Voyager 1

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Voyager 1
Voyager.jpg
Statisticile misiunii
ProgramProgramul Voyager  Modificați la Wikidata
OperatorNASA  Modificați la Wikidata
PropulsorTitan IIIE[*][1]  Modificați la Wikidata
Locul lansăriiCape Canaveral Air Force Station Space Launch Complex 41[*][1]  Modificați la Wikidata
Data lansării[1]  Modificați la Wikidata
Durata misiuniiÎn progres: 41 ani, 2 luni și 16 zile
Distanța parcursă141 u.a.
InstrumenteInfrared interferometer spectrometer and radiometer[*]  Modificați la Wikidata
Alte misiuni

Voyager 1 este o sondă spațială lansată de NASA la 5 septembrie 1977. Parte a programului Voyager de a studia exteriorul sistemului solar, Voyager 1 a fost lansat la 16 zile după geamănul său, Voyager 2. După 41 ani, 2 luni și 16 zile, nava spațiale încă comunică cu Deep Space Network pentru a primi comenzile de rutină și pentru a returna date. Aflat la o distanță de 141 AU (2,11×1010 km), aproximativ 21 de miliarde de kilometri de Soare, la 2 ianuarie 2018,[2] este obiectul construit de om aflat la cea mai mare distanță de Terra.

Obiectivele sondei au inclus zboruri în jurul Jupiter, Saturn și cel mai mare satelit al lui Saturn, Titan. În timp ce cursul navei spațiale ar fi putut fi modificat pentru a include o întâlnire cu Pluto, explorarea satelitului Titan, despre care se știa că are o atmosferă substanțială, a avut prioritate.[3] [4][5] A studiat vremea, câmpurile magnetice și inelele celor două planete și a fost prima sondă care a oferit imagini detaliate ale sateliților ei.

După ce și-a îndeplinit misiunea principală, zborul în jurul lui Saturn, la 12 noiembrie 1980, Voyager 1 a devenit al treilea din cele cinci obiecte artificiale care au atins viteza de evacuare ce i-a permis să părăsească sistemul solar. La 25 august 2012, Voyager 1 a devenit prima nava spatiala care a ieșit din heliosferă și a intrat în mediul interstelar.[6]

La 28 noiembrie 2017, echipa Voyager a reușit să pornească cele patru propulsoare de rezervă ale navei spațiale, care servesc la orientarea Voyager 1 într-o direcție propice pentru ca antenele sale să poată comunica cu Terra. Ultima dată când au fost lansate aceste propulsoare de rezervă, a fost în noiembrie 1980, cu 37 de ani în urmă. Managerul de proiect Voyager, Suzanne Dodd, anticipează că utilizarea cu succes a propulsoarelor va extinde misiunea Voyager cu încă "doi sau trei ani".[7] Este de așteptat ca misiunea Voyager 1 să continue până în jurul anului 2025, atunci când generatoarele termoelectrice de radioizotopi nu vor mai furniza suficientă energie electrică pentru instrumentele științifice.

Descoperiri[modificare | modificare sursă]

Jupiter, văzut de Voyager 1

La data de 18 septembrie 1977 Voyager 1 surprinde pentru prima dată din spațiu o fotografie cu Luna și Pământul împreună.

În ianuarie 1979 Voyager 1 a început să facă fotografii ale planetei Jupiter, apropierea maximă fiind atinsă la 5 martie, la 349.000 km de centrul ei. O descoperire surprinzătoare a fost activitatea vulcanică de pe satelitul Io.

Saturn, imagine de la 5,3 milioane km

În noiembrie 1980 a ajuns la Saturn, apropierea maximă fiind la 124.000 km de suprafața planetei, la data de 12 noiembrie. A beneficiat de asistență gravitațională din partea satelitului Titan, noua traiectorie ieșind în afara planului eclipticii.

Se estimează că în anul 2025 va înceta să transmită date, datorită epuizării sursei de energie de la bordul ei (generator electric cu izotopi radioactivi de plutoniu 238).

Voyager 1 are la bord și un disc de aur, pe care sunt imprimate imagini și sunete de pe Pământ, pentru eventualele civilizații extraterestre care o vor întâlni.[8]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Jonathan's Space Report 
  2. ^ „Voyager - Mission Status”. Jet Propulsion Laboratory. NASA. Accesat în . 
  3. ^ „Voyager – Frequently Asked Questions”. NASA. . Accesat în . 
  4. ^ „New Horizons conducts flyby of Pluto in historic Kuiper Belt encounter”. Accesat în . 
  5. ^ „What If Voyager Had Explored Pluto?”. Accesat în . 
  6. ^ Barnes, Brooks (). „In a Breathtaking First, NASA Craft Exits the Solar System”. New York Times. Accesat în . 
  7. ^ Wall, Mike (). „Voyager 1 Just Fired Up its Backup Thrusters for the 1st Time in 37 Years”. Space.com. Accesat în . 
  8. ^ [1]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Voyager 1
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Programul lui Voyager