Menes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Menes a fost un faraon al Egiptului. Variantele egiptene ale numelui său sunt: Men, Meni, Menena şi Menes. Formele grecizate sunt: Min (Herodot II. 99), Menes (Manethon, Fr. 6-7), Mnenes(Diodor, I. 94), Minaios(Flavius Josephus, A.I, VIII.6) etc.

În conformitate cu Lista Regală din Abydos primul faraon al Egiptului a fost Meni „Cel durabil“, „Cel stabil“. Situarea persoanei sale în fruntea listei suveranilor egipteni a fost confirmată şi de alte surse printre care şi de către Manethon.

În 1898, egiptologul german L. Borchardt l-a identificat pentru prima dată pe Menes cu Aha, ulterior alţi specialişti preferându-l pe Narmer. În ambele cazuri s-a încercat, fără nici un temei, asocierea termenilor men sau meni cu numele-nebti ale celor doi faraoni menţionaţi.

Interesant de remarcat este faptul că până la domniile lui Thuthmes al III-lea şi Hatshepsut n-a existat în tradiţia egipteană nici o referinţă sigură la Menes.

Încă din anul 1966, egiptologul Ph. Derchain a atras atenţia asupra faptului că meni nu reprezenta un nume, ci un cuvânt care provenea din textele rituale ale epocii Imperiului, când meni era folosit în locul noţiunii abstracte „regele N.N.“, adică „un rege oarecare“. Tendinţa de a crea un conducător ideal ar proveni din miturile de creaţie ulterioare. Pentru alţi savanţi Menes era un zeu (spre exemplu Min, pentru S. Morenz).

Britanicul A. B. Lloyd a precizat faptul că unii faraoni au fost consideraţi legendari de către posteritatea egipteană, dar de fiecare dată aceştia reprezentau un personaj istoric real, chiar dacă nu se specifica exact faraonul în cauză(v. în general Thuthmes, Nektanebo etc.). Ca atare, pentru el, Menes este un personaj legendar, o creaţie a epocii Imperiului, fiind identic cu unificatorul şi primul rege al Egiptului, care în stadiul actual al investigaţiilor este socotit a fi Narmer.

[modifică] Bibliografie

• Ph. Derchain, „Le roi Quelqu’un“, în: RdE 18 91966), pp. 31-36;
• A. B. Lloyd, Herodotus. Book II. Commentary 99-182, Leiden, 1988, pp. 6-10;
• P. O’Mara, The Birth of Egyptian Historiography, în: DE 46(2000), pp. 58-59;
• Miron Ciho, Faraonii Egiptului, Cluj, 2003, pp.140-141.