Béla al II-lea al Ungariei
| Béla al II-lea al Ungariei | |
| Rege al Ungariei[1] | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | c. 1110 Comitatul Tolna, Regatul Ungariei  |
| Decedat | 13 februarie 1141 Székesfehérvár, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria |
| Înmormântat | Catedrala din Székesfehérvár[*] |
| Părinți | Prințul Álmos |
| Frați și surori | Adelaide of Hungary[*] |
| Căsătorit cu | Elena a Serbiei, Regină a Ungariei (din ) |
| Copii | Elizabeth of Hungary[*] Géza al II-lea al Ungariei II. László[*][2] IV. István[*][2] Zsófia[*] |
| Ocupație | politician monarh |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Árpád |
| Domnie | |
| Domnie | 1131–1141 |
| Predecesor | Ștefan al II-lea al Ungariei |
| Succesor | Géza al II-lea al Ungariei |
Modifică date / text  | |
Béla al II-lea cel Orb (în maghiară II. (Vak) Béla, în slovacă Belo II, în croată Bela II.) (c. 1110 – 13 februarie 1141) a fost rege al Ungariei între 1131 și 1141.[1] Încă de copil, Béla a fost orbit din ordinul unchiului său, regele Coloman care a vrut să asigure prin aceasta succesiunea la tron a fiului său, viitorul rege Ștefan al II-lea. În copilărie, Béla a trăit în mai multe mănăstiri din regat, până când vărul lui, regele Ștefan al II-lea l-a chemat la curte. După moartea lui Ștefan, Béla a urcat pe tron, dar a trebuit să lupte pentru putere cu Boris, presupusul fiu al lui Coloman, care a încercat să ia coroana cu ajutor militar din partea țărilor vecine.
Primii ani[modificare | modificare sursă]
Béla era unicul fiu al ducelui Álmos, fratele mai mic al regelui Coloman al Ungariei. Mama lui era Predslava din Kiev. Ducele Álmos a fost în fruntea mai multor revolte împotriva fratelui său, dar în cele din urmă și el și Béla au fost orbiți în 1115. Tatăl și fiul au trăit împreună în mănăstirea premonstrată din Dömös până în 1126, când ducele Álmos a încercat să organizeze o conspirație împotriva regelui Ștefan al II-lea, fiul și moștenitorul regelui Coloman, dar a eșuat și a fost forțat să se refugieze în Imperiul Bizantin. În urma plecării tatălui său, Béla a fost dus în secret de colaboratorii tatălui său la mănăstirea din Pécsvárad.
În 1128, după moartea ducelui Álmos, regele Ștefan a fost informat că vărul său orb încă trăiește în Ungaria, iar el l-a chemat pe Béla la curtea sa. La cererea regelui, Béla s-a căsătorit cu Elena , fiica Marelui Prinț sârb Uroș I Vukanović, și a primit în dar de la rege moșii lângă Tolna.
La 1 martie 1131, regele a murit fără să aibă copii, iar la 28 aprilie, Béla a fost încoronat la Székesfehérvár, deși Ștefan al II-lea îl desemnase pe Saul, nepotul său de soră, ca succesor în 1126. Saul, însă, fie murise înaintea unchiului său, fie fusese învins de susținătorii lui Béla.
Luptele cu Boris[modificare | modificare sursă]
Întrucât Béla era orb, soția lui a jucat un rol decisiv în guvernarea regatului. La scurt timp după urcarea pe tron, regina Elena a comandat masacrarea celor considerați de ea responsabili pentru orbirea soțului ei la o adunare ce s-a ținut la Arad. Pe fratele ei, Beloš, l-a numit conte palatin, și i-a dat comanda supremă asupra armatei maghiare și un loc de cinste la curtea regală.
Întreaga domnie a lui Béla a fost umbrită de un conflict cu Boris, unul din fiii nelegitimi ai regelui Coloman, conflict în care Boris era susținut de Polonia și de Rusia Kieveană. În 1132, regele Boleslav al III-lea al Poloniei a condus o campanie în care armate polone și kievene au luptat de partea lui Boris. Când Béla a fost informat că armatele polono-kievene au intrat în Ungaria, a convocat un sfat al baronilor, unde i-a ucis pe toți cei care au refuzat să-l declare pe Boris bastard. Regele Boleslau și Boris au fost învinși lângă râul Sajó la 22 iulie, dar Boris a insistat în continuare cu pretențiile la tron.
Politica[modificare | modificare sursă]
Domnia lui Béla a rămas în istorie pentru politica sa externă: sora sa Hedwig s-a căsătorit cu un fiu al lui Leopold al III-lea al Austriei, iar o altă soră s-a căsătorit cu ducele Sobeslav I al Boemiei, pecetluind alianțe între Ungaria și doi foști dușmani. Cumnatul său l-a convins pe împăratul Lothar al III-lea, care luptase împotriva Poloniei, să includă în termenii păcii de la Merseburg semnată cu Boleslaus al III-lea interdicția explicită ca regele Poloniei să-l mai susțină pe Boris împotriva lui Béla.
În 1136 Béla a reușit să recupereze părți din Dalmația de sub controlul Republicii Venețiene, și a trimis o expediție în Bosnia. În 1137 a acordat fiului său Ladislau titlul de duce de Bosnia.
Căsătoria și copiii[modificare | modificare sursă]
# c. 1129: Elena de Raška (după 1109 – după 1146), fiica ducelui Uroš I al Raškăi și al soției sale, Anna
- Elisabeta (c. 1129 – înainte de 1155), soția ducelui polon Mieszko al III-lea cel Bătrân
- Regele Géza al II-lea al Ungariei (c. 1130 – 3 mai 1162)
- Regele Ladislau al II-lea al Ungariei (1131 – 14 ianuarie 1163)
- Regele Ștefan al IV-lea al Ungariei (c. 1133 – 11 aprilie 1165)
- Sophia (c. 1136 – ?), călugăriță la Admont
Titluri[modificare | modificare sursă]
Rege al Ungariei, Dalmației, Croației și Ramei
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Engel, Pat. Realm of St. Stephen : A History of Medieval Hungary [Țara Sf. Ștefan: O istorie a Ungariei medievale], 2001
- Kristó Gyula - Makk Ferenc: Az Árpád-ház uralkodói (IPC Könyvek, 1996)
- Korai Magyar Történeti Lexikon (9-14. század), főszerkesztő: Kristó Gyula, szerkesztők: Engel Pál és Makk Ferenc (Akadémiai Kiadó, Budapest, 1994)
- Magyarország Történeti Kronológiája I. – A kezdetektől 1526-ig, főszerkesztő: Benda Kálmán (Akadémiai Kiadó, Budapest, 1981)