Sari la conținut

Navigatorii infinitului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navigatorii infinitului
Informații generale
AutorJoseph Henry Rosny[*][[Joseph Henry Rosny (scriitor francez)|​]][1]
Genștiințifico-fantastic
Ediția originală
Limbalimba franceză Modificați la Wikidata
EditurăLa Nouvelle Revue Critique[*][[La Nouvelle Revue Critique |​]][1] Modificați la Wikidata
Data primei apariții

Navigatorii infinitului (în franceză Les Navigateurs de l'infini) este un roman științifico-fantastic scris de Joseph-Henri Rosny aîné, care a fost publicat în 1925.

Restul acestui roman, Les Astronautes, a rămas nepublicat până în 1960.[2]

Acesta a fost anunțat în 1925: Pe măsură ce acest text se derulează, aflăm că a doua călătorie a Stellarium-ului este completă și că exploratorii fabuloși și-au găsit prietenii din lumea cealaltă. Volumul, raportând observații științifice și experimente, va apărea în curând. Va fi urmată de relația celei de-a doua călătorii, transmise de data aceasta chiar de pe Marte. [3]

În limba română romanul a fost tradus de Ion Hobana și a fost publicat în Colecția Fantastic Club, Editura Albatros, în 1974.[4] A mai fost republicat la Editura Brâncuși, colecția Science Fiction, nr. 3 din 1992.[5]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

O misiune de explorare aterizează pe Marte unde descoperă o rasă extraterestră, Tripèdes, înzestrată cu trei picioare, șase ochi și care radiază o frumusețe supranaturală. Acești marțieni sunt ultimii reprezentanți ai unei specii foarte vechi și foarte evoluate, care dispare puțin câte puțin, dând loc unei noi forme de viață, Zoomorphes. Aceste creaturi minerale, mai puțin inteligente decât Tripedes, sunt totuși mai tinere și mai dinamice.

Când revine pe Pământ, expediția aduce cu ei doi Tripedezi, un tată și fiica sa. Acesta din urmă este îndrăgostită de unul dintre astronauții Pământului, iar modul de reproducere marțiană este prin partenogeneză, ea naște un hibrid foarte puternic tatălui pe care îl dorește pentru copilul ei.

Recenzii de specialitate

[modificare | modificare sursă]

Potrivit lui Jacques Sadoul  :

Navigatorii infinitului, care datează din 1925, este poate capodopera lui Rosny. Ciudat, romanul repetă situația din Moartea Terrei, și anume agonia lentă a rasei dominante a unei planete, dar transpunând-o pe planeta Marte

[6] .

Benzi desenate

[modificare | modificare sursă]

Există o adaptare pentru benzi senate a lui Robert Bressy (desene) și Raymonde Borel-Rosny (scenariu).

A fost publicată în L’Humanité în 1974, apoi la Pressibus în 1999, într-o ediție limitată și numerotată.[7]

Pe tema iubirii extraterestre

Note și referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b https://catalogo.share-cat.unina.it/sharecat/resource?uri=UNISA990002889380203316  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ J.-H. Rosny aîné (). Les Navigateurs de l'infini / Les Astronautes. Le Rayon fantastique (ed. Hachette/Gallimard). 
  3. ^ „J.-H. Rosny aîné Les Navigateurs de l'infini (Les Œuvres Libres - 1925)”. Accesat în 19 martie 2024.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  4. ^ Navigatorii infinitului, goodreads.com
  5. ^ Navigatorii infinitului, targulcartii.ro. Accesat la 9 noiembrie 2019
  6. ^ Jacques Sadoul, Histoire de la science-fiction moderne 1. Domaine français, J'ai lu, 1973, p. 14.
  7. ^ „Les navigateurs de l'Infini”. Accesat în 19 martie 2024.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]