Clubul Atletic Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


CA Timișoara
Informații generale
Nume complet Clubul Atletic Timișoara
Nume precedent(e) CA Timișoara
Data fondării 1902
Data desființării 1936
Culori alb-negru
Stadion RGMT , Timișoara
(10,000 locuri)
Echipament
Kit body blackstripes.png
Kit body.svg
Kit right arm redshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare

Clubul Atletic Timișoara a fost cel dintâi club de fotbal fondat în spațiul românesc cu sediul în Timișoara.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Primul club destinat exclusiv fotbalului de pe teritoriul României de astăzi a fost înființat în data de 26 aprilie 1902, la Timișoara, aflată pe atunci în Austro-Ungaria.

Clubul a fost fondat în anul 1902 și a fost condus de Dr. Adalbert Mesko- presedinte, Rudolf Trinksz - vice-presedinte si ing. Victor Covaci. În 1913, câștigă Campionatul Districtual Timișoara cu următoarea echipă: Drexler - Löbl, Soma, Scholmanski, Aichiger, Rausberger - Franz, Bauer, Weinberger, Molnár II, Molnár I.

La inițiativa unui grup de tineri din cartierul Iosefin în frunte cu dr. Péter Dobroszláv, într-una din sălile Casei de raport a orașului, Palatul „Elite“ (clădirea actualului restaurant „Sinaia“) se înființează Football Club Timișoara (FCT, în maghiară TFC), devenit după câțiva ani Clubul Atletic Timișoara (C.A.T.). Clubul avea 30 membri și culorile alb-verde.

Stadionul C.A.T.[modificare | modificare sursă]

Șeful serviciului pentru ocrotirea orfanilor și membru al consiliului local, Béla Meskó, avea să ocupe postul de președinte, din conducere mai făcând parte Rudolf Trinksz (vicepreședinte), Victor Kovacs (secretar) și Iuliu Aranyossy (casier). La insistențele președintelui, primarul Telbisz a aprobat repartizarea și donarea unui teren potrivit din fondul primăriei, acesta fiind inaugurat în 1904. Suprafața de joc era trasată pe locul viran dintre cartierele Cetate și Elisabetin, tribuna principală (construită mai târziu) fiind amplasată exact pe locul actualei clădiri a Facultății de Mecanică de pe Bulevardul Mihai Viteazul.

Primul meci de fotbal[modificare | modificare sursă]

Primul meci intercluburi avea să aibă loc la 20 august 1902, pe terenul de la Pădurea Verde, în fața a aproximativ 100 spectatori: Football Club Timișoara - Reuniunea de Sport Lugoj 2-3 (0-2). (Clubul Reuniunea de Sport Lugoj a luat naștere chiar în acea lună). Arbitru a fost președintele oaspeților, Hoos Ernest! La sfârșitul jocului, conform obiceiului acelor vremuri, arbitrul a anunțat rezultatul cu voce tare. După o lună, timișorenii primesc vizita jucătorilor de la Clubul Atletic Arad. O nouă înfrângere, de data aceasta cu 5-2, care nu face decât să o prefațeze pe cea și mai aspra din jocul revanșa de la Arad (5-0).

În primii ani ai activității sale, clubul de pe Bega nu putea să evolueze decât sporadic, neexistând în oraș alte echipe. Partidele se disputau așadar cu adversări din Lugoj, Arad, Becicherecu Mare, Kikinda, Vârset sau Szeged.

În 1904 se inaugurează terenul primit de la primărie și cu această ocazie, FCT a învins cu 5-0 pe ATE din Arad, trei dintre goluri aparținând lui Sutu. Este interesant de semnalat o întâmplare petrecută în timpul acestui joc. La scorul de 1-0 pentru gazde, timișoreanul Wallandt este eliminat. Considerând că este inechitabil să evolueze cu un jucător în plus, oaspeții au decis ca unul dintre ei să părăsească terenul, jucându-se 10 la 10.

În 1905, FCT și o altă echipă timișoreană, RGT, participă la campionatul Ungariei de Sud. RGT se clasează pe locul secund, după SzSE din Subotica (oraș aflat pe teritoriul Voivodinei de astăzi), jocul direct încheindu-se nedecis (1-1).

În 1910 CAT câștigă campionatul Ungariei de Sud în 1910. Un an mai târziu echipa are în componență chiar și un jucător englez, Evans. În 1912, CAT învinge Selecționata Serbiei atât la Timișoara, cât și la Belgrad (cu același scor, 3-2), iar în 1913 susține una dintre partidele celebre ale timpului, fiind învinsă la Timișoara, cu 3-1, de echipa engleză Oxford City.

După Primul Război Mondial în mod regulat participa la Campionatul District Timișoara, începând cu toamna anului 1921. Jucătorii utilizate în perioada 1921-1927 numerotate de la o multime de internationale cunoscute, cum ar fi: Zimmermann, Kozovits, Holz, Raffinski.

La sfârșitul sezonului 1925-1926, a terminat prima și sa calificat la turneul final al campionatului național. Dar, după un litigiu este înlocuit cu Chinezul Timișoara și pierde șansa de a apărea în competiția.

În 1934, CA castiga Liga Vest, folosind jucători: Konrad - Havas, Zarkoczy - Iania, Kohn, Farago - Carabus, Korony, Possak, Molnár, Somogy și joacă un meci de dublu playoff pentru a promova în Divizia A cu România Cluj.

În vara anului 1936, CA a dispărut după o fuziune cu RGM Timișoara, noua echipă a fi numit CAM Timișoara

În 1936 Clubul Atletic Timișoara fuzionează cu Reuniunea de Gimnastică a Muncitorilor Timișoara (RGMT) - club înființat în 1911 -, noua echipă numindu-se Clubul Atletic Muncitoresc Timișoara (CAMT). La începutul sezonului 1940-1941 al Diviziei A, din cauza problemelor politice și a suspiciunilor activităților comuniste, CAMT este retrogradată în Divizia B. După cel de-al Doilea Război Mondial CAMT va fuziona cu Chinezul Timișoara (care în 1936 fuzionase la rândul său cu „ILSA” Timișoara) în încercarea ultimei de a supraviețui. Noua echipă s-a numit Chinezul CAMT, iar din 1946 va rămâne doar denumirea CAMT. Ultima apariție oficială a fost în Divizia B în sezonul 1948-1949 (locul 13 din 14 competitoare) după care echipa a fost desființată.

Cea mai mare performanță din istoria clubului este finala Cupei României, ediția 1937-1938 (când echipa evolua în Divizia B), din păcate pierdută în fața Rapidului cu scorul de 3-2. Finala a avut loc pe stadionul "Giulești" la 19.06.1938 fiind urmărită de 7000 de spectatori. 11-ele timișorean a fost alcătuit din: Nicolae Eichler - Ioan Gerber, Carol Galgocz, Coloman Farago - Emanuel Kohn, Iosif Janossy - Petru Bucher, Robert Toth-Bedö, Nicolae Reuter, Mihai Zsizsik, Nicolae Perszem. Golurile au fost înscrise de Ioan Gerber (min. 8 - 0-1) și Nicolae Reuter (min. 70 - 2-2). Traseul până în finală a fost următorul: 6-1 cu DUIG Brăila, 2-1 cu Phoenix Baia-Mare, 1-0 cu Sportul Studențesc și în semifinale 2-0 cu Victoria Cluj.
               Nicolae Reuter este singurul jucător din istoria echipei care a jucat în echipa națională, în perioada 1939-1940 (a debutat când echipa se află în Divizia B), iar Iosif Petschowski, unul dintre cei mai buni fotbaliști ai generației sale, a fost la începutul caierei sale sezonul în lotul echipei (1939-1940).

Prezența echipei în Divizia A (sezonul '32-'33 este din palmaresul RGMT, iar '39-'40 al echipei nou formate, CATM).

Legături externe[modificare | modificare sursă]