Științifico-fantasticul în Franța
Literatura științifico-fantastică franceză (în franceză Science-fiction française) este un gen important al literaturii franceze. Este un gen activ și productiv care a evoluat împreună cu literatura științifico-fantastică în limba engleză și cu restul literaturii franceze și internaționale.
Istorie[modificare | modificare sursă]
În Evul Mediu european, teme științifice fictive au apărut în multe povestiri și legende cavalerești. Roboți și automate apar în romane cavalerești începând din secolul al XII-lea, ca de exemplu în lucrarea din franceza veche Le Pèlerinage de Charlemagne, denumit și Voyage de Charlemagne à Jérusalem et à Constantinople.[1][2]
Încă din secolul al XVII-lea, explorarea spațiului și extratereștrii au apărut în Histoire comique des États et Empires de la Lune de Cyrano de Bergerac (1657) și în Entretien sur la Pluralité des Mondes (Conversația asupra pluralității lumilor) de Bernard le Bovier de Fontenelle. Povestirile filosofice ale lui Voltaire, Micromegas (1752) și Songe de Platon (Visul lui Platon) (1756) sunt deosebit de profetice pentru viitorul științifico-fantasticului.
De remarcat sunt și Voyages et Aventures de Jacques Massé (Călătoriile și aventurile lui Jacques Massé) de Simon Tyssot de Patot (1710), care prezintă o lume pierdută, La Vie, Les Aventures et Le Voyage de Groenland du Révérend Père Cordelier Pierre de Mésange (Viața, aventurile și călătoria în Groenlanda a reverendului Père Cordelier Pierre de Mésange, 1720), care prezintă teoria Pământului gol la interior, Anul 2440 sau un vis cum n-a mai fost de Louis-Sébastien Mercier (1771),[3] care descrie o Franță a viitorului și La Découverte australe par un homme volant (Descoperirea australe ale unui om zburător) de Restif de la Bretonne (1781), renumit pentru invențiile profetice ale sale.
Cea mai mare influență asupra științifico-fantasticului european în secolul al XIX-lea, pe lângă scrierile lui H. G. Wells, au avut-o romanele științifice ale lui Jules Verne. Povestirile de aventură ale lui Verne, în special O călătorie spre centrul Pământului (1864), De la Pământ la Lună (1865) și Douăzeci de mii de leghe sub mări (1869), amestecă îndrăzneața aventură romantică cu tehnologia care era logic în acel moment că va apărea în viitorul apropiat. Au fost mari succese comerciale și au confirmat că un autor ar putea face o carieră din materiale atât de capricioase. L. Sprague de Camp îl numește pe Verne „primul romancier cu normă întreagă de științifico-fantastic din lume” („the world's first full-time science fiction novelist”).
Joseph-Henri Rosny aîné, considerat tatăl literaturii științifico-fantastice franceze moderne, a scris Xipehuzii (1887), Moartea Terrei (1910) și Navigatorii infinitului (1925).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ J. Douglas Bruce (1913). Human Automata in Classical Tradition and Medieval Romance, 5-6.
- ^ "Le pèlerinage de Charlemagne: pub. avec un glossaire" ed. Anna Julia Cooper, Eduard Koschwitz. Paris: A Lehure, 1925
- ^ Louis-Sébastien Mercier - Anul 2440 sau un vis cum n-a mai fost, Biblioteca pentru toți, nr. 1263, Editura Minerva, 1986
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Listă de scriitori francezi de literatură științifico-fantastică
- J.-H. Rosny jeune
- Viitorul a început ieri: retrospectiva anticipației franceze
- NooSFere
- La Compagnie des glaces - 97 de romane științifico-fantastice post-apocaliptice de Georges-Jean Arnaud
