Iluzie optică
Iluzia optică (sau iluzia vizuală) reprezintă perceperea unei imagini care conduce la o estimare eronată a realității. Iluziile optice sunt studiate de psihologia percepției.
Cuprins |
[modificare] Iluzii fiziologice
Acestea sunt un fel de imagini remanente datorate unor puternice, contrastante alternanțe de luminozitate, de culoare, de mișcare etc. care produc o puternică stimulare a zonei optice cerebrale.
[modificare] Iluzii cognitive
Aceste iluzii apar la interacțiunea diverselor idei predefinite privind lumea exterioară și care conduc la așa-numita "deducție inconștientă". Sunt cele mai interesante și mai bine cunoscute. Nu au o cauză fiziologică, acționează la nivelul interpretării vizuale, al ipotezelor preconcepute. Au fost studiate în secolul al XIX-lea de către Hermann Helmholtz.
Iluziile cognitive se împart în:
- Iluzii de ambiguitate: Imaginile obiectelor suferă schimbări semnificative de aspect. Putem admite mai multe interpretări ale imaginii: "cubul lui Necker", "vaza lui Rubin"
- Iluzii de distorsionare: "peretele de cafenea", "iluzia Müller-Lyer".
- Iluzii paradoxale: "triunghiul Penrose", "scările imposibile", "cascada".
- Iluzii fictive: produse de halucinații.
[modificare] Note
[modificare] Bibliografie
[modificare] Vezi și
[modificare] Legături externe