Dopamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dopamină
Identificare
Număr CAS51-61-6[1]  Modificați la Wikidata
PubChem681[2]  Modificați la Wikidata
DrugBank00988[3]  Modificați la Wikidata
ChemSpider661[4]  Modificați la Wikidata
UNIIVTD58H1Z2X[1]  Modificați la Wikidata
KEGGD07870[5]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL59[6]  Modificați la Wikidata
Cod ATCC01CA04[7]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₈H₁₁NO₂[2]  Modificați la Wikidata
Masă molară153,079 u.a.m.[8]  Modificați la Wikidata
Date fizice
Punct de topire128 °C  Modificați la Wikidata

Dopamina este unul dintre principalii neurotransmițători de la nivelul sistemului nervos, o substanță care transmite informația între neuronii creierului, această substanță fiind implicată într-o varietate largă de activități diferite (de exemplu controlul motilității, al mișcărilor musculare).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Dopamina a fost pentru prima oară sintetizată de George Barger în 1910 cu ajutorul colegului său James Ewens, la laboratoarele Wellcome din Londra[9]. A fost denumită dopamină deoarece este o monoamină, iar precursorul său sintetic este 3,4-dihidroxyphenilalanină (L-DOPA). Funcția dopaminei ca neurotransmițător a fost identificată pentru prima oară în 1958 de către Arvid Carlsson și Hillarp Nils-Åke de la Laboratorul de Chimie Farmacologică a inimii, din Suedia [10].

Efecte fiziologice[modificare | modificare sursă]

Dopamina, produs al nucleilor mijlocii hipotalamici, are un efect inhibitor asupra prolactinei.

„Dopamina servește mai multe funcții complexe în creier și doar știința creierului la nivel de grădiniță o descrie ca fiind un drog adictiv.”[11]

„... dacă ar fi să postești de la dopamină, probabil că ar fi fatal (mortal)” a declarat Michael Treadway, de la Emory University.[12][13]

Dopamina nu este „hormonul plăcerii” iar paradigma psihologică a dopaminei este „dorință (poftă, râvnire), nu plăcere”.[14]

Neurotransmițător[modificare | modificare sursă]

Dopamina este un neurotransmițător excitator în faza de emisie a procesului de ejaculare și apoi în expulsia lichidului seminal.[necesită citare]

Formula chimică de structură[modificare | modificare sursă]

Formulă chimică C8H11NO2

Biosinteză[modificare | modificare sursă]

Biosinteza dopaminei este un proces în două etape, începând cu aminoacidul tirozină. O a doua grupare hidroxil este atașata tirozinei formând levodopa, sau L-dopa. Acest proces este catalizat de enzima tirozin hidroxilază. Dopamina se formează prin îndepărtarea acidului carboxilic din L-dopa, reacție catalizată de dopa-decarboxilaza.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Chen, Angela (). „Please stop calling dopamine the 'pleasure chemical'. The Verge. Accesat în . 
  • en Goecker, Liesl (). „Dopamine Fasting Is Gaining Fans -- Without Much Basis in Science”. The Swaddle. Accesat în . 
  • en Lanese, Nicoletta (). „Is There Actually Science Behind 'Dopamine Fasting'?”. livescience.com. Accesat în . 
  • en Ley, David J. (). „No, Dopamine Is Not Addictive”. Psychology Today. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d dopamine (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h i j k l „Dopamină”, dopamine (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b Dopamine (în engleză), DrugBank, accesat în  
  4. ^ a b dopamine (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b dopamine (în engleză), ChEBI, accesat în  
  6. ^ a b DOPAMINE (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  7. ^ a b Dopamine (în engleză), DrugBank,  
  8. ^ a b „Dopamină”, dopamine (în engleză), PubChem, accesat în  
  9. ^ en Fahn, Stanley, "The History of Levodopa as it Pertains to Parkinson's disease," Movement Disorder Society’s 10th International Congress of Parkinson's Disease and Movement Disorders 1 noiembrie 2006, în Kyoto, Japonia. Arhivat în , la Wayback Machine.
  10. ^ en Benes, F.M. Carlsson and the discovery of dopamine. Trends in Pharmacological Sciences, Volum 22, Articolul 1, 1 ianuarie 2001, Paginile 46-47.
  11. ^ Ley 2017.
  12. ^ Goecker 2019.
  13. ^ Lanese 2019.
  14. ^ Chen 2018.