Glykon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Statuetă a şarpelui Glykon din secolul al II-lea, descoperită pe teritoriul oraşului Constanţa şi expusă la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa

Glykon este un şarpe-zeu din mitologia romană, al cărui cult a fost fondat de către "profetul" grec Alexandru din Abonutichus.

În conformitate cu scriitorul satiric Lucian de Samosata (c.120-c.190), de la care provine singura referinţă literară cu privire la zeitatea sa, cultul şarpelui-zeu Glykon datează de la jumătatea secolului al II-lea, fiind fondat de către profetul grec Alexandru din Abonutichus.

Lucian de Samosata (Λουκιανός Σαμοσατεύς) i-a dedicat şarlatanului, autodenumit "profet", un pamflet extrem de ostil (şi amuzant de asemenea) intitulat " Alexandru, falsul profet" ('Aλέξανδρος ή Ψευδόμαντις). El l-a acuzat pe acesta că zeitatea inventată era de fapt o păpuşă. Cultul lui Glykon şi-a găsit în prezent un adept în persoana scriitorului englez Alan Moore.

[modifică] Şarpele-zeu în mitologia macedoneană

Acest cult nu a fost doar o simplă plăsmuire a imaginaţiei satirice a lui Lucian. Există dovezi arheologice solide care susţin existenţa acestuia. Cultul este probabil originar din provincia romană Macedonia, unde culte similare ale şerpilor existau de secole.

Macedonienii credeau că şerpii au puteri magice legate de fertilitate şi există o bogată mitologie pe această temă, ca de exemplu povestea reginei Olympia, mama lui Alexandru Macedon, care a fost fecundată de către Zeus, deghizat în şarpe. Legendele afirmă că regina Olympia i-a povestit lui Alexandru Macedon că tatăl lui nu fusese regele Filip al II-lea al Macedoniei, ci însuşi Zeus-Amon, care venise în iatacul ei, transformat în şarpe.

[modifică] Începuturile cultului

Monedă bătută de către împăratul Antoninus Pius (138-161) în cetatea Aboniteichos/Ionopolis din provincia romană Bithynia-Pontus (Asia Minor). Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului cu o coroană de lauri, iar pe revers este reprezentat un şarpe cu faţă umană şi cu păr alături de inscripţia în limba greacă ΓΛΥΚΩΝ ΙΩΝΟΠΟΛΕΙΤΩΝ.

Cel puţin la început, cultul nu era relaţionat de venerarea unei abstracţii sau unui spirit al şarpelui, ci a unui şarpe real în care se credea că s-a reîncarnat divinitatea. În conformitate cu mitologia cultului, şarpele-zeu a apărut după ce "profetul" Alexandru a prezis venirea pe Pământ a unei noi reîncarnări a zeului medicinei, Asclepios.

Într-o după-amiază, în faţa populaţiei oraşului Abonotichos (astăzi oraşul Inebolu de pe ţărmul turcesc al Mării Negre), adunată în piaţa centrală, Alexandru a spart un ou de şarpe, care conţinea, după afirmaţiile sale, divinitatea. O săptămână mai târziu, "divinitatea" crescuse şi ajunsese la o dimensiune umană, fiind dotată cu trăsături omeneşti şi având un păr lung şi blond. Părea să fie o păpuşă cu trăsături umane care a fost plasată de către Alexandru în templul oraşului. În anumite lucrări, Glykon apare ca un şarpe cu cap de păpuşă.

Ca şi în cultele anterioare ale şerpilor din Macedonia, venerarea şarpelui era focalizată în special pe capacitatea sa de a dezvolta fertilitatea atât la femei, cât şi la bărbaţi. Femeile sterile îi aduceau ofrande cu speranţa că vor rămâne astfel însărcinate. După scrierile lui Lucian, "profetul" Alexandru avea metode mult mai puţin magice de a determina femeile să rămână gravide decât i se atribuiau. Se credea de asemenea că şarpele protejează oraşele de epidemii, în special de ciumă.

[modifică] Răspândire şi influenţă

Monedă de bronz bătută de către împăratul Lucius Verus (161-169) în cetatea Aboniteichos/Ionopolis din provincia romană Bithynia-Pontus (Asia Minor). Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului cu o coroană de lauri, iar pe revers este reprezentat un şarpe cu faţă umană şi cu păr alături de inscripţia în limba greacă ΓΛΥΚΩΝ ΙΩΝΟΠΟΛΕΙΤΩΝ.

Prin jurul anului 160, cultul şarpelui-zeu Glykon a început fără îndoială să se răspândească pe ţărmurile Mării Egee. S-a descoperit o inscripţie în Antiohia datând din acea epocă care preia un text dintr-un oracol al lui Glykon, prin care şarpele şi zeul Apollo Phoibos protejau oraşul de ciumă, descriere pe care o întâlnim şi în scrierile lui Lucian. Alexandru din Abonutichus şi-a proclamat şi el legăturile cu marile sanctuare oraculare ale epocii şi în special cu cel de la Claros, din apropiere de oraşul grec Colophon (Κολοφών).

Tot în acelaşi an, guvernatorul Asiei, Publius Mummius Sisenna Rutilianus, s-a autoproclamat drept protector al oracolului lui Glykon. Guvernatorul s-a căsătorit ulterior cu fiica lui Alexandru din Abonutichus. Tot conform scrierilor lui Lucian, un alt guvernator roman, Sedatius Severianus, guvernator al Capadociei a fost trimis de către oracolul lui Glykon în, unde trebuia să moară. El a fost de fapt o victimă a înfrângerii armatelor sale în faţa regelui parţilor în anul 162, iar Armenia nu a reintrat în stăpânire romană decât după recucerirea sa de către armatele generalului Statius Priscus, noul guvernator al Capadociei. Chiar şi împăratul nu a rămas imun la acest cult: Marcus Aurelius se interesa adesea de profeţiile lui Alexandru şi a şarpelui-zeu.

În acelaşi timp, Abonutichus, un mic sat pescăresc înainte de a trece la cultul şarpelui-zeu, a devenit un oraş important şi şi-a schimbat numele în cel de Ionopolis. Nu se cunoaşte însă rolul jucat de popularitatea lui Glykon în dezvoltarea oraşului.

În scurt timp, cultul şarpelui Glykon s-a extins într-o arie vastă aflată între fluviile Dunărea şi Eufrat. Începând cu sfârşitul domniei împăratului roman Antoninus Pius (138-161) şi continuând în tot decursul secolului al III-lea, au fost bătute monede de către Imperiul Roman pentru a cinsti cultul lui Glykon, atestând astfel popularitatea sa.

Cultul şarpelui Glykon a ajuns în lumea romană tocmai din Asia Mică, el cunoscând o amploare deosebită datorită noutăţii pe care o aducea. Reprezentarea acestui zeu era destul de variată, neschimbat rămânând doar corpul de şarpe al divinităţii. Capul şarpelui era reprezentat fie antropomorf, aşa cum l-a gândit creatorul său, fie tot de şarpe, dar şi de reptilă cu plete sau de alt animal.

Cultul şi-a pierdut treptat adepţii, intrând în declin după moartea fondatorului său în jurul anului 170, supravieţuind încă cel puţin 100 ani, pentru a dispărea la începutul secolului al IV-lea. Cultul l-a încorporat apoi şi pe fondatorul său, Alexandru din Abonutichus, în mitologia sa ca strănepot al lui Asclepios, zeul medicinei. Unele dovezi atestă faptul că acest cult a supravieţuit şi în secolul al IV-lea.

[modifică] Cultul în prezent

Superstiţiile antice legate de şarpele Glykon i-au determinat pe unii cercetători să cerceteze acest cult şi în zilele noastre. Un prieten turc al istoricului olandez Jona Lendering a povestit că la începutul anilor 1970, când se afla la vânătoare pe dealurile din apropiere de Inebolu, numele actual al oraşului Ionopolis aflat în sudul Mării Negre, locuitorii din zonă l-au avertizat cu privire la un şarpe magic - arhetip al zeului cu chip de animal.

La toate acestea, se adaugă evenimentul din anul 1993 prin care scriitorul englez de cărţi comice Alan Moore s-a autoproclamat magician, declarându-se adept al renaşterii cultului şarpelui-zeu Glykon. El a construit un altar lui Glykon, combinând experimentele magice cu folosirea drogurilor uşoare. Este acreditată totuşi ideea că ar fi vrut să reia ideea pamfletului lui Lucian. ^[1]

[modifică] Statueta descoperită în România

Statuetele descoperite la Tomis.

În primăvara anului 1962, s-a descoperit pe teritoriul municipiului Constanţa un tezaur antic de o valoare deosebită, compus din 24 de piese lucrate în marmură, reprezentând divinităţi greceşti: bustul zeiţei Isis (divinitate de origine egipteană, foarte răspândită la Tomis); Şarpele Glykon; grupul statuar Fortuna cu Pontos; aedicula cu reprezentarea zeiţei Nemesis; plăci votive cu reprezentarea Cavalerului Trac; basoreliefuri ale lui Hermes, zeul comerţului; statuete ilustrând-o pe zeiţa Cybela; Selena - Luna în carul tras de doi tauri albi cu care circula pe bolta cerească; Cele trei Graţii şi Mithras răpunând taurul.

Această descoperire a fost făcută ca urmare a lucrărilor de modernizare din zona Gării Vechi din oraşul Constanţa, în momentul în care vechile şine au fost demontate. În urma excavărilor, a fost scos la iveală capul statuar al zeiţei Fortuna. Această descoperire a determinat întreruperea lucrărilor şi sosirea unui grup de experţi arheologi care să evalueze tezaurul găsit. Aceştia au efectuat o serie de săpături în urma cărora au mai fost găsite încă 23 statuete, reprezentând divinităţi greco-romane, asiatice, egiptene şi locale grupate pe o platformă zidită.

Descoperirea arheologică este cu atât mai importantă cu cât, printre cele 24 de statui descoperite, se numără şi una unică, la nivel mondial. Este vorba despre Şarpele Glykon, unica statuie de cult a acestei divinităţi cunoscută până acum în întreg Imperiul Roman şi a cărui dimensiuni şi măiestrie de realizare sunt impresionante. De studiul reprezentărilor sculpturale ale divinităţilor s-a ocupat cercetătorul istoric constănţean Zaharia Covacef.

Statueta, care datează din secolul al II-lea, este sculptată, împreună cu postamentul, dintr-un singur bloc de marmură, cu latura de 66 cm, iar dacă ar fi desfăşurat, şarpele ar avea 4,76 m lungime. Tehnica de lucru folosită a fost cea de cioplire şi şlefuire. Şarpele este reprezentat încolăcit, având bot de miel, păr şi urechi umane şi coadă de leu.

Prezenţa statuetei şarpelui Glykon în tezaurul descoperit în vechea cetate grecească Tomis atestă răspândircea cultului şi în cetăţile greceşti din Dobrogea. Statueta a fost expusă în Sala Tezaur de la parterul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa.

În rândul arheologilor şi istoricilor antici există păreri împărţite cu privire la statueta descoperită la Constanţa. "Descoperirea tomitană a suscitat un viu interes, datorită aspectului insolit al monumentului. Până în prezent, ipoteza identificării şarpelui tomitan cu Glykon a fost acceptată de cea mai mare parte a cercetărilor. Totuşi, unul dintre ultimele studii care s-au făcut asupra monumentului tomitan îl consideră a fi o reprezentare a <Şarpelui ofit>", a declarat muzeograful Cecilia Paşca. ^[2]

Muzeografa Cecilia Paşca argumentează această concluzie datorită faptului că Şarpele Glykon putea fi reprezentat oricum, în timp ce Şarpele ofit doar ca cel descoperit în cetatea Tomis: cu cap de miel şi numai propriu funcţiei pe care o îndeplinea în cultul ofiţilor.

[modifică] Reprezentarea numismatică a şarpelui Glykon

Bancnota de 10.000 lei din anul 1994. Pe avers, în stânga portretului istoricului Nicolae Iorga se află şi o reprezentare a şarpelui Glykon.

Principalul cercetător al acestui aspect numismatic a fost specialistul în istorie antică Jona Lendering din Olanda. În urma acestor cercetări s-au descoperit o serie de monede romane pe care sunt reprezentate un şarpe încolăcit, care a fost identificat de către unii specialişti cu şarpele-zeu Glykon. Menţionăm astfel:

• moneda de bronz bătută de către împăratul Antoninus Pius (138-161) în cetatea Aboniteichos/Ionopolis din provincia romană Bithynia-Pontus (Asia Minor). Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului cu o coroană de lauri, iar pe revers este reprezentat un şarpe cu faţă umană şi cu păr alături de inscripţia în limba greacă ΓΛΥΚΩΝ ΙΩΝΟΠΟΛΕΙΤΩΝ. Moneda are un diametru de 30 mm şi o greutate medie de 15,61 g.

Această monedă mai are şi alte două variante: o variantă în care împăratul nu are cunună de lauri, iar şarpele are capul îndreptat în partea dreaptă (diametru de 30 mm şi greutate medie de 18,22 g) şi o altă variantă în care împăratul are cunună de lauri, dar şarpele are capul mai mic (diametru de 24 mm şi greutate medie de 7,47 g).

• moneda de bronz bătută de către împăratul Lucius Verus (161-169) în cetatea Aboniteichos/Ionopolis din provincia romană Bithynia-Pontus (Asia Minor). Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului cu o coroană de lauri, iar pe revers este reprezentat un şarpe cu faţă umană şi cu păr alături de inscripţia în limba greacă ΓΛΥΚΩΝ ΙΩΝΟΠΟΛΕΙΤΩΝ. Moneda are un diametru de 29 mm şi o greutate medie de 16,08 g.

• moneda bătută de către împăratul Decimus Clodius Albinus (196-197) în cetatea Pautalia (astăzi oraşul bulgăresc Kyustendil) din provincia romană Tracia. Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului, iar pe revers este reprezentat un şarpe încolăcit încercând să înghită o coloană, aflată în partea dreaptă. Unii cercetători consideră acest şarpe ca fiind Glykon.

• moneda bătută de către cezarul roman Philippus al II-lea, fiul împăratului Marcus Iulius Philippus - Filip Arabul (244-249) în cetatea Tomis din provincia romană Tracia. Pe aversul monedei sunt reprezentate chipurile cezarului Marcus Julius Severus Philippus (Philippus al II-lea) şi a zeului egipteano-grec Serapis, iar pe revers este reprezentat un şarpe cu un cap care radiază (semn al divinităţii).

De asemenea, ca urmare a descoperirii unice a statuetei şarpelui Glykon în Constanţa, aceasta a început să fie reprezentată şi în operele de artă româneşti. În februarie 1994, Banca Naţională a României a pus în circulaţia bancnota de 10.000 lei, în care pe avers în stânga portretului istoricului Nicolae Iorga există şi o reprezentare a statuetei şarpelui Glykon.

[modifică] Fotogalerie

Variantă de monedă bătută de către împăratul Antoninus Pius (138-161) de dimensiune mai mică.	Variantă de monedă bătută de către împăratul Antoninus Pius (138-161) în care împăratul nu are cunună de lauri.	Monedă bătută de împăratul roman Clodius Albinus (196-197) în cetatea Pautalia din Tracia.	Monedă bătută de cezarul roman Philippus al II-lea, fiul împăratului Marcus Iulius Philippus - Filip Arabul (244-249) în cetatea Tomis din provincia romană Tracia.
Statueta şarpelui Glykon privită din profil

[modifică] Note

1. ^ The Guardian, 2 septembrie 2002 - Moore's murderer
2. ^ Telegraf, 23 ianuarie 2007 - O reprezentare unică a Şarpelui Glykon, expusă la Muzeul de Istorie

[modifică] Bibliografie

[modifică] Texte scrise de Lucian despre Glykon şi Alexandru din Abonutichus

• fr Oeuvres complètes de Lucien de Samosate (0125?-0192?)
• fr Lucian - "Alexandre ou le faux prophète" (Les belles lettres, Paris, 2003) (reeditare bilingvă a traducerii lui M. Caster)

[modifică] Studii despre Glykon şi Alexandru din Abonutichus

• fr F. Cumont - "Alexandre d'Abonotichos. Un épisode de l'histoire du paganisme au IIe siècle de notre ère" (Bruxelles, 1887)
• fr M. Caster - "Études sur Alexandre ou le faux prophète" (Paris, 1938) (text, traducere şi comentariu)
• fr L. Robert - "À travers l'Asie Mineure. Poètes, prosateurs, monnaies grecques, voyageurs et géographie" (Paris, 1980), pag. 393-436 şi "Le serpent Glycon d'Abonouteichos à Athènes et Artémis d'Éphèse à Rome" în Opera minora selecta, V (Amsterdam, 1989), pag. 747-13
• en M.S. Kos - "Draco and the survival of the snake cult in the central Balkans", în: Tyche nr. 6 (1991)

[modifică] Studii mai generale asupra contextului religios al epocii

• fr P. Brown - "Genèse de l'antiquité tardive" (Paris, 1978)
• en Christopher P. Jones - "Culture and Society in Lucian" (Harvard Univeristy Press, 1986)
• en Robin Lane Fox - "Pagans and Christians in the Mediterranean World" (Penguin, Harmondsworth, 1986)
• fr Aelius Aristide, Lucien, Apulée : trois témoins du sentiment religieux dans l'Empire romain au IIe s. ap. J.-C. (pdf)

[modifică] Legături externe

• en Jona Lendering - "Glykon"

   

Acest articol a obţinut premiul I la Concursul de scriere din luna martie 2007, secţiunea societate, obţinând 12 puncte din cinci voturi.