Augustin, Brașov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Comuna Augustin, Brașov)
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Augustin (dezambiguizare).
Augustin
—  Comună  —
Augustin se află în România
{{{alt}}}
Augustin
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 46°02′46″N 25°33′11″E / 46.04611°N 25.55306°E / 46.04611; 25.5530646°02′46″N 25°33′11″E / 46.04611°N 25.55306°E / 46.04611; 25.55306

Țară  România
Județ Actual Brasov county CoA.pngBrașov

SIRUTA 42498
Atestare documentară 1606

Reședință Augustin
Localități componente Augustin

Guvernare
 - Primar Garcea Gheorghe Mircea (PSD)

Altitudine 475 m.[1] m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 1.860 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 1.490 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 507151
Prefix telefonic +40 x68 [4]

Site web: Pagina Primăriei

Augustin în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73(Click pentru imagine interactivă)
Augustin în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)

Augustin (în maghiară Ágostonfalva) este o comună din județul Brașov, Transilvania, România, formată numai din satul de reședință. A fost înființată în anul 2005, prin desprinderea satului Augustin din comuna Ormeniș (legea 67/2005).[5]

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Satul Augustin se află în sudul depresiunii Baraolt, pe Drumul Județean Nr. DJ 131 B și calea ferată Brașov - Teiuș, pe malul stâng al Oltului, între localitățile Ormeniș și Racoșul de Jos, la 50 Km. de Brașov.

Altitudine: 475 metri de la nivelul mării.

Vecini: (în sensul acelor de ceasornic) Căpeni, Ormeniș, Munții Perșani, Racoșul de Jos, Racoșul de Sus și Baraolt.

Relief: colinar, subcarpatin terasat . Hotarul sudic este flancat de dealuri iar hotarul nord - estic este jalonat de râul Olt și luncile sale.

Climatul este temperat continental, regimul fluviometric moderat, cu veri relativ călduroase și ierni geroase.

Flora și fauna sunt specifice zonei subalpine, cu pădure de foioase în care predomină fagul; în păduri și pe câmpuri trăiește o mare varietate de animale sălbatice.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Augustin

     Români (40.86%)

     Maghiari (2.04%)

     Romi (49.19%)

     Necunoscută (7.9%)

     Altă etnie (0.0%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Augustin

     Ortodocși (49.13%)

     Penticostali (31.5%)

     Creștini după evanghelie (6.55%)

     Necunoscută (8.6%)

     Altă religie (4.19%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Augustin se ridică la 1.860 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.490 de locuitori.[2] Nu există o etnie majoritară, locuitorii fiind romi (49,19%), români (40,86%) și maghiari (2,04%). Pentru 7,9% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (49,14%), penticostali (31,51%) și creștini după evanghelie (6,56%). Pentru 8,6% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Augustin este atestat documentar din anul 1606, dar dovezile arheologice împing existența localității cu mult timp în urmă (este vorba despre un document invocat de autorul maghiar Szabo T. Attila, păstrat în arhive secuiești).

Atestare documentară[modificare | modificare sursă]

  • 1606, document local aflat în Arhivele Primăriei comunei Căpeni, județul Covasna;
  • 1662: Satul este donat de principii ardeleni Barcsai Acațiu și Apaffi Mihai secuiului CSEREI MIKLOS din Aita Mare, care le-a acordat acestora suma de 1000 thaleri imperiali, pentru a putea plăti tributul către turc ;
  • 1761-1762: Distrugerea mânăstirii satului de către trupe austriece comandate de generalul conte von BUKOW
  • 1772: se construiește biserica nouă a satului, sfințită de episcopul Dionisie Novacovici, cu hramul Sfântului Nicolae:
  • 1848: Decembrie, bande secuiești trec Oltul înghețat, devastează și incendiază satul, care arde în întregime. Rămân în picioare biserica - vandalizată și devastată cu cruzime și casa lui Oancea Petre Adam (zis al Borișchii), ambele construite din piatră și cărămidă. Siliți de împrejurări, sătenii au plecat în pribegie și își găsesc adăpost la frații români din Țara Făgărașului. Surse literare indică un mare număr de victime în rândul augustinenilor: 15 femei și 5 bărbați decedați. Din pribegie, populația rămasă revine în sat, după doi ani, și se dedică refacerii gospodăriilor;
  • 1860-1865 se înființează școala confesională pe lângă biserica satului. Deși, după 1890, se deschide o școală maghiară de stat, românii continuau să-și îndrume copii la școala românească;
  • 1914 : începe primul război mondial. Bărbații satului sunt concentrați (silit) în armata austro - ungară și trimiși pe fronturile Europei; 54 dintre ei nu se mai întorc acasă căzând în lupte ;
  • 1916, Noiembrie: Preotul Ioan Mircea este arestat de autoritățile maghiare și deportat la Sopren, în Ungaria. Ajunge acasă după un an de zile. Odată cu el sunt deportați numeroși preoți și intelectuali din Ardeal;
  • 1918: Doi delegați ai satului (Nicolae Sechel și Gurgui Nicolae) sunt aleși de săteni și participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la Marea Unire ;
  • 1936: începe construcția școlii primare a satului, care va fi terminată în 1942 ;
  • 1941: pentru România, debutează al doilea război mondial. Bărbații încorporabili din comună sunt trimiși pe frontul de răsărit. Dintre ei, 23 cad pe câmpul de luptă. Întru cinstirea memoriei lor, fii satului au ridicat monumentul din centrul comunei, care stă la loc de cinste în această parte de țară.
  • În perioada interbelică, Augustinul a aparținut județului Târnava Mare, plasa Rupea și a avut statut de comună. În 1950, a fost categorisit drept sat și a fost arondat comunei Ormeniș, până în 2005. În urma referendumului din 2004, în 2005, a revenit la statutul de comună de sine stătătoare, având statutul corespunzător și organe de conducere proprii ( Legea nr. 67 din 2005 ).

Date arheologice[modificare | modificare sursă]

Din hotarele Augustinului au fost scoase la iveală numeroase dovezi materiale care atestă urme vechi de locuire umană pe aceste locuri. În Repertoarul arheologic al României sunt menționate 6 puncte din teritoriul administrativ al comunei în care s-au găsit numeroase dovezi arheologice din epoci istorice diferite, începând cu epoca bronzului timpuriu, continuând cu bronzul târziu și epoca fierului, apoi cu perioada daco - romană. Ele constau din ceramică veche, vase, unelte de gospodărie pentru prelucrare a metalelor, lemnului sau textilelor, obiecte de podoabă și monede, inclusiv cuie dacice având o compoziție specială (nu ruginesc).

Cele mai importante sunt considerate a fi depozitul de bronzuri, scos la iveală în 1872 cu ocazia săpăturilor la construcția liniei ferate Teiuș-Brașov și tezaurul de monede romane (argint), descoperit întâmplător, în anul 1939, la locul denumit „La Bordeie ”. Depozitul de bronzuri a fost dus la Muzeul se istorie din Sf. Gheorghe, de unde, în 1944, a dispărut, iar tezaurul de monede se află la Muzeul de istorie și arheologie din Alba Iulia.

Șantierul arheologic de la Tipia Augustinului din Defileul Oltului a scos și continuă să scoată la iveală noi dovezi despre istoria dacilor, care au trăit pe aceste meleaguri, înainte, în timpul și după cucerirea romană, cele mai reprezentative fiind cele descoperite la Tipie și la Piatra detunată, denumită de localnici: „Chiatra deschicată”. Dovezile istorice și arheologice atestă că aici a existat o importantă locuire dacică începând cu epoca lui Burebista, continuată sub Decebal, precum și un important centru militar și religios, asemănător celui de la Sarmizegetusa din Munții Orăștiei.

Turism[modificare | modificare sursă]

  • Cetatea Dacica de la Tipie, descoperire arheologica extrem de importanta, documentata pe larg de arheologul Prof. Dr. Costea.
  • De interes turistic, în afara venerabilei biserici ortodoxe a satului, care a atins 240 de ani vechime, este și noul lăcaș monahal - Schitul Augustinului, ridicat pe vatra vechii mânăstiri distrusă la 1761.
  • La circa 3 km de Augustin, înspre Racoș, la confluența văii Carhaga cu valea Chioveșului, se află un punct fosilifer, declarat rezervație naturală.
  • Tot în apropiere, pe un meandru părăsit al Oltului, se găsește o baltă în care crește nufărul alb.

Date statistice[modificare | modificare sursă]

  • suprafață 1217,65 hectare, din care:
    • teren intravilan: 46,98 hectare ;
    • teren extravilan: 707,62 hectare
    • pășune: 234,02 hectare ;
    • fâneață: 187,00 hectare ;
    • pădure: 463,65 hectare;
    • pământ arabil: 286,00 hectare ;
    • număr de gospodării: 610, din care gospodăriile populației: 561
  • Structura populației: Români: 760; Maghiari: 38; Rromi: 915;
  • Culte religioase: Ortodox, penticostal, creștin după evanghelie, unitarian;
  • Biserici: ortodoxă (1), penticostală (1) și 2 case de rugăciuni.

Primarii comunei[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Google Earth
  2. ^ a b Populația satelor componente la recensământul din 2002. Pe atunci, comuna încă nu exista, ea fiind înființată la o dată ulterioară. Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  5. ^ Legea 67 din 23 martie 2005
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  7. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2008
  8. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cartea de Aur a bisericii din Augustin
  • Cartea de aur a școlii din Augustin
  • Florea Costea, Dacii din sud-estul Transilvaniei înainte și în timpul ocupației romane, 2006
  • M. Petrescu-Dâmbovița, Depozitele de bronzuri din România, 1977
  • Horia Teculescu, Oameni și locuri din Târnava Mare, 1932
  • Florea Costea, Augustin - Tipia Ormenișului, monografie arheologică, 2 volume, Editura C2 Design, Brașov, 2006, ISBN 973-8424-45-3
  • Ioan Vlad, Brașovul și Marea Unire, 1996
  • Monografia județului Târnava Mare, 1943
  • Gheorghe Pășescu, Dumitru Stratanov și Virgil Iancu, Jertfă și recunoștință, 2000
  • Szabo T. Attila, Erdely Magyar Szotortenety Tar, 1976
  • Szabo M. Attila, Erdely, Banșag es Partium, 2003
  • Octavian Neagu și Traian Stanbert, Monografia Comunei Augustin, 2014
  • Kis Gyorgy, Depresiunea Baraoltului, 1972
  • Ioseph Traus, Handschriften Samlung, IV, F.1-96, în arhiva Bisericii Negre Brașov
  • Gelu Neamțu, Drama Preoțimii Române, București 2010