Mircea Vintilă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mircea Vintilă
Născut(ă) 23 martie 1949

Mircea Vintilă este un interpret român de muzică folk, cu o activitate discografică și concertistică bogată. Cântecele sale debordează de melodicitate și o atenție deosebită acordată "vorbelor". De la „Lordul John” la „Dramă de cartier”, fanii au savurat o listă întreagă de adevărate hituri.

Vintilă s-a născut pe 23 martie 1949 la București și a fost interesat de muzică din copilărie. A urmat Școala de Muzică (clasa violă). A terminat „Liceul Lazăr” și apoi a absolvit Institutul de Construcții în anul 1974.

Activitate. Discografie[modificare | modificare sursă]

A cântat alături de alți prestigioși artiști (Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stănculescu) la primul festival studențesc de folk din anul 1971, la clubul „303” al Politehnicii bucureștene, apoi la clubul „Universitas”, la „Casa de Cultură a Studenților” și în Cenaclul Flacăra.

La a doua ediție a Festivalului "Primăvara baladelor" câștiga „Marele Premiu” cu piesa "Lordul John". Cu piesa "Bade Ioane" câștigă premiul „Teletop” al Televiziunii Române, iar cu piesa "Făt Frumos" caștigă premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

A editat primul disc single, Pământul deocamdată – Mielul, în anul 1974. În 1975 lansează un alt disc single, Hanul lui Manuc – Bade Ioane. Urmează primul LP de mare succes in 1976, intitulat Crezul meu, o parte din piese fiind orchestrate de Dan Andrei Aldea.

Coperta albumului "Peripeţii noi"

În 1982 urmează un alt LP Peripeții noi și apoi, în 1986, un alt album, intitulat Mircea Vintilă. (Titlul original era Se retrage la Vatra Luminoasă, dar nu a fost acceptat.) În perioada 1978-1984 au fost editate două compilații folk pe care apare în total cu patru piese.

În 1990 primește Marele Premiu pentru întreaga Activitate în cadrul Festivalului Național de Muzică Folk "Om bun". Urmează o serie de turnee in Austria, Franța, Germania, Rusia și Slovacia. Susține spectacolul "Față în față cu lumea" la Teatrul „Bulandra”, alături de Florian Pittiș, cu care în anul 1992 editează albumul Nu trântiți ușa. La acest album colaborează pentru prima dată cu Mircea Baniciu și Vlady Cnejevici, care s-au implicat ca orchestratori în realizarea materialului.

În 1992 fondează împreună cu Mircea Baniciu, Florian Pittiș și Vlady Cnejevici grupul Pasărea Colibri, desfășurînd o prestigioasă activitate discografică și de turneu în țară și străinătate (SUA, Canada, Germania).

Albumul „Madama de pică”[modificare | modificare sursă]

În octombrie 2000, Mircea Vintilă lansează sub marca Roton albumul “Madama de pică”, primul proiect solo după o perioadă în care a activat mai mult împreună cu Pasărea Colibri. Albumul include doar piese noi, cu un sound remarcabil, la care și-au adus contribuția artiști de marcă: Mugurel Vrabete, în calitate de producător executiv, Horia Stoicanu - co-autor, Gheorghe Emanuel - programare și claviaturi, Relu Bitulescu - percuție, Eugen Caminschi - chitară, Marius Bațu - chitară acustică și backing vocal, Mugurel Vrabete - bass. Primul single extras, "Noros Cecer", beneficiază de un superb videoclip. „Madama de pică” a fost declarat "cel mai bun album folk al anului 2000", iar videoclipul piesei „Noros Cecer” a luat premiul pentru "Cel mai bun videoclip al anului", decernat de Uniunea Artiștilor Profesioniști din Televiziune.

Mircea Vintilă, în recital la Vama Veche

Trei ani de pauză discografică au însemnat destule schimbări. În primul rând - despărțirea, în vara anului 2003 - de „Pasărea Colibri”, alături de care a mai lansat în acest interval două LP-uri - „Încă 2000 De Ani” (2001) și „10 Ani” (2003) -, ambele la Roton. În plus, Vintilă a semnat un contract cu o nouă casă de discuri, părăsind Roton-ul pentru Intercont Music. O altă noutate o reprezintă Trupa “Brambura”, care îl acompaniază pe muzician in concerte, dar și pe noul material. Grupul este compus din instrumentiști de valoare: Eugen Caminschi (chitară), Gelu Ionescu (claviaturi), Vadim Tichișan (tobe), Cătălin Crețeanu (bas), Elena Pavel și Andrada Popa (backing vocal).

Albumul „Toți într-o barcă”[modificare | modificare sursă]

În albumul Toți într-o Barcă, Mircea Vintilă continuă colaborarea cu Horia Stoicanu, alături de care a înființat în anul 2000, după spusele sale, un „comando muzical” prin care cei doi au dorit să „debarce în forță pe plaja de manele”. Ca urmare, dintre cele 10 piese care fac parte din acest disc, cinci sunt creditate tandemului Vintilă - Stoicanu, iar încă două sunt semnate individual de cei doi. Restul aparțin lui Eugen Caminschi și lui Iulian Vrabete.

În general, este un album mai mult îndreptat spre pop-rock ca de obicei; Toți într-o barcă surprinde prin prospețimea pieselor și prezentarea acestora.


Albumul „Opere & operete”[modificare | modificare sursă]

Pe 14 decembrie 2005, Mircea Vintilă a lansat albumul Opere & operete, produs de Intercont Music și Fundația „Mircea Vintilă”, album ce conține 13 piese,[1] adevărate hituri lansate de solist de-a lungul anilor („Pământul deocamdată”, „Cu tine prin New-York”, „Miruna”, „Făt Frumos”, „Bade Ioane” etc.), și o piesă nouă, inedită, care constituie o mare supriză, datorită accentelor ei hip-hop, „Dramă de cartier”.

Piesele mai vechi incluse în acest best of au fost rearanjate orchestral și aduse, ca sound, la standardele anului 2005.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Album - Best of Mircea Vintila, 19 decembrie 2005, Cristina Ologeanu, Loreta Popa, Jurnalul Național, accesat la 18 iunie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri