Prinţesa Sofia de Bavaria
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sofia Frederica, Prinţesă de Bavaria (n. 27 ianuarie 1805 München — d. 28 mai 1872, Viena) a fost fiica regelui Maximilian I al Bavariei, mama a doi împăraţi - Francisc Iosif I al Austriei şi Maximilian I al Mexicului - precum şi bunica arhiducelui Francisc Ferdinand al Austriei, a cărui asasinare la Sarajevo a fost cauza începutului Primului Război Mondial.
Cuprins |
[modifică] Cãsãtoria cu Francisc Carol al Austriei
Pe 27 ianuarie 1805 viitoarea reginã a Bavariei Carolina Frederica, nãscutã prinţesã de Baden a dat naştere la douã fetiţe gemene. Una dintre ele a fost botezatã Maria şi va deveni peste ani regina Saxoniei, iar cealaltã Sofia.
Ajunsã la vârsta propice cãsãtoriei, tânãra îl cunoaşte pe arhiducele Francisc Carol al Austriei prin intermediul surorii sale vitrege, prinţesa Karolina Augusta de Bavaria, care era noua soţie a împãratului habsburg Francisc I. Căsătoria dintre Sofia şi arhiduce a avut loc la Viena pe 4 noiembrie 1824. Împreună au avut cinci copii, dintre care patru au ajuns la vârsta maturităţii:
- Francisc Iosif Carol (1830 – 1916) - mai târziu împărat al Austriei şi rege al Ungariei
- Ferdinand Maximilian (1832 – 1867) - mai târziu împărat al Mexicului,
- Carol Ludovic (1833 – 1896) - tatăl arhiducelui Francisc Ferdinand,
- Ludovic Victor (1842 – 1919),
- Maria Anna (1835 – 1839), ce moare la vârsta de patru ani.
[modifică] Lupta pentru putere
Dupã cãsãtorie, tânãra prinţesã bavarezã în vârstã de doar 19 ani se stabileşte la curtea imperialã din Viena, Austria aflându-se în acea perioadã sub dominaţia cancelarului Metternich. Sofia era o femeie educată, isteaţă şi mai ales ambiţioasă, toate acestea contrastând puternic cu firea liniştită şi nepăsătoare a soţului ei. După o serie de sarcini pierdute, arhiducesa dă naştere la un băiat sănătos pentru care avea încă de la început planuri măreţe, dorind să-l facă împărat. Socrul ei, Francisc I era bãtrân, iar Ferdinand, fiul cel mai în vârstã şi totodatã moştenitorul tronului era bolnav şi debil mintal. Ambiţioasa prinţesã, foarte interesatã de problemele politice a observat vidul de putere ce exista la curtea vienezã în acea perioadã, pe care însã îl va umple curând cu personalitatea ei marcantã.[1] Nu dupã mult timp Sofia dobândi faima de a fi „unicul bãrbat” de la palat. Ea este cea care contribuie în timpul revoluţiei generale din anul 1848 la cãderea lui Metternich cãruia îi reproşa „cã urmãreşte un lucru imposibil şi anume sã conducã monarhia fãrã împãrat cu un cretin ca reprezentant al coroanei”,[2] referindu-se la cumnatul sãu împãratul Ferdinand. Sofia îşi împiedicã soţul sã preia succesiunea la tron, renunţând astfel sã devinã împãrãteasã. În felul acesta ea a pregãtit terenul pentru ca fiul ei, „Franzi”, sã urce pe tron la Olmütz în decembrie 1848. Pentru acest lucru Franz Joseph îi va rãmâne toatã viaţa recunoscãtor mamei sale.
[modifică] Împãrãteasa din umbrã a Austriei
Tânãrul împãrat se lasã condus de mâna ei fermã în primii ani ai domniei, chiar dacã Sofia a dat asigurãri cã „o datã cu urcarea pe tron a fiului meu am luat decizia categoricã sã nu mã mai amestec în nici o afacere de stat; nu mã mai simt îndreptãţitã sã o fac ştiind cã, dupã 13 ani în care ţara a fost a nimãnui, acum a ajuns în mâini atât de bune, încat sunt bucuroasã sã pot asista în linişte şi cu optimism la tot ce se întâmplã, lãsând în urmã luptele grele din anul 1848!”[3] Arhiducesa nu îşi respectã însã bunele intenţii. Verdictele sângeroase date revoluţionarilor şi abrogarea constituţiei erau considerate de opinia publicã drept realizãri ale arhiducesei, care în anii cincizeci rãmãsese împãrãteasa din umbrã a Austriei.
Imediat dupã urcarea pe tron a fiului ei, Sofia începe sã-i caute acestuia o soţie. Ea îşi dorea pentru Franzi o prinţesã de origine germanã. Prin aceastã alianţã arhiducesa spera cã va întãri poziţia Austriei în Confederaţia Ţãrilor Germane, poziţie ameninţatã tot mai mult de Prusia. Dupã câteva încercãri eşuate cu prinţese prusace, Sofia apeleazã la sora ei mai mica, Ludovica de Bavaria, care avea doua fete apropiate de vârsta împãratului. La 24 aprilie 1854 are loc cãsãtoria dintre împãratul Franz Joseph şi Elisabeta de Bavaria (Sissi).
Sofia se amestecã şi în cãsnicia celor doi tineri, ea ocupându-se de creşterea şi educaţia primilor doi copii imperiali. Faptul cã Elisabeta nu se achita de obligaţiile de împãrãteasã, cãlãtorind frecvent şi stând foarte puţin la curtea din Viena, dã naştere la un conflict cu arhiducesa care este dezamãgitã de nora sa. Sofia rãmâne şi în acest perioada împãrãteasa din umbrã, reprezentând un real sprijin pentru fiul ei însingurat şi pentru cei doi nepoţi mai mari.
[modifică] Retragerea din viaţa publicã şi moartea
La începutul lunii iulie 1867, sosi vestea cã împãratul Maximilian al Mexicului fusese împuşcat la Queretano, o loviturã pe care arhiducesa Sofia, deja în vârstã de 62 de ani, nu mai reuşi sã o depãşeascã, întrucât Max fusese fiul ei preferat. Singura consolare pentru ea era cã „personal îl deconsiliase tot timpul, nefiind nici o clipã de acord” cu plecarea sa în Mexic.[4] Arhiducesa nota într-o scrisoare: „Gândul la suferinţele prin care a trecut, la izolarea şi însingurarea lui departe de noi nu mã va pãrãsi niciodatã, producându-mi o durere indescriptibilã”.[5] Sofia era acum un om frânt. Va mai trãi cinci ani, dar aceşti ani vor fi umbriţi de mâhnirea cauzatã de moartea fiului ei. Ea devine şi mai religioasã, renunţând la orice luptã, chiar şi la cea dusã împotriva nurorii ei, Elisabeta. Îşi va îndeplini toate obligaţiile faţã de soţ, copii, nepoţi şi familia Habsburg, dar nu se mai amestecã în politicã. Arhiducesa moare în dimineaţa zilei de 28 mai 1872, dupã o îndelungatã suferinţã având întreaga familie alãturi. Ea a fost înmormântatã în Cripta Capucinilor din Viena.
[modifică] Citate
„Fără îndoială că dintre toate femeile casei imperiale de după Maria Tereza arhiducesa Sofia a fost cea mai importantă personalitate politică” – ministrul plenipotenţiar al Elveţiei la Viena
[modifică] Note
- ^ Brigitte Hamann, Elisabeth, împărăteasă fără voie, Editura Vivaldi, pag. 23
- ^ Egon Caesar Conte Corti către prinţesa Metternich
- ^ Scrisoare a arhiducesei din data de 9.12.1849
- ^ Din scrisorile contesei Tereza Fürstenberg, una dintre doamnele de onoare ale împărătesei Elisabeta, către familie
- ^ Ccrisoare a arhiducesei Sofia către Oskar von Redwitz din 15.02.1869
