Țara Loviștei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tara Lovistei 1.svg

Țara Loviștei este o microregiune istorică din nordul actualului județ Vâlcea, fiind situată între masivele Parâng și Făgăraș, pe cursul mijlociu al râului Olt. Este străbătută, de asemenea, de râul Lotru. În centrul acestei regiuni se află depresiunea Loviștei. Cele mai importante localități din regiune sunt Brezoi, Voineasa, Câineni și Perișani. Regiunea este străbătută de una dintre cele mai importante artere de circulație care face legătura dintre Transilvania și sudul României. În trecut, regiunea era străbătută de numeroase puncte vamale. A aparținut Țării Românești.

Are o suprafață de aproximativ 200 km 2 și se află la distanță egală între Sibiu, Rm. Vâlcea și Curtea de Argeș. Atestată în 1233, într-un document din colecția Hurmuzaki, Țara Loviștei este un pământ străvechi de locuire dacică, pe cetățile cărora s-au ridicat cnezatele lui Seneslau, apoi a lui Tihomir, tatăl lui Basarab, apoi Basarab, ctitorul țării dintre Carpați și Dunăre. Aici, în apropiere de Perișani, într-un clește de stânci, a fost Posada înfrângerii lui Carol Robert d'Anjou de către Basarab Întemeietorul, pecetluindu-se în 1330 înființarea Munteniei și implicit libertatea Loviștei. În această „țară” străbătută cândva de faimoșii lotri, care au dat nume munților și râului Lotru, trăiesc oameni străvechi, strămilenari, care respectă portul străbun al dacilor, legendele, folclorul strămoșilor, azi celebre. Aici, la poalele Iezerului, oamenii au nume cu rezonanță de cronică, atestate de sute de ani.

Legături externe[modificare | modificare sursă]