planet. https://www.caltech.edu/news/caltech-researchers-find-evidence-real-ninth-planet-49523. Accesat la 20 ianuarie 2016. 
  13. ^ a b c d e f g h i j k l „Cinq choses à savoir sur la nouvelle « neuvième planète »”. 
  14. ^ Fesenmaier, Kimm (20 ianuarie 2016). „Caltech Researchers Find Evidence of a Real Ninth Planet”. California Institute of Technology. https://www.caltech.edu/news/caltech-researchers-find-evidence-real-ninth-planet-49523. Accesat la 20 ianuarie 2016. 
  15. ^ Caltech Researchers Find Evidence of a Real Ninth Planet. http://solarsystem.nasa.gov/news/2016/01/21/caltech-researchers-find-evidence-of-a-real-ninth-planet. 
  16. ^ Not So Fast: Why There Likely Isn't A Large Planet Beyond Pluto. http://www.forbes.com/sites/startswithabang/2016/01/20/not-so-fast-why-there-likely-isnt-a-large-planet-beyond-pluto/#a58a9f25af43. .
  17. ^ A-t-on vraiment découvert une neuvième planète ?. http://www.cieletespace.fr/node/20546. 
  18. ^ Aux confins de notre système solaire, l'ombre d'une neuvième planète. http://www.liberation.fr/futurs/2016/01/21/aux-confins-de-notre-systeme-solaire-l-ombre-d-une-neuvieme-planete_1427933. Accesat la 23 janvier 2016. 
  19. ^ Comme l'explique Camille Gévaudan de Libération.
  20. ^ Konstantin In Batygin and Michael E. Brown (2016), Part 3 Analytical Theory: Masa actuală a Centurii Kuiper este probabil insuficientă pentru ca autogravitatea să poată juca un rol apreciabil în evoluția sa dinamică. Aceasta lasă ca ultimă opțiune alternativa cea mai probabilă. În consecință, aici, noi emitem ipoteza că structura observată din Centura Kuiper este menținută de un perturbator gravitațional legat în Sistemul Solar.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de A noua planetă