Liber arbitru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Filozofia creștină vede divinitatea ca forță creatoare a lumii și a omului. Omul, ca ființă creată, nu are posibilitatea de a-și modifica natura. Din această logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conștientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber întru Dumnezeu. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil și pentru producerea răului. Pentru a nu renunța la ideea de perfecțiune a naturii divine, gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile care i se oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor greșite ale omului.

Liberul arbitru implică în esență existența libertății ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentală de posibilitate, căreia nu îi corespunde ceva efectiv.

Libertatea are mai multe planuri de exprimare și manifestare, anume:

1-Libertatea numai conceptuală, libertatea de a gândi ce vrei.

Poți gândi ce vrei, dar niciodată nu poți gândi tot ce poate fi gândit. Dacă ar fi posibil ca fiecare om să gândească totalitatea conținuturilor conceptibile și coerente, nu ar mai exista libertatea gândirii personale și nici gânduri individualizate, proprii fiecărui subiect. În consecință libertatea de 'a gândi ce vrei' este logic limitată la posibilitatea efectivă de a acoperi numai un teritoriu limitat al posibilului exprimat prin reprezentări video sau limbaj, adică a formulării de gând cu orice fel de conținut. Pe de altă parte posibilitatea de a gândi orice ar duce la un paradox, ar implica posibilitatea celui liber și efectiv capabil să gândească orice conținut, să își construiască acele gânduri care vor fi concepute și trăite în orice viitor sau trecut. Regândind trecutul poți retrăi evenimente care au fost sau poți simula mințile indivizilor din trecut. Regândind fără constrângeri la timpul prezent, poți asuma orice eveniment sau personalitate contemporană. Anticipând mental viitorul poți accesa stările mentale proprii indivizilor viitorului depărtat, poți primi gânduri care descriu opere de artă, teorii știntifice complicate sau tehnologii superavansate, momentan inimaginabile.

2-Libertatea de a spune ce vrei, libertatea cuvântului.

Este condiția democratiei, a acelei societăți în care oamenii au dreptul să își spună părerea în legatură cu toate deciziile economice, politice, culturale sau de alt tip care le pot modifica sau înrăutăți cumva existența. Și această libertate de exprimare impune restricții etice sau polititice celui care încearcă să o exercite. Omul socializat este liber sa spună orice, dar trebuie să fie atent să nu calomnieze, să nu mintă, să nu își insulte semenii, să nu își trădeze țara, dezvăluind secrete de stat și așa mai departe. Așadar și această libertate practic are frontiere de utilizare.

3-Libertatea de a face ce vrei.

Probabil este cea mai dorită și în același timp cel mai puțin accesibilă libertate și asta din motive temeinice. Toți indivizii doresc satisfacții cât mai intense, mai de durată și mai ușor de dobândit. De regulă, în societatea tehnologizată, majoritatea obiectelor sau situațiilor care aduc plăcere se cumpără sau se negociază și schimbă , prin calități personale, prin efort de punere în evidență a calităților proprii. Să ne imaginăm ce ar deveni societatea dacă fiecare am face ce vrem pentru a primi o satisfacție intensă și dorită de majoritate dar inaccesibilă majorității, neținând cont de semenii noștri și de efectele acțiunilor noastre asupra lor. Dacă Dumnezeu este creatorul oamenilor și al naturii, cu siguranță a reglat liberul arbitru, adică libertatea de a alege a fiecăruia, astfel încât orice om să aleagă mai degrabă acele fapte care duc la respectul și ajutorul dat semenului, decât fapte violente și distructive care duc la ură, nepăsare și dispreț între indivizi. Și totuși în lumea actuală este multă violență, multă ură și mult dispreț și atunci ne întrebăm cu cât mai mult ar fi dacă fiecare ar putea face ce dorește, în sensul împlinirii cu orice preț a plăcerii proprii.

Legături externe[modificare | modificare sursă]