Călcâiul de fier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Călcâiul de fier este un roman al scriitorului american Jack London, scris în 1907 și publicat în 1908 cu scopul de a exprima punctul de vedere asupra modului în care capitaliștii și socialiștii vor ajunge să se “lupte”. Rezultatul este un roman sumbru despre modul în care capitalismul va recurge în cele din urmă la principiile fasciste pentru a proteja bogații.

Structura romanului ia forma unui jurnal scris de Avis Everhard, soția unui socialist instigator, Ernest Everhard, în prima parte a secolului al XX-lea. Jurnalul conține și note de subsol inserate după 700 de ani de la evenimentele descrise în roman, după ce socialiștii au câștigat bătălia împotriva capitaliștilor. Prima parte a jurnalului descrie prima întâlnire a lui Avis cu Ernest, la o cină dată de către tatăl fetei pentru a vedea modul în care prietenii săi capitaliști s-ar descurca cu un tânăr socialist. În mod previzibil, Avis se îndrăgostește de tânărul inteligent Ernest. Ea descoperă că instanțele de judecată și mass-media erau controlate de industrialiști, iar universitățile și organizațiile sociale funcționau ca scuturi pentru a acoperi adevăratele afaceri. În curând și tatăl lui Avis este convertit la socialism, la fel ca și un episcop care inițial s-a opus ideilor lui Ernest. Ernest continuă să prezică faptul că capitalismul se va prăbuși, menționând drept dovadă ideea lui Karl Marx despre excedente. Pe scurt, conform lui Everhard, țările capitaliste întotdeauna produc prea mult. Pentru a scăpa de această abundență de bunuri, intreprinderile trebuie să se mute în țările subdezvoltate și să scape de produsele lor. Acest lucru conduce la o dezvoltare rapidă și apoi un nou excedent de bunuri în această regiune, caz în care firma trebuie să caute o altă regiune pentru dezvoltare. În cele din urmă, capitalismul va ajunge la o limită finită deoarece toate zonele de pe glob vor atinge pragul de maximă dezvoltare. Această posibilitate, în conformitate cu Marx/London, va conduce la triumful socialismului.

Introducerea explică faptul că personajul Ernest este de fapt o reprezentare simbolică a lui London însuși. Acest lucru are sens deoarece Ernest Everhard este unul din acele suflete perfecte care nu pot face nimic greșit. În timpul cinei, în casa lui Avis, Ernest își păstrează controlul în fața unor persoane foarte educate, dar care nu pot forma niciun argument coerent împotriva socialismului. Pentru Everhard și, prin extensie, London, un om care folosește dovezi întotdeauna înfrange pe cel care nu le folosește. Faptele se referă la realitatea clasei muncitoare și condițiile din fabrici. Teoriile nu pot și nu vor rezolva problema exploatării capitaliste deoarece aceste teorii presupun că firma are puține sau nicio responsabilitate pentru binele umanității.

Călcâiul de fier conține foarte multă acțiune, spionaj, intrigi politice și chiar o poveste de dragoste. Jack London nu lasă cititorul în îndoială cu privire la cine va câștiga controlul asupra lumii, și citind despre această luptă ofera amuzament.