Iluzie optică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Iluzia optică (sau iluzia vizuală) reprezintă perceperea unei imagini care conduce la o estimare eronată a realității. Iluziile optice sunt studiate de psihologia percepției.

Iluzii fiziologice[modificare | modificare sursă]

Iluzia lui Ernst Mach:
De remarcat modul cum sunt percepute cele două benzi de lângă zona centrală
Iluzia grilajului sau a lui Hermann:
La intersecţii parcă apar pete negre

Acestea sunt un fel de imagini remanente datorate unor puternice, contrastante alternanțe de luminozitate, de culoare, de mișcare etc. care produc o puternică stimulare a zonei optice cerebrale.

Iluzii cognitive[modificare | modificare sursă]

Aceste iluzii apar la interacțiunea diverselor idei predefinite privind lumea exterioară și care conduc la așa-numita "deducție inconștientă". Sunt cele mai interesante și mai bine cunoscute. Nu au o cauză fiziologică, acționează la nivelul interpretării vizuale, al ipotezelor preconcepute. Au fost studiate în secolul al XIX-lea de către Hermann Helmholtz.

Iluziile cognitive se împart în:

  • Iluzii de ambiguitate: Imaginile obiectelor suferă schimbări semnificative de aspect. Putem admite mai multe interpretări ale imaginii: "cubul lui Necker", "vaza lui Rubin"
  • Iluzii de distorsionare: "peretele de cafenea", "iluzia Müller-Lyer".
  • Iluzii paradoxale: "triunghiul Penrose", "scările imposibile", "cascada".

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Iluzie optică