Istoria limbii esperanto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Esperanto flag
Esperanto
Acest articol este o parte a seriei de articole despre Esperanto
Limba
Esperanto | Gramatică | Scrisori | Fonologie | Ortografie | Vocabular
Istoria
Istoria | Zamenhof | Proto-esperanto | "Unua Libro" | Declarația de la Boulogne | "Fundamento" | Prague Manifesto
Cultura și media
Cultura | Esperantist | Esperantujo | Film | Internacia Televido | La Espero | Libraries | Literatură | Muzică | Vorbitori nativi | Pop culture references | Publicații | Simboluri | Ziua Zamenhof
Organizații și servicii
Amikeca Reto | Academia de Esperanto | Kurso de Esperanto | Enciclopedia | Pasporta Servo | Plouézec Meetings | TEJO | UEA | SAT | UK | IJK
Criticism
Esperantido | Propedeutic value | Reformed | Riism | Vs. Ido | Vs. Interlingua | Vs. Novial
Related topics
Auxiliary language | Constructed language | Ido | Interlingua | Novial | Volapük | Signuno | Anationalism
Wikimedia
Portal | Vikipedio | Vikivortaro | Vikicitaro | Vikifonto | Vikilibroj | Vikikomunejo | Vikispecoj

Istoria limbii esperanto își are originea în anul 1887, când a fost publicată prima carte în această limbă. Esperanto este o limbă artificială, creată de câteva persoane, într-un timp relativ scurt (1780 - 1887), în comparație cu limbile naturale care se dezvoltă, evoluează fără o conștientizare din partea vorbitorilor care sunt într-un număr mult mai mare.

Denunmirea ei provine de la pseudonimul Doktoro Esperanto pe care l-a asumat principalul creator al acesteia, Ludwig Lejzer Zamenhof.


Debutul[modificare | modificare sursă]

Unua libro,
ediţia rusă (1887)

Trăind într-un mediu politico-social și lingvistic marcat de contradicții și tensiuni[1], încă de tânăr, Zamenhof visa la existența unei limbi universale. La început a luat în considerare limba latină, dar, după ce o studiase în școală, și-a dat seama că este mult prea complicată pentru a servi drept limbă universală. Studiind și engleza, a observat că acea flexiune a verbului nu este necesară. A concluzionat ca o mărire a numărului de afixe, dar folosite judicios, ar putea genera, prin derivare, un lexic mult mai bogat, pentru un număr mai mic de cuvinte-rădăcină. Astfel de cuvinte de bază, sau rădăcini, le-a ales din limbile romanice și germanice, fiind mai bine cunoscute publicului larg.

La 19 ani, Zamenhof schițează un proiect de Lingwe Uniwersala. Mulți ani de-a rândul își perfecționează creația, deși eforturile sale se loveau de opoziția guvernanților țariști și chiar de ostilitatea celor apropiați[2], și realizează diverse traduceri, vizând printre altele Biblia și Shakespare. Publicarea, în 1887, a lucrării Unua Libro ("Prima carte") reprezintă marele succes al demersului său. Această carte, semnată Doctorul Esperanto ("doctorul care speră") este prima apariție publică, dar și actul de naștere al Limbii internaționale.


Perioada antebelică[modificare | modificare sursă]

Primul club de esperanto ia ființă în 1888, în locul celui de volapük (o altă limbă artificială care nu prea a avut succes) din Nürnberg. Un an mai târziu, în 1889, apare La Esperantisto, primul jurnal în esperanto. Numărul adepților se mărește, printre aceștia numărându-se și marchizul Louis de Beaufront, primul esperantist francez[3].

În 1895, 60% dintre abonații periodicului La Esperantisto sunt ruși. Articolul scris de L. N. Tolstoi, care devenise un simpatizant al esperanto, atrage și mai mult ostilitatea cenzurii țariste. Dar solidaritatea internațională se manifestează prompt și apar și alte inițiative.

Studenții Universității din Uppsala lansează, la sfârșitul lui 1895, un nou jurnal, Lingvo Internacia.

În același an, Hélène Giroud din Elveția este prima femeie nevăzătoare din lume care învață esperanto.

Cele două Războaie Mondiale[modificare | modificare sursă]

Pe 2 august 1914 era programat congresul de la Paris al esperantiștilor la care se înscriseseră 3739 persoane (din peste 50 de țări). Din păcate, tocmai în acea zi izbucnește Primul Război Mondial. Autoritățile germane împiedică sosirea lui Zamenhof și congresul nu mai are loc.

Urmează o perioadă de regres pentru mișcare esperanto, datorat războiului, care antrenează dispariția multor reviste de profil, cât și faptului că mulți esperantiști își pierd viața pe front. La toate acestea se adaugă și încetarea din viață a lui Zamenhof (14 aprilie 1917).

Perioada Războiului Rece[modificare | modificare sursă]

Evoluția după 1989[modificare | modificare sursă]

Cronologie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Orașul natal Białystok era viu disputat de polonezi, nemți, ruși și evrei.
  2. ^ Tatăl său îl suspecta că, în anii petrecuți la studii în Rusia, devenise spion țarist.
  3. ^ Acesta devine, ulterior, unul din creatorii alte limbi artificiale, Ido.


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]