Herophilos
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Herophilos (sau Herophilus) din Calcedonia ( n. 335 î.Hr. ( sau 331 sau 330) - d. 280 î.Hr. ( sau 255 sau 250 ) a fost medic al Greciei antice. Este considerat primul mare specialist în anatomie din istorie. Împreună cu Erasistrate, a fost fondatorul şcolii medicale din Alexandria.
Cuprins |
[modifică] Biografie
S-a născut în Calcedonia[1], pe atunci colonie grecească în Asia Mică. Pregătirea medicală o dobândeşte ca discipol al lui Praxagoras din Cos, care îl iniţiază mai ales în domeniul patologiei umorale.
Mai târziu, Herophilos se mută în Alexandria, unde practică medicina.
[modifică] Contribuţii
Scrierile sale s-au pierdut (ca urmare a distrugerii Bibliotecii din Alexandria în 272), dar sunt citate adesea de către Galen (secolul al II-lea), un alt mare medic al antichităţii.
Herophilos este considerat unul dintre primii savanţi care s-au bazat pe metoda ştiinţifică şi unul dintre primii anatomişti ai istoriei. Realizând disecţii pe cadavre şi vivisecţii[2], a studiat şi observat: creierul uman (recunoscându-l ca fiind centrul sistemului nervos şi sediul inteligenţei), cerebelul, ochiul (studiază nervii optici şi descrie retina), ficatul, pancreasul, ficatul, pancreasul, organele salivare, organele genitale (realizează desene concise ale ovarului, uterului), deosebeşte nervii de vasele de sânge.
A fost primul care:
- distinge nervii motori de nervii senzoriali;
- distinge dura mater de pia mater la nivelul membranei care acoperă creierul;
- distinge arterele de vene;
- demonstrează rolul inimii în producerea pulsaţiilor;
- demonstrează că sediul inteligenţei se află în creier, nu în inimă;
- descoperă că arterele transportă sânge, nu aer.
Herophilos a fost printre primii medici care subliniază rolul alimentaţiei raţionale şi exerciţiilor fizice în menţinerea sănătăţii.
[modifică] Posteritate
Herophilos a fost considerat părintele anatomiei. După moartea sa, practica disecţiilor a început să fie neglijată. Explorările amănunţite asupra trupului uman au fost reluate mult mai târziu, în perioada Renaşterii de către Andreas Vesalius şi Leonardo da Vinci.
Ca apreciere a valorii sale, zona de intersecţie a sinusurilor nervoase, aflată în parta cavă a osului occipital, îi poartă numele: torcular Herophili.
[modifică] Note
- ^ Astăzi, Kadiköy, Turcia.
- ^ Multe din metodele sale de studiu au stârnit controverse, mai ales că disecţiile nu erau permise (erau considerate o profanare a trupului). Pentru vivisecţii s-a folosie de 600 de prizonieri (criminali) aflaţi în viaţă.
[modifică] Bibliografie
- Vătămanu, N. - O istorie a medicinii , Editura Albatros , Bucureşti, 1975
