Iurie Darie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iurie Darie
Iurie Darie.png
Actorul Iurie Darie
Născut(ă) Iurie Darie-Maximciuc
14 martie 1929
Vadul Rașcov
județul Soroca
Regatul României
Deces 9 noiembrie 2012 (83 de ani)
București
Naționalitate  România
Ocupație Actor
Ani de activitate 1953 - 2009
Soție Anca Pandrea
Copii Alexandru (Ducu) Darie (n. 1959)

Iurie Darie-Maximciuc (n. 14 martie 1929, Vadul Rașcov, județul interbelic Soroca - d. 9 noiembrie 2012 în București) a fost un mare actor român.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Iurie Darie s-a născut la 14 martie 1929 în Vadul Rașcov din județul Soroca si a decedat în noaptea de vineri spre sâmbătă (9 spre 10 noiembrie 2012), după mai multe luni de luptă cu problemele respiratorii și cardiace. IURIE DARIE avea 83 de ani.. Dotat cu talent la desen, dar având și reale însușiri pentru scenă, Iurie Darie a dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică, reușind la ambele, dar alegându-l pe cel din urmă, pe care l-a absolvit în 1952. A învățat ce înseamnă actoria de la mari actori și profesori: Mihai Popescu sau Marietta Sadova.

În cinematografie a debutat în 1953, în "Nepoții gornistului", în regia lui Dinu Negreanu, avându-i alături pe platoul de filmare pe Marga Barbu și pe Liviu Ciulei. În anul 1969, a fost ales de regizorul Mircea Drăgan pentru a juca în seria "Brigada Diverse", alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu sau Puiu Călinescu.

A interpretat roluri memorabile în peste 40 de producții cinematografice, printre care "Băieții noștri" (1959), "S-a furat o bombă" (1961), "Vacanță la mare" (1962), "Dragoste la zero grade" (1964), "Atunci i-am codamnat pe toți la moarte" (1971), "Frații Jderi" (1974), "Ringul" (1983), "O zi la București" (1986), "În fiecare zi mi-e dor de tine" (1987), "Zâmbet de soare" (1987), "Oglinda" (1993), "Punctul zero" (1996), "Triunghiul morții" (1999). În 2004 a jucat în serialul de televiziune "Numai iubirea".

Un moment important din cariera sa a fost perioada Teatrului de Comedie, perioadă în care Radu Beligan a avut flerul să adune câțiva actori ce aveau să facă faima acelui teatru. A jucat sub bagheta regizorului Lucian Giurchescu și apoi a lui David Esrig. I-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Rădulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Silviu Stănculescu. A jucat în spectacole de referință: "Troilus și Cressida", "Umbra" și multe altele.

După Revoluție, a jucat în "Pălăria", producție a Teatrului de Comedie, în regia lui Horațiu Mălăele (1998), "Patru pe o canapea și valetul" de Marc Camoletti, în regia lui Radu Nichifor (2000). De asemenea, actorul a colaborat și cu cineaștii basarabeni, în filmul pentru copii "Moara", realizat în 1992, sau pe scena Teatrului Național "Mihai Eminescu" din Chișinău în "Tata" (stagiunea 1999-2000).

Iurie Darie s-a remarcat și în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini. Într-o vreme făcea și turnee prin țară cu spectacole pentru copii, în care istorisea și desena o poveste simplă, dar plină de haz și de învățăminte.

Iurie Darie a decedat la vârsta de 83 de ani, după o grea suferință, la domiciliul său de pe Strada Chile nr. 12 din București.[2]

Distincție[modificare | modificare sursă]

Actorul Iurie Maximciuc Darie a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.[3]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Timpul.md
  2. ^ IURIE DARIE A MURIT!, 10 noiembrie 2012, Libertatea, accesat la 17 ianuarie 2014
  3. ^ Decretul Președintelui României nr. 469 din 30 mai 2002 privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 369 din 31 mai 2002.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri