Himnusz

Himnusz
Imn
Partitura originală
Imn Național al	Ungaria
Cunoscut și cu numele	Isten, áldd meg a magyart Doamne, binecuvântează-l pe maghiar A magyar nép zivataros századaiból Din furtunoasele secole ale poporului maghiar
Versuri	Ferenc Kölcsey, 1823
Muzica	Ferenc Erkel
Adoptat	1844
Probă muzică
Himnusz (Instrumental)

"Himnusz" — cântecul care începe cu cuvintele Isten, áldd meg a magyart  ascultă (Doamne, binecuvântează-i pe maghiari) — este imnul național oficial al Ungariei. A fost adoptat în 1844 și prima strofă este cântată la ceremoniile oficiale. Textul a fost scris de Ferenc Kölcsey și muzica a fost compusă de Ferenc Erkel.

Acest imn se află și în cartea de cântări romano-catolice Hozsanna.

Poemul și cântecul intitulat "Szózat", care începe cu cuvintele Hazádnak rendületlenül légy híve óh magyar (Patriei neclintit să-i fi credincios, o, maghiare), se bucură de statutul legal și social aproape egal cu cel al "Himnusz" prin Constituția Ungariei.

O recunoaștere este dată de asemenea marșului lui Rákóczi, o scurtă piesă fără text compusă de un anonim care este folosită des la ocazii militare.

Cuvintele imnului Ungariei sunt neobișnuite pentru acest gen pentru a exprima o rugăciune lui Dumnezeu în loc să proclame mândria națională.

Versiunea în limba română nu este o traducere oficială.

Textul oficial	Traducere
Isten, áldd meg a magyart Jó kedvvel, bőséggel, Nyújts feléje védő kart, Ha küzd ellenséggel; Bal sors akit régen tép, Hozz rá víg esztendőt, Megbűnhődte már e nép A múltat s jövendőt!	Doamne, binecuvântează-l pe maghiar Cu bunăvoie, cu belșug, Întinde asupra-i braț păzitor, Dacă se luptă cu cei împotrivnici lui; De soarta rea el este mistuit demult, Adu asupra-i un an vesel, A ispașit deja acest popor Trecut și viitor!
Őseinket felhozád Kárpát szent bércére, Általad nyert szép hazát Bendegúznak vére. S merre zúgnak habjai Tiszának, Dunának, Árpád hős magzatjai Felvirágozának.	Strămoșii noștri i-ai adus Pe culmea sfintă a Carpaților, Prin tine a primit patrie frumoasă Ramura de sânge a lui Bendegúz. Și pe unde răsună valurile Tisei, și-a Dunării, Semințiile viteazului Árpád Au înflorit.
Értünk Kunság mezein Ért kalászt lengettél, Tokaj szőlővesszein Nektárt csepegtettél. Zászlónk gyakran plántálád Vad török sáncára, S nyögte Mátyás bús hadát Bécsnek büszke vára.	Pentru noi pe câmpurile din Kun Spice coapte ai unduit, Pe potgoriile din Tokaj Nectar ai picurat. Steagul nostru des l-ai înfipt În a sălbaticilor turci șanțuri, Și a gemut de-a lui Matei(Corvin) deprimantă oaste Măreața cetate Vieneză.
Hajh, de bűneink miatt Gyúlt harag kebledben, S elsújtád villámidat Dörgő fellegedben, Most rabló mongol nyilát Zúgattad felettünk, Majd töröktől rabigát Vállainkra vettünk.	Ah, dar din cauza păcatelor noastre Sa aprins mânia în pieptul tău, Și ai eliberat trăsnetele tale În norii tăi tunători, Întîi săgețile jefuitorilor mongoli Le-ai șuierat deasupra noastră, Apoi a turcilor jug Am luat pe umerii noștrii.
Hányszor zengett ajkain Ozman vad népének Vert hadunk csonthalmain Győzedelmi ének! Hányszor támadt tenfiad Szép hazám, kebledre, S lettél magzatod miatt Magzatod hamvvedre!	Cât de des a răsunat din gura Sălbaticului popor otoman Pe mormanele de oase a oști noastre înfrânte Cântec de triumf! De câte ori a atacat propriul tău fiu, Frumoasa mea patrie, pieptul tău, Și din cauza vlăstarului tău ai ajuns să fii Urna propriului tău vlăstar!
Bújt az üldözött, s felé Kard nyúlt barlangjában, Szerte nézett s nem lelé Honját e hazában, Bércre hág és völgybe száll, Bú s kétség mellette, Vérözön lábainál, S lángtenger fölette.	Se ascundea cel hăituit, și spre el Spadă se-ntindea în propriu-i bârlog, Se uita-n jur și nu găsea Propria-i patrie în această țară, Se suii pe pisc și coboarî în vale, Amărăciunea și îndoiala având ca tovarăși, Râu de sânge-i la picioare lui, Și deasupra-i mare de foc.
Vár állott, most kőhalom, Kedv s öröm röpkedtek, Halálhörgés, siralom Zajlik már helyettek. S ah, szabadság nem virul A holtnak véréből, Kínzó rabság könnye hull Árvák hő szeméből!	Cetate a fost, acum e ruină, Voie bună și veselie zburdau prin aer, Horcăit de muribund, plânset Sună acum în locul lor. Și ah, libertatea nu mai înflorește Din sângele celor morți, Și lacrimi ale chinuitoare-i robii curg Din zeloșii ochi a orfanilor!
Szánd meg Isten a magyart Kit vészek hányának, Nyújts feléje védő kart Tengerén kínjának. Bal sors akit régen tép, Hozz rá víg esztendőt, Megbűnhődte már e nép A múltat s jövendőt!	Îndură-te de maghiar Doamne Căci de nenorociri a fost el zvârcolit, Întinde asupra-i braț protector În oceanul său de chinuri. De soarta rea el este mistuit demult, Adu asupra-i un an vesel, A ispașit deja acest popor Trecut și viitor!

O traducere diferită

Imn Din furtunoasele secole ale poporului maghiar

Doamne, binecuvîntează Pe maghiar, dă-i voie bună, Și belșug, și-i stă de pază Ca pe dușman să-l răpună. Celui mai lovit de soartă Adu-i zile mai frumoase, Prea și-a ispășit deșartă Viață-n chinuri dureroase! Tu, purtatu-ne-ai străbunii Peste sfinte culmi Carpate, Patrie ne-ai dat cununii De izbînzi insingerate Și pe unde curg la vale Tisă, Dunărea-argintie, Înflori-n cimpii domoale A lui Arpád seminție. Am atins șesuri cumane Unduind de spice coapte Și nectaruri diafane Ai prelins prin vii în noapte. Ne-ai înfipt ades drapelul Peste otomane gloate, Matei-Crai duse rezbelul La Viena, sub cetate. Pentru-a noastre vechi păcate Ai strîns, Doamne, supărare Și cu fulgerele-ți toate Ne-ai lovit fără-ndurare: Ai trimes mongole hoarde, Cu săgeți să ne lovească, Apoi jug osman, și soarte De robie grea, turcească.

O, ce-adesea răsunară Imne de triumf osmane Peste soartă noastră-amară, Peste-a oaselor gorgane! Și ce des fiul și-aflase, Țara mea, un scut în Tine, Ori din pricină odraslei I-ai fost urnă-n vremi haine! Hăituit, fugea sărmanul Urmărit de spadă-fiară, Nu-și află, precum orfanul, Casă-n propria lui țară. Suie-n munți, coboară-n vale, Cu amar adînc și teamă, Ploi de sînge, foc și jale Îl lovesc și-l fac să geamă. Azi ruini: cindva cetate; Rîs cindva și veselie a€“ Plîns și jale se abate Azi, în loc de bucurie. Și, vai, moartea cînd cosește Libertatea nu da-n floare, Curg din ochi de rob muțește Lacrimi de orfan, amare! Doamne, de maghiar te-ndură, Apără-l de cele rele, Ocrotește-l cu căldură Prin oceane de durere. Celui mult lovit de soarte Adu-i ani de bucurie, Prea și-a ispășit prin moarte Câte-au fost și-or să mai fie !

Cseke, 22 ianuarie 1823.
Tradus de Constantin Olariu

Legături externe

• Fișier de sunet AU
• Imnul Ungariei (muzică și versuri)
• Partituri: [1] [2] [3] [4]