Bhagavad Gita

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bhagavad gita mare.jpg

Bhagavad Gita (în limba sanscrită: भगवद्‌गीता - Bhagavad Gītā, "Cântarea lui Dumnezeu" sau "Cântecul divin"[1]) este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele recenzii) din Mahabharata (Bhishma Parva capitolul 25 – 42[2]).

Originea textului[modificare | modificare sursă]

Krishna, așa cum îl numește autorul Bhagavad Gita ca Bhagavan[3] (cel divin) și chiar versurile însele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit - chandas cu sinonime și metafore). Lucrarea este scrisă într-o formă poetică, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce "Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerată ca fiind sacră de către marea majoritate a tradițiilor hinduse și în special de așa-numiții adepți ai lui Krishna. În vorbirea curentă este citată ca "Gita".[4]

Textul reprezintă evocarea conversației dintre Domnul Krishna - marea intrupare divină, și prințul Arjuna, ce are loc chiar in mijlocul câmpului de bătălie înainte de începerea Războiului Kurukshetra, de o parte și de alta aflându-se cele două armate gata de luptă.

Răspunzând confuziei si dilemelor morale ale lui Arjuna în legatură cu o luptă în care se confruntau veri, rude si prieteni pentru a obține conducerea Imperiului, Domnul Krishna îi explică lui Arjuna ce datorii are ca prinț și războinic, explicație ce face referire la marile doctrine spirituale hinduse: Yoga, Samkhya, Reîncarnare, Eliberare (moksha), Karma yoga, JnanaYoga și altele.

Considerații religioase și filozofice[modificare | modificare sursă]

Bhagavad-Gita este împărțită în 18 capitole și este probabil cea mai comentată scriptură orientală, fiind considerată ca făcând parte din categoria Upanishadelor (Smriti- text ce este considerat a fi o scriptură) și totodata un mesaj direct de la Dumnezeu (Śruti- text sacru revelat).

Mari sfinți sau filozofi hinduși clasici, precum Shankara, Ramanuja, Madhva dar și contemporani, precum Sri Aurobindo, Swami Shivananda, Paramahansa Yogananda sau Mahatma Gandhi, au lăsat comentarii prețioase ale textului ce reprezintă pentru Hinduism ceea ce Noul Testament reprezintă pentru creștinism, unde Vedele ar putea sa țină locul Vechiului Testament în această comparație. Această comparație poate fi susținută și de volumele intregi dedicate asemănării uluitoare dintre cele mai mari doua intrupari divine (avatari), pe care umanitatea îi cunoaște, Krishna și Hristos. Astfel, unul din punctele comune este că cei doi mari avatari au lăsat o moștenire spirituală ce conține indicații precise asupra modului în care Umanitatea trebuie să se raporteze la unicul Dumnezeu și Creator: Brahman sau Tatăl.

Deși Krishna este considerat a fi intruparea marelui zeu Vishnu, al doilea personaj al trinității hinduse (Trimurti), totuși credincioșii consideră textul Gitei ca fiind mesaj direct de la Dumnezeu cel unic sau Brahman. Aceasta asemănare de discurs între Krishna si Hristos poate fi ușor observată mai ales in pasaje precum cele de mai jos:

"Eu sunt Tatăl acestei lumi, Muma, orânduitorul, străbunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba sacră OM, Rik, Saman si Yajus (Vedele),

Calea, Susținătorul, stăpînul, martorul, popasul, sălașul, prietenul, începutul si nimicirea [lumii], locul, așezarea, samânța, Cel Neclintit.

Eu dau căldura, opresc si dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea și moartea, și tot eu sunt, o Arjuna, Ființa si Neființa." (Bhagavad-gita, ca.p IX, 17-19 - în trad. lui Sergiu Al-George)

"În India, Bhagavad-gita este considerată cu mare venerație, fiind trecută in rândul Upanishadelor(titlul său complet fiind Bhagavad-gita-upanishadah), deși este lipsită de nota esoterică a acestora. După editarea sa in 1809 la Calcutta si traducerea in engleză și in diverse limbi moderne indiene, Gita - așa cum i se spune prescutat in India - a cunoscut o mare faimă, devenind cartea de căpătâi a fiecărui indian cultivat" (Sergiu Al George - Bhagavad-Gita - Introducere).

Autorul[modificare | modificare sursă]

Lucrarea, redactată în ritmul și stilul metrului sanskrit (chandas) cu numeroase metafore și comparații, este foarte poetică; de aici și titlul, care se traduce prin "Cântecul Celui Divin". Bhagavad Gita este socotită sacră de majoritatea tradițiilor hinduse. Autorul acestei scripturi atât de renumite nu este cunoscut, cronologia textului rămânând în continuare un subiect de dezbatere. Radhakrishnan, reprezentant al punctului de vedere tradițional indian, îi acordă chiar cinci secole înaintea creștinismului, recunoscând totuși posibilitatea unor remanieri ulterioare; R.G. Bhandarkar nu o consideră mai veche decât secolul al II-lea; restul istoricilor se înscriu cu toții între aceste limite extreme. În orice caz, conținutul textului se leagă de brahmanismul hinduizant, căruia i se poate stabili un început în secolul al V-lea î.e.n.

Totuși, mulți exegeti recunosc in Bhagavad-gita influența soteriologică a marilor doctrine religioase de la poalele Himalayei- Buddhism, Jainism, Samkhya și Yoga, considerându-se că este opera mai multor autori. Dar,deoarece face parte din marea epopee Mahabharata, fiind un capitol al acesteia, iar această este atribuită marelui ințelept si sfânt antic Vyasa, trebuie să amintim numele acestuia. Sergiu Al-George în Introducerea la traducerea în limba română spune: "Bhagavad-gita este un poem filozofic, țesut pe tema unui episod al marii epopei Mahabharata, în care ocupa capitolele 25-42 din cartea a VI-a (Bhisma-parvan), și ca atare este atribuit lui Vyasa, autorul mitic al întregii epopei."

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Bhagavad-Gītā, Ediția a II-a, Ediție bilingvă realizată de Vlad Șovărel, Traducere din limba sanskrită notă introductivă, comentarii și note, index sanskrit și index de nume: Sergiu Al-George, Editura Herald, Colecția Cărți Fundamentale, București, 2011, 240 p., ISBN: 978-973-111-198-8

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Divine Song of God
  2. ^ Sastras studies
  3. ^ Bhagavan
  4. ^ hindunet.org "more commonly known as the Gita"