Comuna Cireșu, Brăila

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cireșu
—  Comună  —
Stema Cireșu
Stemă
Cireșu se află în România
{{{alt}}}
Cireșu
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°58′26″N 27°23′13″E / 44.97389°N 27.38694°E / 44.97389; 27.3869444°58′26″N 27°23′13″E / 44.97389°N 27.38694°E / 44.97389; 27.38694

Țară  România
Județ Brăila

SIRUTA 43019

Reședință Cireșu
Localități componente

Guvernare
 - Primar Radu Popa[1]

Altitudine 30 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 3.106 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 3.574 locuitori

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Cireșu (în trecut, Slobozia-Cireșu) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Batogu, Cireșu (reședința), Ionești, Scărlătești și Vultureni.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în partea de vest a județului, la sud de orașul Făurei. Prin comună trece șoseaua județeană DJ203, care o leagă spre est de Însurăței și spre nord de Făurei, precum și de șoseaua județeană DJ203R, ramificată din prima la Ulmu și care o leagă spre est de Bordei Verde terminându-se mai departe în DN21. Prin comună trece și calea ferată Făurei-Fetești, pe care este deservită de stațiile Cireșu și Scărlătești.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Cireșu

     Români (96.2%)

     Romi (1.48%)

     Necunoscută (2.31%)

     Altă etnie (0.0%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Cireșu

     Ortodocși (97.45%)

     Necunoscută (2.31%)

     Altă religie (0.22%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cireșu se ridică la 3.106 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.574 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (96,2%), cu o minoritate de romi (1,48%). Pentru 2,32% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,46%). Pentru 2,32% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Satul de reședință s-a înființat la 1812, pe moșia lui Scarlat Grădișteanu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Slobozia-Cireșu, făcea parte din plasa Ianca a județului Brăila și cuprindea doar satul de reședință, cu o populație de 706 locuitori. În comună funcționau o școală mixtă înființată în 1856 sau 1865, o biserică ortodoxă ridicată în 1846 de proprietarul Tache Fălcoianu, 3 mori de vânt și una cu aburi.[5][6] Pe teritoriul actual al comunei mai funcționau și comunele Batogu, în aceeași plasă, și Fleașca, în plasa Călmățui. Prima era compusă din satele Batogu și Ionești și avea o populație de 862 de locuitori. În ea funcționau o școală mixtă cu 28 de elevi (din care 4 fete) înființată în 1852, o moară de aburi și o biserică construită de locuitori în 1852.[7][8] Comuna Fleașca avea în componență satele Fleașca și Scărlătești, cu o populație totală de 908 locuitori; aici funcționau o biserică fondată de moșierul Anastase Simu în 1875 și o școală mixtă cu 79 de elevi (din care 19 fete), înființată în 1863.[9][10]

În 1925, comuna Slobozia-Cireșu fusese desființată și inclusă în comuna Fleașca, ce avea atunci 2143 de locuitori.[11] Tot atunci, comuna Batogu este consemnată în Anuarul Socec în aceeași plasă cu 1100 de locuitori.[12]

Cu timpul, centrul comunei Fleașca s-a mutat spre satul Cireșu, acesta devenind și centrul comunei. În 1950, comunele Batogu și Cireșu au fost incluse în raionul Făurei din regiunea Galați, până în 1968. Între timp, satul Fleașca a fost denumit Colonel A. Grigorescu și apoi, în 1964, Vultureni.[13] Odată cu reorganizarea administrativă din 1968, comuna Batogu a fost desființată și inclusă în comuna Cireșu, și aceasta arondată județului Brăila, reînființat.[14][15]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Singurul obiectiv din comuna Cireșu inclus în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monument istoric de interes local este situl arheologic din punctul „Popină” de la nord de satul Scărlătești, sit care cuprinde o așezare eneolitică aparținând culturii Gumelnița, faza A1; morminte din Epoca Bronzului timpuriu și mijlociu; și niște morminte sarmatice datând din secolele al II-lea–al III-lea e.n.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/10%20Iunie%2024%20Iunie/PDF/Primari/P_lista_moc.pdf. Accesat la 29 decembrie 2012. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  5. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Slobozia-Cireșul, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 442. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Slobozia-Cireșul, sat”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 442. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (1898). „Batogul, comună rurală”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 254. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (1898). „Batogul, sat”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 254. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Fleașca, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 388. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf. 
  10. ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Fleașca, sat”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 388. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf. 
  11. ^ Comuna Fleașca în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=109. Accesat la 7 martie 2012. 
  12. ^ Comuna Batogu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=107. Accesat la 7 martie 2012. 
  13. ^ Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-799-din-17-decembrie-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati-emitent-consiliul-de-stat-publicat-n-19380.html. Accesat la 13 aprilie 2013. 
  14. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 4 mai 2012. 
  15. ^ Legea nr. 3/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 4 mai 2012.