Florian Pittiş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Florian Pittiş

Născut(ă) 4 octombrie 1943
Bucureşti
Decedat(ă) 5 august 2007 (63 ani)
Bucureşti
Căsătorit(ă) cu Niculina Anda (1999-2007)

Florian Pittiş (n. 4 octombrie 1943, Bucureşti; d. 5 august 2007, Bucureşti) a fost actor, regizor, traducător, interpret de muzică folk şi realizator de emisiuni radio român. A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc şi alţii.

Cuprins

[modifică] Activitate artistică

A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Şerban şi Alexandru Tocilescu. A tradus si a regizat piese de teatru. În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio cu Anda Călugăreanu şi Dan Tufaru, iar mai târziu în Cenaclul Flacăra. În anul 1992 întemeiază, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vladi Cnejevici, formaţia Pasărea Colibri, la care activează până în 2001 şi împreună cu care înregistrează patru albume.

Semnează cronică muzicală în diverse publicaţii, iar în 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-şef al postului de radio Radio3net.ro, ce emite exclusiv pe Internet. A adus o contribuţie notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiş Show.

Florian Pittiş a tradus in limba română cântecele lui Bob Dylan: A Hard Rain's A-Gonna Fall (Va veni ar o ploaie grea) [1], Death is Not the End (Sfârşitul nu-i aici) [2], Don't Think Twice, It's All Right (Nu-i nimic, asta e! ) [3], Mr. Tambourine Man [4], Rainy Day Women # 12 & 35 (Toţi suntem puţin luaţi...) [5], She Belongs to Me (Alo! Ea-i a mea) [6], Silvio (Oameni buni) [7].

În afara activităţii artistice, Pittiş a fost membru şi preşedinte al Senatului Clubului Aristocratic al Rapidului, fiind susţinător al acestei echipe de fotbal.

S-a căsătorit la 12 martie 1999 cu Niculina Anda, educatoare.

La 30 iulie 2007, Pittiş a fost internat la Institutul Oncologic Fundeni. Artistul a impus medicilor să nu dezvăluie amănunte despre starea sănătăţii sale. Boala care l-a doborât, cancerul de prostată, era diagnosticată de mai bine de un an, timp în care Pittiş a urmat cu regularitate tratamentele prescrise.[1] Florian Pittiş se stinge din viaţă la 5 august 2007 (ora 15,15).

[modifică] Muzică

[modifică] TV

A fost una dintre vocile îndragitei emisiuni Teleenciclopedia, producţie TVR.

[modifică] Roluri in teatru

Ca regizor

[modifică] Cinema

[modifică] Varia

Conform propriei declaraţii, Florian Pittiş a fost din 1998 membru al masoneriei române. La un moment dat a devenit purtător de cuvânt al Marii Loje Naţionale din România.[3]

A fost un fumător pătimaş de Carpaţi fără filtru.[4]

[modifică] Note

  1. ^ Un an fara Florian Pittis, 5 august 2008
  2. ^ a b en Scortea, Răzvan. Romania mourns folk hero Pittiş, articol publicat pe site-ul postului radiofonic BBC
  3. ^ http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=2157
  4. ^ Florian Pittis: "am simtit ca miroase a teiul de pe strada mea", Jurnalul National, 22 aprilie 2005

[modifică] Legaturi externe

În acest spectacol, de mare clasă actoricească, se disting două interpretări ieşite din comun: Virgil Ogăşanu – Malvolio… Şi, cel fără de care a 12-a noapte nu poate exista şi nici nu poate fi imaginată, Feste, cel mai inţelept si mai trist bufon din comediile shakespeareene, cu o surprinzătoare viaţă prin creaţia lui Florian Pittiş. Un joc de profunziume, interiorizat, cu straturi de semnificaţii, elaborat cu precizie în gest, privire si cântec, ne-au relevat un Feste-vagabond, un Charlot „avant la lettre”, cu straiele lui Rică-Fante de Obor, un Feste care fumează cu disperare şi înţelepciune, fiindcă ştie tot ce se poate şti despre viaţă şi despre moarte, despre dragoste şi trădare, despre prietenie şi nestatornicie, despre noroc şi soartă. Un Feste care deschide şi închide pagina spectacolului, îmbarcându-ne cu el pe o „Corabie a nebunilor”. Mira Iosif – revista Teatrul nr. 5 (anul XVIII), mai 1973

Unelte personale
În alte limbi