Truman Capote

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Truman Capote

Truman Capote by Jack Mitchell.jpg
Truman Capote fotografiat de Jack Mitchell
Naștere 30 septembrie 1924(1924-09-30)
New Orleans,
Statele Unite
Deces 25 august 1984 (59 de ani)
Los Angeles,
Statele Unite
Ocupație Artist/ Scriitor
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1943-84
Opere semnificative Cu sânge rece, Mic dejun la Tiffany


Note
Truman Capote signature.svg

Truman Streckfus Persons (n. 30 septembrie 1924 - d. 25 august 1984) a fost un scriitor american, unul dintre cei mai importanți ai secolului XX, autor de romane, nuvele și scenarii. A inaugurat cu "In Cold Blood" genul „romanului de non-ficțiune”, roman-reportaj bazat pe personaje și acțiuni reale.

Viața[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Capote fotografiat de Carl Van Vechten, 1948

S-a născut la New Orleans, cu numele Truman Streckfus Persons. Părinții săi, Lillie Mae Faulk, o demimondenă cu veleități artistice în vârstă de 17 ani și Archulus Persons, avocat, au divorțat pe când el avea doar patru ani, eveniment care-i va marca profund sensibilitatea. În lungile peregrinări, purtat de mama sa prin încăperi închiriate și camere precare de hotel, copilul a învățat singur să scrie și să citească.

Alături de Sook Faulk

Mama îl încredințează până la urmă spre creștere mătușilor lui din sud; ajunge astfel în orășelul Monroeville din statul Alabama, o comunitate conservatoare destul de săracă unde va rămâne aproape un deceniu. Va petrece acolo anii de aventură ai unei copilării idilice, în sânul naturii și într-o deplină libertate, pe care îi va evoca mereu cu nostalgie în scrierile sale. Afecțiunea copilului Truman se îndreaptă mai ales spre una din verișoarele lui în vârstă, Sook Faulk (foto stânga), persoană de o candoare și un simț moral care-l vor marca, admirabil portretizată în nuvelele "A Christmas memory" și "The Thanksgiving visitor". Printre copiii care îi sunt tovarăși de joacă în acei ani se află și Harper Lee, autoarea de mai târziu a romanului "Să ucizi o pasăre cântătoare" și cea care avea să-i rămână prietenă întreaga viață. Copilăria lui Truman Capote este umbrită însă de absența părinților și de statutul aparte pe care ea i-l conferea în ochii celorlalți copii; în excursiile la care participau tații acestora, el e nevoit să vină mereu singur și să inventeze povești neverosimile despre tatăl său: 'Mă simțeam ca un fel de orfan spiritual, ca o țestoasă întoarsă pe spate".

Mama lui se recăsătorește în 1933 cu un om de afaceri new-yorkez, Joseph Capote, mutându-se alături de acesta în New York. Tânărul Truman îi urmează; este fascinat rapid de tumultul și farmecul marelui oraș. Tatăl său vitreg îl adoptă oficial, schimbându-i în acte numele în Truman Garcia Capote. Mama, o narcisică devenită alcoolică, pe care băiatul o iubește enorm, e oripilată de la început de latura lui efeminată, umilindu-l cu cruzime și în mod repetat. E înscris pe rând la mai multe școli private. Din cauza rezultatelor dezastruoase la învățătură, părinții sunt sfătuiți să își supună copilul, bănuit de retardare, unui examen psihiatric. În urma testelor, află cu surprindere că acesta a obținut calificative neobișnuit de înalte și este clasificat drept "geniu". Profesoara de engleză de la Greenwich High School este prima care îi remarcă talentul. Visul copilului a rămas același dintotdeauna: să devină scriitor. La 17 ani, abandonează școala, considerând că instrucția e irelevantă pentru talentul literar, și primește o slujbă măruntă la The New Yorker, publicația unde îi vor apărea mai târziu multe din lucrările sale celebre.

Debutul[modificare | modificare sursă]

Începe să scrie proză scurtă, trimițându-și încercările literare la redacțiile mai multor publicații. Abandonează un prim roman, Summer Crossing, pe care îl consideră prea slab (acesta va fi publicat postum, în 2005, în pofida dispoziției lui exprese). Nuvela "Miriam", apărută în Mademoiselle, este remarcată imediat, iar tânărul Capote e răsplătit cu O. Henry Memorial Award, premiu acordat celei mai bune nuvele de debut. Această primă reușită îi facilitează semnarea unui contract cu editura Random House, care îi oferă și un avans de 1500 de dolari pentru viitorul roman. Apărut în 1948 sub titlul Other voices, other rooms (Alte glasuri, alte încăperi), romanul se impune imediat ca best-seller, fiind recunoscut ca un eveniment pe piața cărții și în lumea literară.

Coperta a patra a volumului "Other voices, other rooms"

Un scandal colateral avea să sprijine eficient nivelul remarcabil al vânzărilor: poza de pe coperta a patra a cărții (foto dreapta) îl înfățișează pe autor într-o postură considerată "șocantă". Unii cititori protestează la vederea fotografiei, declarându-se scandalizați de sugestia licențioasă pe care aceasta o îngăduie. Poza face înconjurul Americii, reluată în cotidiane și dezbătută în publicații mondene. Editura profită rapid și trimite în librării afișe publicitare reproducând fotografia, pe care stă scris cu litere de-o șchioapă: "Acesta este Truman Capote". Abila manevră de marketing sporește rumoarea provocată de carte și impune numele autorului acolo unde acesta își dorise întotdeauna să ajungă: în rândurile jet set-ului american, lumea de miraj și strălucire a bogaților și a celebrităților din domeniul literar, artistic sau monden. "Trebuia să am succes, și trebuia să am succes devreme", declară el în 1978, rememorându-și debutul. "Oamenii ca mine au știut mereu unde au vrut să ajungă. Mulți își petrec jumătate din viață fără să știe acest lucru. (...) Eu însă am știut întotdeauna că doresc să fiu scriitor și că doresc să fiu bogat și celebru."

În jet set[modificare | modificare sursă]

Capote publică în anii următori o serie de nuvele, interviuri, articole și însemnări de călătorie, cu predilecție în The New Yorker. Acestea vor fi antologate în volumele A Tree of Night and Other Stories(1949), Local Color (1950) și The Muses Are Heard (1956). Sunt anii libertății sale depline. Începe să câștige de pe urma scrisului, să cunoască numeroși autori din întreaga lume, și să călătorească mult peste ocean, cu precădere în Europa.

Prima colaborare cu studiourile de film de la Hollywood are loc în urma ecranizării piesei "The Grass Harp". Interesat de noua lume pe care o descoperă, va scrie, singur sau în colaborare, câteva scenarii de film, teatru sau musical. Homosexual, amator de petreceri și amfitrion al unora dintre ele (celebrul "Black & White Ball", un bal mascat cu 500 de invitați îmbrăcați doar în alb și negru, considerat "petrecerea secolului", este organizat de el), înconjurat de numeroși admiratori și prieteni, respectat și temut pentru remarcile sale ascuțite și adesea memorabile (este supranumit "mica teroare", "the tiny terror", aluzie la cei 1,62 m ai staturii sale), Truman Capote găsește în atmosfera frivolă care înconjura lumea filmului din acei ani terenul ideal de inspirație și manifestare pentru libertatea sa de creație.

Consacrarea deplină sosește în 1958: Capote publică al doilea roman, inițial considerat o nuvelă mai extinsă, Breakfast at Tiffany's. Aducându-i vânzări importante, ecranizat mai apoi, în 1961, cu Audrey Hepburn în rolul grațioasei eroine Holly Golightly, romanul îi aduce recunoașterea deplină a criticii și a publicului, transformându-l imediat într-o celebritate. Tot atunci va primi însă și vestea de care se temuse tot timpul, aceea că mama sa s-a sinucis; artista minoră nu reușise să intre în lumea ale cărei porți se deschiseseră larg pentru el. Acest contrast îi dă prima idee de a scrie "Answered Prayers". Succesul îl ajută totuși să suporte cu stoicism drama; scrie în continuare, călătorește, face proiecte. Scriitorul este filmat, premiat, invitat în saloane și la evenimentele timpului, adulat de public și recunoscut pe stradă. Un statut măgulitor care, în primă instanță, nu îi displace deloc și pe care de altfel și-l dorise. Abia intrat în această lume pe care avea să o descrie, mai târziu, cu detașare și acrimonie, îi observă atent slăbiciunile, regulile nescrise și protagoniștii.

Punctul de cotitură: romanul In Cold Blood[modificare | modificare sursă]

În liniștea apartamentului său din Long Island, Truman Capote deschide într-o dimineață de noiembrie a anului 1959 ziarul New York Times, unde citește o scurtă relatare a unei crime sângeroase petrecute în Holcomb, Kansas: doi tineri jefuiesc casa unui fermier, ucigând până la urmă întreaga familie, pe acesta, soția sa și cei doi copii. Notița are un efect hipnotic. Violența și absurditatea acelei crime, petrecută într-un orășel îndepărtat din Sud, într-o comunitate liniștită și conservatoare, captează interesul lui Capote. O roagă pe Harper Lee să-l însoțească imediat la fața locului, pentru a cerceta împrejurările crimei și a scrie un reportaj ca trimis al săptămânalului The New Yorker. Debutează astfel o poveste uimitoare, acoperind șase ani de cercetări exhaustive și zeci de interviuri, culminând, după condamnarea și executarea criminalilor, cu ceea ce avea să devină revelația scenei literare americane: apariția romanului In Cold blood, carte inaugurând un gen literar nou, "romanul de non-ficțiune", în care "fiecare cuvânt este adevărat". Pe plan financiar, cartea este o lovitură și îi aduce 2 milioane de dolari din vânzări; emoțional, însă, munca la această carte și implicațiile ei morale îl epuizează. Publicat mai întâi în foileton în The New Yorker, romanul apare în 1966 la editura Random House și e considerat "cartea deceniului", aducându-i deplina recunoaștere internațională.

În același timp, apariția romanului marchează subtil o schimbare în viața autorului. După cum o arată biograful și prietenul său Gerald Clarke, un Capote epuizat de munca de cercetare este nevoit să aștepte câțiva ani verdictul judiciar, condamnarea definitivă și executarea criminalilor, "pentru a avea un final" al cărții în care cei doi apar ca personaje. Ecranizată în filmele "Capote" (2005) și "Infamous" (2006), această istorie a sfâșierii lăuntrice a autorului, prins el însuși într-un conflict clasic dintre conștiință și datorie, marchează punctul de cotitură din viața lui Truman Capote. În timpul redactării romanului, confruntat cu redarea universului dur pe care cartea îl revelă, începe să bea cantități tot mai însemnate de alcool. Prietena sa Phyllis Cerf, soția editorului Bennett Cerf de la Random House, avea să afirme că scrierea acestei cărți e cea care l-a făcut alcoolic. În paralel, întreaga lume a celebrității, pe care o frecventase, cu personajele și strălucirile ei, își pierde subit din importanță. Obținând tot ce-și dorise să obțină, atât pe tărâmul literaturii cât și pe cel al faimei, Capote începe să privească cu o luciditate sporită mecanismele lumii în care s-a afirmat, iluziile, căderile și turpitudinile ei. Începe să experimenteze tot mai mult alcoolul și drogurile ușoare la petrecerile faimoase ale timpului. Observă, ascultă, adună impresii și anecdote, și scrie mai ales, în secret, pregătindu-se de o înfruntare violentă cu lumea de care nu se voia anexat: micul univers frivol și exclusivist al celebrităților americane.

Anii din urmă[modificare | modificare sursă]

Scriitorul este tradus și reeditat masiv; în continuare, îi apare "The Dogs Bark" antologie de texte inedite sau reluate din publicații. Orice text cu semnătura sa este devorat de admiratori. Sunt anii în care Truman Capote e tot mai prezent în conștiința publicului. Participă la diverse talk-show-uri și emisiuni de televiziune, este solicitat și invitat peste tot, spune anecdote, lansează replici acide, face dezvăluiri, creează spectacol. Anunță, mai ales, mereu că lucrează neobosit la o carte, un roman care va fi ceva cu totul diferit și neașteptat, dar al cărui conținut înțelege să nu îl dezvăluie. Va fi un "roman proustian", ține el să adauge. Nimeni nu bănuie despre ce ar putea fi vorba. Apariția primelor fragmente declanșează, de aceea, o furtună devastatoare.

Apărute în revista Esquire, primele două fragmente din romanul anunțat "Answered Prayers" produc o explozie de atacuri violente împotriva sa. Se întâmplase inimaginabilul: toate personajele romanului, cu nume abia schimbate, sunt foarte ușor de recunoscut. Actori, regizori, mondeni, vedete, moștenitori ai unor familii, producători tv, editori, agenți literari, filfizoni, bancheri, manechine, artiste, scriitori, amante, magnați ai timpului, cu toții se recunosc, șocați, în personajele înfățișate acolo, cu poveștile, cruzimile, secretele și infidelitățile lor, în artificialitatea și vidul lumii care-i înconjoară. Imediat, scriitorul este izolat total de scena publică. Nu mai este primit nicăieri, toate ușile i se închid în față. Prietenii îl părăsesc în marea lor majoritate, presa se declară dezgustată, criticii desființează la unison cartea. Chiar prietenii vorbesc deschis de o sinucidere simbolică. Scriitorul se apără, explică, apoi renunță: spusese adevărul despre o lume cinică și artificială, care amenința să îl înghită. Prezent în numeroase show-uri de televiziune, cu câțiva prieteni fideli care i-au rămas alături, Capote își petrece ultimii ani continuând să scrie. Publică Music for Chameleons, splendid volum de proză scurtă care este primit cu răceală. Împreună cu prietena sa, actrița Joanne Carson, se mută pe Coasta de Vest, în Los Angeles, unde aceasta avea o proprietate. Reușește să învingă dependența de droguri și alcool, dar în cele din urmă inima sa cedează. Pe 25 august 1984, scriitorul se stinge în brațele prietenei sale. Avea 59 de ani. Stilist desăvârșit, cu o proză intimistă de o mare sensibilitate, tradus în zeci de țări, socotit unul din cei mai mari scriitori ai vremii sale, Truman Capote a marcat istoria literară, opera și viața sa suscitând și astăzi un imens interes din partea publicului.

Citate memorabile[modificare | modificare sursă]

  • Nu-mi pasă ce se spune despre mine, câtă vreme nu-i adevărat. (I don't care what anybody says about me as long as it isn't true.)
  • Celebritatea e bună la un singur lucru: ți se încasează cecurile și într-un oraș mic. (Fame is only good for one thing - they will cash your check in a small town.)
  • Să termini o carte e ca și cum ai duce un copil în spatele casei și l-ai împușca. (Finishing a book is just like you took a child out in the back yard and shot it.)
  • Viața este o piesă relativ bună, cu un act trei scris prost. (Life is a moderately good play with a badly written third act.)
  • Păi, sunt cam de înălțimea unei carabine, și la fel de zgomotos. (Well, I'm about as tall as a shotgun, and just as noisy.)
  • La televizor îmi place să vorbesc despre acele lucruri de care nu merită să scrii. (I like to talk on TV about those things that aren't worth writing about.)
  • Tinerii cred că bătrânii sunt neghiobi; dar bătrânii știu că tinerii sunt neghiobi. (Young men think old men are fools; but old men know young men are fools.)
  • Bunul gust e moartea artei. (Good taste is the death of art.)
  • Vărsăm mai multe lacrimi în urma rugăciunilor îndeplinite, decât în urma celor care nu au fost. (More tears are shed for answered prayers than for unanswered ones. - Citat al Terezei de Avila, preluat ca titlu al cărții Answered prayers.)

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Alte glasuri, alte încăperi, roman, 1948
  • Arborele nopții, nuvele, 1949
  • Local Colour, impresii de călătorie, 1950
  • Harfa de iarbă, nuvelă, 1951
  • Mic dejun la Tiffany, roman, 1958
  • The Muses are Heard, povestiri, 1956
  • House of Flowers, scenariu de musical jucat pe Broadway, 1964
  • Cu sânge rece, roman, 1966
  • The Thanksgiving Visitor, nuvelă, 1967
  • The Dogs Bark, impresii de călătorie și portrete, 1973
  • Muzică pentru cameleoni, proze scurte, 1980
  • Answered Prayers, roman rămas neterminat, publicat postum, în 1987
  • Summer Crossing, roman abandonat în tinerețe, apărut în 2005

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Truman Capote.