A XVIII-a Dinastie Egipteană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Articol din seria Egiptul Antic

Egiptul Predinastic
Perioada protodinastică
Perioada Dinastică Timpurie
prima, a II-a dinastie
Vechiul Regat
III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a dinastie
Prima Perioadă Intermediară
a VII-a, a VIII-a, a IX-a a X-a
a XI-a dinastie (Doar Theba)
Regatul Mijlociu
a XI-a dinastie (întregul Egipt)
a XII-a a XIII-a, a XIV-a dinastie
A doua Perioadă Intermediară
a XV-a, a XVI-a, a XVII-a dinastie
Noul Regat
a XVIII-a, a XIX-a, a XX-a dinastie
A treia Perioadă Intermediară
a XXI-a , a XXII-a , a XXIII-a , XXIV-a , XXV-a dinastie
Perioada Târzie
a XXVI-a , a XXVII-a, a XXVIII-a
a XXIX-a , a XXX-a , a XXXI-a dinastie
Perioada Greco-Romană
Alexandru cel Mare | Dinastia Ptolemeică | Romană

Dinastia a XVIII-a (cca 1550 - 1292 î.Hr.) a condus Egiptul antic într-una dintre cele mai importante perioade ale sale, perioada Imperiului de maximă extindere teritorială.

  • Este probabil cea mai faimoasă dintre dinastii, paradoxal nu atât din cauza Faraonilor importanţi, cum ar fi Tuthmes al III-lea, Amenhotep al III-lea sau Akhenaton, cât mai ales din cauza unuia mai puţin important, dar al cărui mormânt a fost găsit intact în 1922 - Tutankhamon.
  • Împreună cu Dinastiile a XIX-a şi a XX-a acoperă ultima perioadă de înflorire a Egiptului ca stat independent, perioada Noului Regat.
  • Alături de Faraonii menţionaţi mai sus, au mai făcut parte din Dinastie şi ceilalţi - până la 4 - suverani cu numele de Tuthmes (de unde şi numele de Dinastie Tuthmesidă ), Faraonul-femeie Hatshepsut şi alţii până la un total de 15 conducători.
  • Deşi a trecut prin criza amarniană din perioada domniei lui Akhenaton, a fost per ansamblu o perioadă de expansiune politică, economică şi culturală a Egiptului. Domnia lui Tuthmes al III-lea ( "Napoleonul antichităţii" ) a adus maxima expansiune teritorială a Imperiului, de la a 5-a Cataractă a Nilului în sud până la Eufrat în nord , în timp ce domnia lui Amenhotep al III-lea a coincis cu o perioadă de înflorire culturală şi artistică fără egal.

Cuprins

[modifică] Începutul Dinastiei (cca 1550 - 1500 î.Hr.)

Primul suveran al Dinastiei a fost Ahmose I, fratele mai tânăr al ultimului Faraon al Dinastiei precedente, Kamose. Un faraon activ, a reuşit să finalizeze expulzarea Hiksoşilor din Deltă şi să reunifice din nou sub o singură coroană Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos. Domnia sa, ca şi cea a fiului şi succesorului său, Amenhotep I, a fost de peste două decenii şi a constat în restaurarea autorităţii unice asupra celor două părţi ale Egiptului ca şi în reluarea politicii ofensive în Nubia şi, în mai mică măsură, în Siria-Palestina.

[modifică] Perioada clasică (cca 1500 - 1350 î.Hr.)

Odată cu domniile celebrilor faraoni Hatshepsut, Tuthmes al III-lea şi Amenhotep al III-lea, Imperiul egiptean atinge o expansiune şi o înflorire culturală fără precedent. Pe plan religios este favorizată Triada thebană formată din Amon, Mut şi Khonsu. Faraonul-femeie Hatshepsut reia proiectele arhitecturale la scara întregului regat , reface templele ruinate şi încurajează economia şi comerţul. Tuthmes al III-lea, aflat o lungă perioadă în umbra mamei sale vitrege Hatshepsut, se dovedeşte a fi cel mai mare cuceritor dintre Faraoni, fără îndoială un geniu militar. Amenhotep al III-lea domneşte aproape 40 de ani peste un Imperiu pacificat şi prosper , aflat la zenitul dezvoltării sale artistice.

[modifică] Criza amarniană (după 1350 - 1334 î.Hr.)

Altar de interior al lui Akhenaton aflat la Muzeul Egiptean din Berlin

Akhenaton (Amenhotep al IV-lea) a fost un faraon extrem de controversat datorită iniţiativei sale de a muta capitala de la Theba la Amarna (Akhetaton), un oraş întemeiat în scopul cultului zeului unic Aton. Această acţiune interpretată ca fiind prima tentativă de instalare a unui cult monoteist a fost din păcate dublată de dezinteresul faţă de situaţia politico-militară a Egiptului în regiune, ceea ce a dus la pierderi teritoriale şi de alianţe preţioase construite de predecesorii săi.

După dispariţia sa, s-a revenit la cultul Triadei thebane odată cu relocarea capitalei la Theba.

Post mortem Akhenaton a fost supus la damnatio memoriae, cu martelarea cartuşelor sale regale şi mutilarea reprezentărilor sculpturale.

[modifică] Tutankhamon şi sfârşitul Dinastiei ( cca 1334 - 1292 î.Hr. )

Masca de aur a mumiei lui Tutankhamon


Urmaş al lui Akhenaton, acest Faraon relativ obscur a devenit cel mai faimos dintre ei datorită extraordinarei descoperiri arheologice a lui Howard Carter din 1922. A murit înainte de a împlini 20 de ani, fără urmaşi.

Ultimii doi faraoni aparţin elitei funcţionarilor de curte, mai important fiind ultimul - Horemheb, cel care reuşeşte să combată în mare măsură consecinţele nefaste ale crizei amarniene. A murit fără succesor, permiţând ascensiunea la putere a celei de-a XIX-a Dinastii.

[modifică] Cronologie


Unelte personale